Pesticidele pot fi clasificate după mai multe criterii: după grupa de organisme dăunătoare pe care le combat, după grupele de dăunători combătuţi, după modul de acţiune asupra organismului combătut, după modul în care protejează planta, după starea fizică, după toxicitate, după grupa chimică din care face parte etc. La alegerea unui produs care se va utiliza într-o strategie de combatere, obligatoriu se va ţine cont de modul cum acţiunează produsul ales şi de structura organismelor care trebuie combătute.

Zoocidele după grupele de dăunători pe care le combat se împart în: insecticide (utilizate în combaterea insectelor), acaricide (folosite în combaterea acarienilor), nematocide (pentru combaterea nematozilor), moluscocide (produse utilizate în combaterea melcilor), rodenticide (utilizate în acţiunile de combatere a rozătoarelor). Şi din acest punct de vedere unele produse pot avea acţiune mixtă: insecto-acaricide, insecto-nematocide etc.

     Moluscocidele sunt destinate combaterii unor specii de gasteropode dăunătoare cum ar fi:  substanţe active metiocarb (Mesurol 4 G), metaldehida (Optimol ).  Acum, cel mai utilizat moluscocid este Mesurol. În câmp, populaţia de melci poate fi redusă şi prin aplicarea la suprafaţa solului a superfosfatului.

   Rozătoarele, mai ales speciile de şoareci şi şobolani, produc mari pierderi de producţie atât în câmp cât mai ales în depozite. Pentru combaterea chimică a acestor dăunători se utilizează o gamă bogată de rodenticide. Aceste produse pot fi: anorganice, de origine vegetală sau de sinteză.

   Raticidele anorganice au ca bază activă: fosfura de zinc, sulfatul de taliu, fosforul alb, acetatul de taliu, fluosilicatul de bariu, fosfura de aluminiu etc. Aceste produse se utilizează la prepararea diferitelor tipuri de momeli alimentare, însă datorită marii lor toxicităţi faţă de om, sunt pe cale de a fi scoase din uz. DL 50 la multe raticide anorganice este cuprinsă între 15 şi 25 mg/kg. Raticidele de origine vegetală au ca principiu activ de acţiune substanţe extrase din diferite specii de plante. Astfel, din seminţele unor arbori din genul Strychnos, care trăiesc în Asia şi Australia, se extrage stricnina. Stricnina se utilizează la pregătirea momelilor toxice pentru şoareci, popândăi şi hârciogi (şobolanii evită momelile care au stricnină din cauza gustului amar). Din bulbii cepei de mare, Scilla maritima, specie care creşte în Africa de Nord şi în unele ţări din sudul Europei, se extrage o substanţă utilizată, de asemenea la prepararea momelilor toxice pentru rozătoare. Această substanţă prezintă o toxicitate moderată faţă de om (DL 50 = 500-600 mg/kg). Raticidele de sinteză, produse cu o largă utilizare, au în general acţiune anticuagulantă. Consumarea lor determină apariţia unor hemoragii interne, iar moartea survine prin asfixiere. Majoritatea produselor anticuagulante sunt cumulative, doza letală se atinge după mai multe ingerări ale momelii. Producând moartea lentă a individului, prezintă avantajul că nu introduce panica în populaţia de şoareci şi şobolani, astfel încât rozătoarele din biotopul în care s-au amplasat momeli continuă să se hrănească cu momelile toxice.

     De asemenea, este necesară combaterea permanentă a acestora în spaţiile de depozitare a produselor agricole. În grupa produselor raticide avem o serie de substanţe active cum ar fi: fosfura de Al  brodifacom, brodifacoum, flocumafen.

]]> ../../../raticide-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/feed/index.bin 0 ../../../fungicide-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/index.html ../../../fungicide-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/index.html#respond Fri, 08 Sep 2017 08:30:13 +0000 http://www.petala.ro/?p=94201 Fungicide – Cum functioneaza si detalii compozitie

     În decursul timpului metodele de protecţie au evoluat, posibilităţile de luptă chimică împotriva agenţilor patogeni, dăunătorilor şi buruienilor au devenit mai eficiente. În acelaşi timp s-au mărit şi exigenţele comerţului intern şi internaţional faţă de calitatea produselor agricole. S-a făcut trecerea de la agricultura extensivă, în cadrul căreia se menţineau parţial echilibrele biologice, la agricultura intensivă care a dus la creşterea producţiei dar şi la creşterea atacului agenţilor patogeni. În acelaşi timp soiurile autohtone cu rezistenţă genetică ridicată, au fost înlocuite cu soiuri, linii sau hibrizi de mare productivitate dar care sunt în general mai sensibile. De asemenea folosirea unor doze mai mari de îngrăşăminte chimice, uneori administrate, neechilibrat, a creat condiţii favorabile pentru instalarea unor agenţi patogeni tradiţionali cât şi a altora, nou introduşi în culturi.

   Din totalul pesticidelor folosite în agricultură se constată că în ultimii 20 de ani fungicidele au scăzut de la 23 % la 17,5 %, insecticidele de la 55 % la 34,5 % dar iau crescut erbicidele de la 15 % la 43,5 %.

   Cu toate că, în ultimile decenii cantitatea de fungicide a scăzut considerabil, pe plan mondial, datorită conceptului modern de luptă integrată totuşi, măsurile profilactice nu vor putea asigura o protecţie satisfăcătoare culturilor, fără aplicarea de produse chimice.

Proprietăţile fungicidelor:

– fungicidele trebuie să aibă un anumit grad de toxicitate pentru un anumit agent patogen sau un grup de agenţi patogeni şi o fitotoxicitate redusă. Se calculează pentru fiecare produs indicele chimioterapeutic (raportul între doza de eficacitate optimă şi doza fitotoxică) care trebuie obligatoriu să fie mai mic de 1;

– fungicidul trebuie să aibă o toxicitate redusă pentru om şi animalele cu sânge cald, peşti, amfibieni şi reptile. Fungicidele omologate trebuie să aibă o cât mai mică influenţă asupra florei faunei existente în agroecosisteme;

– pulberile muiabile au particule cu dimensiuni între 2-20 μm şi conţin de regulă 20-25 % s.a.;

– emulsiile, la care substanţa activă se găseşte sub formă de particule fine în lichidul de stropit;

– pulberile, au particule mai mari (10-40 μm). Acestea necesită condiţii speciale de depozitare şi se aplică mai greu. În general s-a renunţat la aplicarea lor;

– granulele, sunt sub forma de prezentare obişnuită a unor insecticide dar există şi combinaţii insecto-fungicide sub formă granulată. Acestea se administrează numai la sol la baza plantelor;

– substanţele chimice utilizate pentru drajare, se folosesc pentru învelirea seminţelor într-o peliculă de substanţe (fungicide, insecticide, îngrăşăminte).

După modul lor de acţiune asupra agenţilor patogeni, fungicidele se clasifică în: fungicide de contact şi fungicide sistemice.

    Fungicidele de contact se distribuie pe suprafaţa organelor plantei şi trebuie să acopere cât mai mult din suprafaţa organelor tratate, asigurând distrugerea germenilor infecţioşi după contaminare. Pe măsură ce apar noi zone netratate, aceste tratamentele trebuie repetate(tratamente preventive). Acest lucru poate duce în final la un cost mai ridicat pe unitatea de suprafaţă. Totuşi acestea au un spectru larg şi sunt inhibitori ai unui număr mare de sisteme enzimatice celulare şi respiratorii.

    Fungicidele sistemice se absorb prin frunze sau rădăcini şi sunt transportate prin xylem în mod acropetal, de la rădăcini spre frunze. În schimb, utilizarea lor excesivă a dus la apariţia de noi rase fiziologice ale agenţilor patogeni. De exemplu utilizarea pe scară largă a produsului Ridomil, a condus la apariţia de rase rezistente  la metalaxyl (componenta sistemică a produsului), în cazul ciupercii Pseudoperonospora cubensis. Aceste fungicide au un mod diferit de acţiune – unele inhibă procesele biosinteză, altele respiraţia celulelor patogenilor, diviziunea nucleilor, formarea membranei, sinteza sterolilor etc.

     Din punct de vedere chimic, fungicidele se împart în: fungicide anorganice, fungicide organo-metalice şi fungicide organice de sinteză.

Fungicidele anorganice

   Sulful şi compuşii săi, se folosesc în combaterea ciupercilor din fam. Erysiphaceae prin stropire şi prăfuire. El acţionează sub formă de dioxid de sulf în contact cu aerul sau acid sulfuric în contact cu apa şi prezintă eficacitate maximă când tratamentul se execută la 25-30 ^oC. La temperaturi mai mici de 18 ^oC, acţiunea sa este slabă iar la temperaturi mai mari de 30 ^oC poate produce arsuri pe plante.

   În prezent sulful se foloseşte frecvent sub formă de sulf muiabil sau coloidal pentru stropire în concentraţie de 0,2-1% în doze de 500-1500 l suspensie la ha. Pentru dezinfectarea serelor, magaziilor, vaselor de preparare şi depozitare a vinului, se arde sulf bulgări.

   Sulful mai poate fi utilzat sub formă de compuşi cum ar fi poliosulfura de bariu ( sulfat de bariu 40 – 45 % + sulf măcinat 20-25 %), şi polisulfura de calciu-zeama sulfocalcică (Ca S₃ + Ca S₂O₃).

   Zeama sulfocalcică se prepară din 2,8 kg sulf măcinat şi 1,5 kg oxid de calciu(var nestins). Într-un vas emailat de 15-20 l se amestecă substanţele şi se toarnă puţin câte puţin 3 l  apă fierbinte, amestecând cu o lopată de lemn. Se completează cu cu 7 l apă clocotită până la 10 l, apoi vasul se pune la foc timp de 45 de minute menţinând nivelul de 10 l constant prin adăugarea de apă clocotită. Zeama obţinută este de culoare vişinie cu puternic miros de hidrogen sulfurat şi se foloseşte prin diluare cu apă în concentraţii de 20 %, 10 % sau 1-3 % în funcţie de stadiul de vegetaţie.

   Cuprul este utilizat sub formă de sulfat de cupru oxiclorură de cupru şi hidroxid de cupru.

  Din sulfatul de cupru se poate prepara zeama albastră (piatra vânătă îm apă) 2-4 %, ce se poate utiliza la tratamente numai în perioada repaosului vegetativ, deoarece fiind acidă afectează foliajul.

    Zeama bordoleză (sulfat de Cu neutralizat cu var) 1 % se prepară din 1 kg sulfat de Cu şi 0,5 kg oxid de Ca sau 1 kg hidroxid de Ca (var stins-pastă). Sulfatul de Cu se dizolvă în 5-6 litri de apă, după care se completează cu apă până la 90 de litri. Varul nestins (de bună calitate) se stinge separat în apă, încet, până la formarea unei paste de consistenţa smâmtânii apoi se completează până la 10 litri. Laptele de var se toarnă încet, prin amestecare continuă peste soluţia de piatră vânătă. La final zeama trebuie să aibă un pH neutru sau slab alcalin (7-8). Dacă este acidă (pH-5) sau alcalină(pH-10) poate produce arsuri la plante. Prepararea soluţiei se va face numai în vase de lemn sau beton. Zeama este corozivă pentru metale cu excepţia cuprului sau alamei. Se găseşte şi gata preparată sub formă uscată. Are spectru larg de acţiune. Acţionează prin contact şi nu pătrunde în ţesuturile plantei. Se poate folosi în concetraţii de 0,5 – 0, 75 – 1,0 %.

   Oxiclorura de Cu este condiţionată sub formă de pulbere muiabilă, de culoare verde, cu 50 % Cu metalic se foloseşte în concentraţii de 0,2-0,8% având un spectru de acţiune asemănător zemei bordoleze.

   Hidroxidul de Cu se prezintă ca o pulbere albăstruie, cu o bună dispersie în apă. Este eficient împotriva manelor şi bacteriozelor. Ca produse comerciale avem Kocide 2000, Champion 50 WP, Funguran OH 50 WP.

Fungicidele organice

Aceste produse se caracterizează prin eficacitatea ridicată faţă de agenţii patogeni şi o toxicitate relativ scăzută faţă de om şi animale, unele dintre acestea având şi efect stimulator asupra plantelor. Fungicidele organice sunt împărţite în mai multe grupe în funcţie de componenţa chimică a substanţelor lor active.

1-Grupa carbamaţilor  

Ditiocarbamaţii sunt săruri ale acizilor dimetil-ditio-carbamic şi etilen-bis-ditiocarbamic. Acţiunea fungicidă a acestor produse se datoreşte inhibării activităţii enzimatice, ca urmare a formării unor  substanţe complexe alcătuite din enzime şi  componenţii metalici ai produsului. Sunt eficace contra ciupercilor care produc mane şi alte boli foliare şi pot înlocui cu succes produsele cuprice.

Mancozeb, este un complex de etilenbisditiocarbamat de zinc şi de mangan, fiind baza toxică a unei game foarte largi de produse comerciale cum ar fi: Dithane M-45, care sunt folosite împotriva bolilor foliare micotice şi bacteriene în concentraţii de 0,2-0,3 %. Mancozebul este folosit foarte mult, împreună cu unele substanţe active sistemice sau translaminare, în obţinerea unor produse fungicide cu bază chimică mixtă (de contact + sistemică).

Propineb, se regăseşte în produsul comercial Antracol 70 şi este folosit în concentraţii de 0,2-0,3 % pentru prevenirea atacului ciupercilor care provoacă mane, septorioze, alternarioze etc.

Metiram, în concentraţie de 70-80 % intră în compoziţia produsului Polyram DF. Este folosit în concentaţie de 0,2-0,3% împotriva ciupercilor care produc mane, alternarioze, septorioze etc.

Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli. Sunt substanţe cu acţiune sistemică folosite în concentraţii foarte mici, absorbite în plantă şi vehiculate de seva brută. În urma reacţiilor chimice cu metaboliţii celulari dau compuşi stabili, având o acţiune endoterapeutică.

Tiofanatul de metil, stă la baza preparării fungicidelor Topsin 70. Topsin 70 are un mod de acţiune şi o eficacitate asemănătoare carbendazimului (împotriva unor boli foliare şi vasculare).

2-Derivaţi ai benzenului şi fenolului.

Clorotalonil, stă la baza produsulor Bravo 500 SC, Rover 500 SC şi este activ împotriva unui spectru larg de agenţi patogeni. Este frecvent folosit în legumicultură.

3-Grupa chinonelor este un grup mai vechi de fungicide. În prezent a revenit prin substanţa activă ditianon care stă la baza produsului Delan Pro folosit la combaterea rapănului la măr. Produsul este selectiv faţă de zoofagi fiind indicat în lupta integrată.

4-Grupa dicarboximidelor (ftalmidelor). Au avut şi au încă un rol important în protecţia plantelor. Acţiunea fungicidă se datoreşte atât grupării S-CCl₃, cât şi moleculei de bază.

Captanul, are acţiune de contact şi un spectru larg de combatere. Este folosit frecvent în legumicultură. Are o acţiune bună şi împotriva manei la viţa de vie. Are efect secundar împotriva putregaiului cenuşiu. Totuşi la soiurile de vin, se recomandă 40 de zile timp de pauză de la ultimul tratament până la recoltare deoarece, împiedică fermentarea mustului, fiind toxic pentru drojdia vinului Saccharomyces ellipsoideus. Se regăseşte în produse comerciale cum ar fi:  Merpam 80, Captan 80.

Folpet, este o substanţă activă, înrudită cu precedenta, având un spectru de acţiune asemănător. Se poate aplica şi la viţa de vie cu precauţiile menţuionate la captan. Este condiţionată sub forma unor produse comerciale ca  Folpan 80 WDG.

Iprodione, constiuie baza toxică a produsului Rovral 500 SC. Are o acţiune antibotritică şi poate fi utilizat la viţa de vie în combaterea putregaiului cenuşiu. Este eficient şi în legumicultură şi pomicultură.

5-Compuşi heterociclici pe bază de amine şi amide.

Carboxina, se găseşte în produsele  Vitavax 200 ce pot fi utilizate la tratarea seminţelor de cereale contra tăciunilor şi mălurilor.

Triforine, este baza chimcă a produsului Saprol ce poate fi folosit la tratamente curative împotriva ciupercilor Erysiphaceae la cereale, legume, pomi.

Cimoxanil, este o substanţă activă sistemică cu acţiune specifică împotriva ciupercilor care produc mane. În combinaţie cu mancozeb şi oxiclorurura de Cu întră în componenţa produsului Curzate Manox.

Benalaxil, are o acţiune sistemică asemănătoare cimoxanilului şi se foloseşte în amestec cu mancozeb în formularea unor produse cum ar fi: Galben M sau în amestec cu oxiclorurura de Cu în formularea produsului Galben M, ambele produse comerciale fiind omologate în combaterea ciupercilor care produc mane la tomate, cartof, viţă de vie.

Metalaxil, are o acțiune similară cimoxanilului și benalaxilului: Intră, în amestec cu oxiclorura de Cu sau mancozeb, în compoziția unor preparate din grupa produselor comerciale denumite Ridomil Gold MZ 68 WG. Singur se folosește sub denumirea de Apron, produs folosit la tratarea materialui semincer la Floarea Soarelui, împotriva manei (Plasmopara helianthi).

6-Diazine şi heterociclice diverse

Fenarimol, este eficient în combaterea unor boli specifice pomilor şi legumelor, în special rapăn şi făinări

Imazalil, este folosit în combaterea făinărilor la pomi, la tratamentul merelor depozitate şi a seminţelor de floarea soarelui împotriva putregaiurilor alb şi cenuşiu.

7-Produşi heterociclici cu sulf.

Dazomet,  are acţiune fungicidă, insecticidă, erbicidă şi nematocidă, fiind folosit la dezinfectarea generală a solului în sere.

8-Triazoli şi imidazoli constiuie o grupă foarte importantă de produse ce au un caracter sistemic şi un spectru larg în combaterea unor agenţi patogeni foliari şi care se transmit prin sămînţă la cereale. De asemenea, o serie de substanţe active din această grupă au o acţiune foarte bună împotriva ciupercilor Erysiphaceae la specii legumicole, pomicole şi viţă de vie. Multe din substanţele active din această grupă, sunt mai noi, fiind sintetizate după 1990.

Propiconazol, este prima substanţă activă omologată in această grupă (1982).sub forma produsului Tilt. Are acţiune foarte bună împotriva complexului de boli foliare la cerealele păioase şi împotriva făinăilor la speciile legumicole, pomicole şi viţă de vie. Se regăseşte şi în produsele Bumper 250 EC.

Metoconazol, are acţiune foarte bună împotriva complexului de boli foliare la cerealele păioase, şi este formulat ca produs comercial, sub denumirea de Caramba Turbo.

Difenoconazol, este baza chimică a produsului comercial Dividend 030 FS, şi este omologat ca produs pentru tratarea seminţelor la grâu, fasole şi soia.

Tebuconazol, este baza chimică a produsului comercial Folicur Solo 250 EW şi este omologat în combaterea făinărilor la viţă de vie şi pomi, a rapănului şi moniliozei la pomi şi la o serie de boli ale rapiţei (putregai alb, alternarioză şi făinare). Se găseşte de asemenea formulat şi sub numele de Orius 25 EW cu aceleaşi omologări ca şi Folicur Solo + boli foliare la cerealele păioase. Sub denumirea de Orius 6 FS, Orius ST WS, este formulat ca produs pentru tratamentul seminţelor la cerealele păioase.

Flutriafol este baza chimică a produsului comercial Impact 25 EC  omologat pentru combaterea complexului de boli foliare la cerealele păioase şi cercosporioză + făinare la sfeclă.

Procloraz este folosit în combaterea complexului de boli foliare la cerealele păioase, frângerea tulpinilor şi putregaiul alb la floarea soarelui. Se găseşte şi sub denumirea comercială de Mirage 45 EC : o serie boli ale rapiţei(putregai alb şi cenuşiu, alternarioză), făinarea şi rugina trandafirului, şi o serie de patogeni ai ciupercilor comestibile.

Epoxiconazol este folosit împotriva complexului de boli foliare la cerealele păioase.

Difeconazol este substanţa activă a produsului Score 250 EC omologat împotriva cercosporiozei la sfeclă, făinării şi rapănului merilor şi complexului de boli foliare la cerealele păioase.

9-Grupa produselor cu bază chimică diversă. Cuprinde produse ce conţin substanţe active de natură foarte diferită şi care nu pot fi încadrate într-o anumită grupă.

Fosetil de aluminiu este baza chimică a produselor Aliette 80 WG  fiind foarte eficient împotriva manelor. Acţionează prin creşterea rezistenţei plantelor la boală. Este recomandat şi impotriva focului bacterian al rosaceelor (tratamente la înflorit).

Fluazinam  este substanţa activă folosita în combaterea manei şi alternariozei la cartof.

Keroxim-metil este substanţa activă folosita în combaterea făinării şi rapănului la măr şi făinării la viţa de vie.

Ciprodinil este substanţa activă ce stă la baza produsului Chorus 50 WG, omologat în combaterea făinării mărului şi rapănului merilor şi perilor.

Quinoxifen este substanţa activă folosita in în combaterea făinării la viţa de vie.

Dodine este substanţa activă ce stă la baza  produsului Syllit 400 SC cu omologare pentru pătarea roşie a frunzelor de prun.

Fenhexamid este substanţa activă ce stă la baza produsului Teldor 500 SC, ce are acţiune foarte bună atibotritică la viţa de vie, căpşun şi legume în spaţii protejate.

     10-Amestecuri. Constituie o grupă de produse comerciale în a căror compoziţie intră frecvent două mai rar trei substanţe active din grupele anterioare. De regulă amestecul este compus dintr-o substanţă activă de contact şi una sistemică sau două de contact şi una sistemică. Mai rar sunt combinate şi două substanţe active sistemice. Se obţin astfel produse comerciale cu bază chimică diversă, care de regulă sunt mult mai eficace, având de multe ori şi un spectru mai larg, decât cele cu bază chimică simplă, formulate dintr-o singură substanţă activă. Este deosebit de important de subliniat că, prin utilizarea unor astfel de produse, se reduce mult riscul apariţiei de rase rezistente de agenţi patogeni. Sortimentul, de astfel de produse, este foarte bogat şi cuprinde, atât produse destinate tratamentelor foliare la toate speciile cultivate, cât şi produse destinate tratamentelor seminţei. De exemplu, la legume şi viţă de vie, avem produsul Curzate Manox ce conţine: cimoxanil 5 %, mancozeb 18 % şi oxiclorură de Cu 50 %, la cereale păioase este omologat produsul Artea 330 EC ce conţine două substanţe active sistemice ciproconazol 80 g/l şi propiconazol 250 g/l.

    11-Produse auxiliare. Substanţele, folosite ca auxilare, nu au acţiune directă asupra agenţilor patogeni dar, administrate concomitent cu fungicidele, contribuie la mărirea eficacităţii acestora. În anumite cazuri, cum ar fi ceapa, la care frunzele sunt acoperite cu pruină, adăugarea unor astfel de produse este absolut obligatorie, pentru ca soluţia de fungicid să adere de frunze. Asemănător, stau lucrurile şi la viţa de vie, unde strugurii sunt de asemenea acoperiţi de pruină. Aceste produse uşurează aderenţa fungicidului şi la suprafaţa unor fructe lucioase ca în cazul tomatelor, ardeiului şi vinetelor.

Deosebit de utilizat a fost Aracetul (acetat de polivinil), fiind şi în prezent preferat de unii cultivatori de legume şi viţă de vie.

]]> ../../../fungicide-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/feed/index.bin 0 ../../../insecticide-agricole-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/index.html ../../../insecticide-agricole-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/index.html#respond Wed, 06 Sep 2017 08:03:35 +0000 http://www.petala.ro/?p=94192 Insecticide Agricole – Cum functioneaza si detalii compozitie

      Produsele chimice pentru protecţia plantelor, sunt substanţe şi amestecuri, folosite pentru distrugerea dăunătorilor şi agenţilor patogeni, fiind alcătuite de regulă din una sau mai multe substanţe active. Clasificarea produselor se poate face după mai multe criterii şi anume: după grupele de dăunători împotriva cărora se utilizează, după grupa chimică din care fac parte, după modul de acţiune, după starea lor fizică etc.

          Din punct de vedere al grupei dăunătorilor care se combat, avem următoarele grupe de insecticide:

• insecticide, folosite în combaterea insectelor;
• acaricide, folosite în combaterea acarienilor;
• nematocide, folosite în combaterea nematozilor;
• moluscocide, folosite în comabterea melcilor (gasteropodelor);
• raticide (rodenticide), folosite pentru combaterea rozătoarelor;
• substanţe repelente, folosite pentru îndepărtarea unor specii dăunătoare, pentru care este interzisă folosirea de produse toxice (ciori, iepuri, etc.);

După grupa chimică din care fac parte avem:

• insecticide anorganice;
• Insecticide de origine vegetală;
• insecticide organice de sinteză;
• insecticide biologice;

După modul de acţiune, insecticidele se clasifică în:

• insecticide de ingestie, care pătrund în organism pe cale bucală, o dată cu hrana, acţionând prin intermediul tubului digestiv;
• insecticide de contact, care acţionează prin atingerea directă a insectei cu produsul respectiv;
• insecticide gazoase (fumigante), care pătrund în organismul insectei prin căile respiratorii, sub formă de gaze, vapori sau aerosoli.În funcţie de toxicitate, pesticidele se împart în:

• T⁺  – foarte toxic,

• T   – toxic;
• X_n – iritante;
• X_i  – fără clasificare de periculozitate.

Insecticide anorganice

    Compuşii arsenului: arseniatul de Ca, arseniatul de Pb, acetoarseniatul de Cu (verde de Paris), arsenitul de Na, sunt produse deosebit de toxice. Au fost folosite frecvent în trecut, pentru cimbaterea rozătoarelor, coropişniţei, în prezent fiind interzisă utilizarea lor.

    Polisulfura de bariu este un amestec de sulfură de Ba cu sulf măcinat, care se prezintă sub formă de pulbere de culoare cenuşie – verzuie, cu un miros neplăcut. Are atât efect insecto – acaricid cât şi efect fungicid. Se folseşte iarna, la tratamentele în livezi (6 – 8%) şi în cursul perioadei de vegetaţie (0,8 – 1%), împotriva păduchilor ţestoşi, afidelor, purecilor meliferi (Psylla), acarienilor precum şi împotriva unor agenţi patogeni specifici: făinare (genurile Podosphaera, Sphaerotheca), rapăn (Venturia sp.) etc.

    Polisulfura de calciu (zeama sulfo – calcică) se prezintă ca un lichid de culoare portocalie, până la roşu – vişiniu, cu un miros puternic de hidrogen sulfurat. Se prepară de regulă la momentul şi locul de utilizare.  Are o bună acţiune fungicidă, insecticidă şi acaricidă, precum şi o toxicitate redusă faţă de om şi animale. Se foloseşte în tratamentele de iarnă (20 – 25 %) şi de vară (2 – 2,5 %), în pomicultură, pentru combaterea speciilor de dăunători şi agenţi patogeni menţionaţi la polisulfura de Ba. Prezintă totuşi dezavantajul că este destul de dificil de preparat, iar păstrarea trebuie făcută în anumite condiţii.

Insecticide de origine vegetală

     Proprietăţile insecticide ale unor specii de plante superioare, ciuperci sunt cunoscute de multă vreme. Unele dintre acestea nu prezintă toxicitate pentru om şi speciile animale folositoare, în aceste cazuri nefiind probleme cu reziduurile. În prezent aceste produse sunt destul de scumpe, dar unii autori consideră că pe viitor acestea vor ocupa un rol major în combaterea dăunătorilor.

Principalii alcaloizi cu acţiune insectcidă sunt:

    Nicotina este un alcaloid din grupa piridinei, care se găseşte în frunzele de tutun (Nicotiana tabacum) şi mahorcă (Nicotiana rustica). Acţiunea insecticidă a nicotinei este cunoscută din anul 1600. Nicotina este foarte toxică pentru insecte, precum şi pentru om şi animalele cu sânge cald. Are o acţiune rapidă, de contact şi de ingestie. La insecte pătrunde prin trahei, apoi ajunge în sistemul nervos central, produce paralizia centrilor nervoşi apoi (locomotori, nutriţie), după care urmează moartea. Nicotina se foloseşte în general în combaterea insectelor care posedă aparat bucal pentru înţepat şu supt (Homoptera, Thysanoptera etc.).

   Anabazina este un alcaloid care se extrage din planta Anabasis aphylla şi se utilizează sub formă de sulfat de anabazină. Se poate folosi împotriva afidelor şi tripşilor. Este foarte toxică pentru om având o utilizare limitată.

   Sabadella este un complex de alacaloizi (veratrina, sabadilina, sabadina şi cevadina), care se găseşte în endospermul, embrionul şi pericarpul seminţelor de Veratrum album.  Se utilizează împotriva muştelor şi a insectelor animalelor de producţie.

   Quassia se extrage din lemnul plantelor Quassia amara şi Pierasma exclesa. Are o toxicitate ridicată faţă de insecte şi este netoxică pentru om, dar fiind foarte scumpă se utilizează limitat.

   Rotenona este un alcaloid care se extrage din rădăcinile plantei Derris eliptica, Lonchocarpus etc.). Are o acţiune puternic insecticidă, fiind practic netoxică pentru om şi animalele cu sânge cald. De asemenea, datorită costului ridicat utilizarea acesteia este limitată.

   Produsele pe bază de piretrină, capătă în prezent o utilizare din ce în ce mai largă. Acestea, se extrag din speciile de plante Chrysanthemum (Pyrethrum) cinerariaefolium, C. Coccineum, C. rosaeum, C. carneum. Proprietăţile insecticide se datoresc existenţei a 4 esteri: piretrina I, piretrina II, cinerina I şi cinerina II.  Insecticidul are o acţiune rapidă şi o toxicitate redusă pentru om şi animale cu sânge cald.

Insecticide organice de sinteză

   Insecticidele organice de sinteză sunt cele mai folosite în prezent, pentru protejarea, culturilor agricole înmpotriva dăunătorilor. Această mare grupă poate fi împărţită în mai multe subgrupe, în funcţie de natura substanţelor active care stau la baza acestor produse pesticide astfel:

• Insecticide organoclorurate. Cuprind diferite produse, pe bază de hidrocarburi clorurate. Acţionează asupra insectelor prin contact şi ingestie, uneori şi prin respiraţie. Aceste produse prezintă totuşi o serie de dezavantaje majore cum ar fi remanenţa ridicată în sol (peste 6 ani), precum şi posibilitatea de a se acumula în organisme la toate nivelurile trofice, în special la consumatorul final. În prezent, majoritatea substanţelor active din această grupă, au primit interdicţie la utilizare şi comercializare conform normelor UE.
• Insecticide organofosforice. Insecticidele din această grupă, au avut o foarte mare importanţă în combaterea dăunătorilor datorită unor avantaje cum ar fi: posedă o acţiune insecticidă, uneori acaricidă intensă şi rapidă în doze reduse, au un spectru larg de acţiune, unele produse sunt sistemice, în general se descompun rapid în plante rezultând compuşi netoxici sau slab toxici. Totuşi, aceste produse prezintă şi unele inconveniente cum ar fi: majoritatea au o toxicitate foarte mare pentru om şi animalele cu sânge cald, uneori sunt necesare mai multe tratamente, datorită remanenţei reduse, apar destul de uşor forme forme de rezistenţă (la homoptere, diptere etc.). O parte din substanţele active din această grupă au primit sau vor primi interdicţie la utilizare şi comercializare, conform normelor UE. Dintre substanţele active din această grupă amintim: malation,  dimetoat (Novadim Progres), fenitrotion, diazinon  etc.
• Insecticide carbamice, sunt esteri ai acidului carbamic şi prezintă o mare toxicitate asupra diferitelor insecte sugătoare şi rozătoare. Prezintă o acţiune rapidă şi de şoc, acţionând asupra sistemului nervos. Unele au o remanenţă mică. În general substanţele active din această grupă prezintă o toxicitate foarte ridicată pentru om şi animalele cu sânge cald. De aceea şi din această grupă o parte din substanţele active, au primit sau vor primi interdicţie de utilizare şi comercializare. Dintre substanţele active din această grupă amintim: metomil (Lannate 90 WS) etc.
• Piretroizi de sinteză. Sunt produse obţinute sintetic, a căror substanţe active sunt asemănătoare cu a piretroizilor naturali. În general au o remanenţă mai redusă decât alte produse. Acţionează asupra sistemului nervos al insectelor pe cale de contact, ingestie şi respiraţie. Au un spectru larg de acţiune, selectivitate redusă şi pot forma destul de rapid rase rezistente, aşa cum s-a întâmplat cu produsul Decis, în cazul gândacului din Colorado. Unele au şi un efect acaricid (Novadim Progres). Dintre substanţele active din această grupă menţionăm: cipermetrin ( Faster 10 CE), alfacipermetrin ( Fastac 10 EC), lambda cihalotrin ( Karate Zeon ), deltametrin (Decis 25 WG, Decis Expert 100 EC).

   Producerea de sămânţă se desfăşoară după o metodică aparte, care trebuie să asigure menţinerea celor trei caracteristici ale soiului şi să se obţine un procent maxim de sămânţă hibridă în cazul hibrizilor.

Oricât de valoros ar fi un soi/hibrid, atunci când este folosit în procesul de producţie agricolă nu-şi poate exprima la cote maxime toate însuşirile valoroase şi în primul rând capacitatea de producţie, dacă sămânţa respectivă nu se produce şi multiplică după anumite reguli ştiinţifice.

   În România, ca şi pe plan mondial, producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului săditor reprezintă un sistem bine conturat, instituţionalizat, şi are la baza continuitatea, în sensul că activitatea de ameliorare a plantelor care vizează crearea şi omologarea de noi soiuri/hibrizi se continuă nemijlocit şi cu activitatea de menţinere la
nivel constant a valorii biologice ridicate pe toată durata cât este folosit de cultivatori.

Modificarea structurii genetice în sens negativ, înseamnă promovarea biotipurilor bine adaptate la condiţiile de mediu dar cu o productivitate slabă, în defavoarea biotipurilor mai productive dar mai sensibile la condiţiile de mediu. Aceasta înseamnă că, pe durata producerii şi multiplicării seminţelor, este necesară menţinerea permanentă a unui echilibru între biotipurile ce compun soiul respectiv. Se are în vedere menţinerea echilibrului între presiunea selecţiei naturale, care favorizează biotipurile cu capacitate adaptivă mare, dar sunt slab productive şi între presiunea selecţiei artificiale, care trebuie să favorizeze biotipurile cu capacitate adaptivă slabă, dar sunt foarte productive.

   Producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului săditor este un proces bine organizat şi trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele trei cerinţe:
1. Să furnizeze seminţele şi materialul săditor necesar, cu o valoare biologică şi culturală foarte ridicată;
2. Să asigure cantităţile de sămânţă şi material săditor la nivelul tuturor cerinţelor pentru toată structura soiurilor/hibrizilor zonaţi;
3. Să se realizeze o ritmicitate şi o primenire continuă sub raport cantitativ şi calitativ a tuturor soiurilor şi hibrizilor folosiţi în procesul de producţie agricolă.

   Metodica generală a înmulţirii soiurilor. Producerea de sămânţă a soiurilor este o continouare a procesului de ameliorare prin aplicarea unei selecţii conservative sau stabilizatoare. Se porneşte cu aplicarea unei selecţii individuale cu o singură alegere, care constă în alegerea de plante tipice şi verificarea descendenţelor acestora, după care urmează o selecţie în masă, mai multe generaţii, concretizată prin efectuarea purificărilor biologice. Selecţia individuală se aplică în:

– câmpul de alegere a plantelor tipice
– câmpul de menţinere a purităţii biologice,
după care descendenţele se amestecă şi urmează obţinerea categoriilor biologice
– Prebază I- I (Bază Superelită)-pentru soiurile plantelor autogame;
– Prebază II – II (Superelită)-toate soiurile autogamelor;
– Bază (Elită)-toate soiurile autogamelor şi a plantelor alogame;
– Certificată

Samanata prebaza este sămânţa provenită din Baza Super Elită. Se mai numeşte sămânţă de Super Elită şi este produsă în Staţiunile de Cercetări Agricole, conform schemei autorului sau menţinătorului.

Samanta de baza este sămânţa provenită din linia consangvinizată sau din soiul omologat (autorizat) produsă sub directa responsabilitate a amelioratorului, potrivit schemei oficiale de selecţie conservativă. Această sămânţă constituie sursa principală de producere a seminţelor certificate. Pentru a intra în procesul de înmulţire, această sămânţă are nevoie de actul ce garantează autenticitatea şi starea sanitară (SEMC – 6), eliberat de unitatea de cercetare. Acest act constituie primul act oficial de provenienţă a seminţei de bază.

Samanta certificata este sămânţa care posedă actul de valoare biologică (SEM C1 – SEM C4), sau certificatul de puritate varietală (pentru sămânţa importată) eliberat de inspectorii aprobatori, pe baza controalelor efectuate în câmp, unde s-a urmărit puritatea biologică şi starea fitosanitară. Sămânţa certificată provine din sămânţa de bază.

METODICA GENERALĂ A OBŢINERII SEMINŢEI HIBRIDE

Pentru obţineera seminţei hibride se parcurg două etape. Prima etapă de referă la înmulţirea formelor parentale, linii consangvinizate. Principiul de bază în această etapă este de continuare a consangvinizării şi menţinere a purităţii şi stării de homozigoţie. Pentru aceasta autopolenizarea este însoţită de purificări biologice şi de luarea unor măsuri speciale de izolare a plantelor sau a parcelelor de înmulţire. Etapa a doua constă în organoizarea loturilor de hibridare şi efectuarea hibridărilor. Prima etapă se desfăşoară în următoarele verigi:

– câmp de autopolenizări şi menţinere a purităţii biologice
– câmp de înmulţire sub izolator
– câmp de înmulţire izolat în spaţiu
iar atapa a doua este organizarea loturilor de hibridare:
– lot de hibridare simplă
– lot de hibridare dublă

MULTIPLICAREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR înseamnă obţinerea de categorii biologice inferioare (sămânţa destinată cultivatorilor). Aceste categorii sunt:
– sămânţa certificată-anul I (C1) – provenită din sămânţă bază elită;
– sămânţa certificată-anul II (C2) – provenită din sămânţă C1 (I1);
– sămânţa comercială F1 pentru hibrizii simpli (HS), dubli (HD), triliniari (HT);
– sămânţa soiurilor sintetice (C1, C2 etc.) la plantele furajere perene.

Procesul de producţie agricolă are un caracter permanent, ceea ce impune ca producerea şi multiplicarea seminţelor să se desfăşoare an de an, având nevoie de verigile fiecărei etape în parte. Nu este permisă întreruperea acestui ciclu al producerii şi multiplicării seminţelor întrucât prin această activitate se menţine stabilitatea şi posibilitatea reluării procesului de producţie în fiecare an agricol.

Obiectivele principale în producerea şi multiplicarea seminţelor sunt:
– menţinerea structurii genetice, a capacităţii de producţie şi a însuşirilor de rezistenţă la toate soiurile, la nivelul avut în momentul omologării;
– păstrarea purităţii biologice a formelor parentale şi asigurarea unui grad înalt de hibriditate seminţelor comerciale;
– menţinerea unei bune stări fitosanitare a seminţelor soiului/hibridului existent în cultură;
– asigurarea permanentă şi în totalitate cu cantităţile de seminţe necesare, de valoare biologică ridicată.

Tehnologia specifică loturilor semincere ale plantelor autogame (cereale păioase )

La cerealele păioase, deşi prezintă o mare diversitate biologică, morfofiziologică şi genetică, există totuşi unele particularităţi comune privind tehnologia loturilor semincere. Având în vedere faptul că din această categorie
predomină grâul, vom prezenta în continuare, drept model, tehnologia specifică loturilor semincere cu grâu comun de toamnă, urmând ca unele particularităţi ale celorlalte cereale păioase să fie menţionate la momentul oportun.

a. Amplasarea – loturilor semincere cu cereale păioase va trebui realizată pe terenurile cu textură mijlocie, cu fertilitate ridicată, neîmburuienate, neinfectate de boli şi dăunători, fără exces de umiditate şi cu posibilităţi de irigare. În mod deosebit, se va urmări ca terenul să nu fie infestat cu buruieni greu separabile, care în cazul grâului comun, de toamnă, sunt: Lolium temulentum, Melampyrum spp., Raphanus spp., Rapistrum perene. Pentru evitarea impurificărilor biologice sau mecanice, loturile semincere de grâu vor fi asigurate cu următoarele distanţe minime de izolare:
– grâul comun faţă de:

– alte categorii biologice- 4m;
– grâu comun- 4m;
– grâu durum- 100m;
– alte specii de cereale păioase-4m.

b. Rotaţia – prezintă importanţă în prevenirea impurificărilor prin samulastră, reducerea gradului de îmburuienire etc. Monocultura pe loturile semincere nu trebuie să revină decât după 2–3 ani. În mod excepţional se admite grâu după grâu pentru sămânţă, numai atunci când se foloseşte acelaşi soi, iar categoria biologică este aceeaşi sau inferioară, iar terenul să fie curat de buruieni şi fără infecţie de boli sau dăunători. Bune premergătoare sunt: leguminoasele anuale şi perene, inul pentru ulei sau fibră, rapiţa, cartoful timpuriu şi de vară. Se poate folosi şi porumbul dacă nu s-au folosit erbicidele triazinice, dacă nu a existat atac de fuzarioză şi dacă pe teren nu au rămas resturi vegetale.

Câmpul de alegerea plantelor tipice se organizează pe cel puţin 1000 m², însămânţarea făcându-se cu Sămânţa amelioratorului sau cu sămânţă categoria Prebază I. Semănatul se va efectua cu densitate redusă pentru a se putea individualiza fiecare plată în parte. Alegerea plantelor tipice se face la maturitate fiind reţinute plantele care prezintă caractere specifice soiului şi nu sunt atacate de boli şi dăunători. Tipiciatea se stabileşte în funcţie de descrierea
soiului. Poate fi reţinută planta cu toţi fraţii sau numai spicul principal. Sămânţa fiecărei plante va fi păstrată separat. Dacă soiul este de tip multilinial, plantele tipice trebuie reţinute separat pe biotipuri, numărul lor depinzândde proporţia de participare a fiecărui biotip la realizarea soiului.

Câmpul de menţinere a purităţii biologice. Sămânţa fiecărei plante tipică se va semăna pe un rând cu o lungime de până la 10 m, cu distanţa între rânduri ce cel puţin 30 cm, iar între boabe pe rând 4-5 cm. Compararea descendenţelor se va face cu o variantă martor, semănată cu sămânţa aceluiaşi soi, din categoria Prebază I, care are
puritatea bioligică 100%. Descendenţele neuniforme şi netipice se vor elimina înainte de recoltat. Cele rămase se vor recolta în amestec.
Pentru soiurile multiliniale, câmpurile de menţinere a purităţii biologice se organizează separat pentru fiecare biotip. În acest caz şi recoltarea se va efectua separat, iar amestecul biotipurilor se va realiza în funcţie de proporţia de participare a fiecăruia sau acestea vor fi păstrate separat, iar amestecul să se facă numai după obţinerea categoriei prebază I.

Câmpul de obţinere a categoriei Prebază I. Semănatul se efectuează în benzi, la 12,5 cm între rânduri, cu cărări separatoare de 25 cm, la distanţe de 2 m. Aceste cărări servesc la accesul pesonalului pentru efectuarea purificatului biolgic. Pentru a mări coeficientul de înmulţire, se poate efectua semănatul cu desime redusă ( la jumătate din norma de semănat normală) la distanţa între rânduri de 25-40 cm. Lucrarea specifică este purificatul biologic, care se efectuează în două treceri. Pentru soiurile multiniale, câmpul prebază I se poate organiza separat pentru fiecare biotip în parte, iar după recoltat să se realizeze amestecul biotipurilor.

Câmpul de obţinere a categoriei Prebază II. Acest câmp se organizează cu sămânţă din categoria anterioară, organizarea fiind asemănătoare. Semănatul cu desime redusă pentru această categorie se practică numai în situaţii speciale. Lucrarea specifică este purificatul biologic şi se efectuează ca în cazul verigii anterioare.

Câmpul de obţinere a categoriei Bază. Semănatul se face în benzi, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm şi cărări de 25 cm la intervale de 2 m. Purificarea biologică se efectuează la fel ca la categoriile ineterioare.

Câmpul de obţinere a categoriei Certificată. Semănatul se face în benzi sau normal, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm iar măsura specială este purificarea biologică.

Tehnologia specifica producerii de samanta hibrida la porumb

La porumb, datorită progreselor realizate de ameliorare se  cultivă în exclusivitate hibrizi (simpli, trliniari sai dublii). Soiurile de porumb se cultivă numai în zonele cu agricultură rudimentară, pe suprafeţe foarte restrânse. Sămânţa hibridă de porumb se produce în loturi de hibridare, existând două metode importante. O metodă se bazează pe folosirea unor linii consangvinizate normale, cealaltă utilizează avantajele androsterilităţii. La porumb se foloseşte androsterilitatea nucleocitoplasmatică cu restaurare a fertilităţii.

Producerea seminţei hibride pe bază de androstrilitate şi restaurare a fertilităţii

Pentru utilizarea androsterilităţii nucleo-citoplasmatice sunt necesare trei tipuri de linii consangvinizate:
– linia androsterilă care se foloseşte ca mamă în realizarea hibrizilor,
– linia analog fertil care se foloseşte ca polenizator a liniei androsterile pentru înmulţirea acesteia,
– linii normale nerestauratoare de fertilitate care se folosesc ca formă tată pentru crearea de hibrizi simpli androsterili utilizaţi ca forme mamă pentru obţinerea hibrizilor dublii,
– linii restauratoare de fertilitate care sunt androfertile şi se folosesc ca formă tată pentru obţinerea de hibrizi comerciali fertili.

Particularităţi tehnologice în loturile de hibridare la porumb.

    Tehnologia de cultură a loturilor de hibridare la porumb prezintă unele particularităţi faţă de o cultură pentru consum. Deosebiri apar în ceea ce priveşte semănatul şi efectuarea unor lucrări de întreţinere specifice.
Semănatul se efectuează diferit de la un hibrid la altul. Dacă între cele două forme parentale există diferenţe în privinţa precocităţii, forma cea mai tardivă se va semăna mai devreme, iar cea mai precoce după răsărirea formei tardive. O altă modalitate, mai greu se realizat, ar fi semănatul formei mai precoce la o adâncime mai mare ceea ce va întârzia răsărirea.

     Paritatea între cele două forme parentale depinde de bogăţia în polen a formei tată. Parităţile care se practică sunt 4:2; 6:2; 8:2; 12.4; 12:6. De regulă parităţi mai reduse se folosesc în cazul hibrizilor simpli, iar cele mai mari la hibrizii dublii. Ca lucrări speciale de îngrijire sunt purificatul biologic, copilitul formei mamă, castrarea sau verificarea formei mamă, polenizarea suplimentară.

Copilitul este o lucrare obligatorie numai la plantele mamă deoarece copilii pot fi surse de polen. Lucrarea se efectuează odată cu purificatul biologic şi constă în eliminarea lăstarilor crescuţi la baza tulpinii.

Purificarea biologică se face prin mai multe treceri şi constă în eliminarea şi scoaterea din lan a plantelor netipice şi a celor atacate de boli şi dăunători. Lucrarea se efectuează atât pe rândurile mamă cât şi pe cele tată şi trebuie încheiată înainte de înflorit. Prima trecere se face în faza de 6-7 frunze. Pe rândurile tată ultima trecere trebuie efectuată înainte de apariţia mătăsii la forma mamă. Pe rândurile mamă purificarea se încheie după apariţia mătăsii.

Castrarea se efectuează manual pe rândurile mamă în cazul liniilor normale. Perioada optimă pentru castrat este la ieşirea paniculului din burduf, prin smulgerea acestuia. Trebuie avută atenţie pentru a nu se rupe mai mult de 1-2 frunze pentru că se vor sensibiliza plantele al atacul de tăciune. Trecerea prin lan pentru castrare se face la intervale de o zi pe o perioadă de două săptămâni. În perioada castrării inspectorii aprobatori efectuează cel puţin 5 controale în care verifică existenţa plantelor mamă înflorite şi necastrate.

    În cazul formelor androsterile se va efectua în perioada înfloritului un control a plantelor mamă pentru a depista plantele care prezintă polen fertil. Acestea se recunosc prin faptul că paniculele sunt mai bine dezvoltate şi prezintă o culoare gălbuie faţă de cele androsterile care sunt mai mici, mai slab ramificate şi de culoare verde.

Polenizarea suplimentară se efectuează în cazul în care forma tată este săracă în polen şi în loturile de hibridare în care parităţile sunt mai mari (8:2 sau 12:4). Lucrarea se efectuează prin atingerea paniculelor cu o frânghie legată de două stinghii care va ajuta scuturarea polenului. Perioada optimă din zi este între orele 9 şi 13.

Recoltarea rândurilor mamă pe care se realizează sămânţa hibridă se face manual sau mecanizat numai după ce rândurile formei tată au fost scoase din lan. După recoltare ştiuleţii se vor sorta manual ocazie cu care se vor elimina cei netipici şi atacaţi de boli.