Genul Asparagus include circa 300 specii erbacee sau suffrutescente, legumicole sau ornamentale, originare din zonele tropicale si temperate ale globului. dintre speciile ornamentale sunt foarte cunoscute si cultivate speciile: Asparagus sprengeri Regel., Asparagus falcatus L., Asparagus densiflorus L. si Asparagus plumosus Bak., toate cunoscute sub numele popular de asparagus sau umbra iepurelui. Aspeciile de Asparagus sunt lipsite de frunze adevarate, rolul lor fiind suplinit de ultimele ramificatii ale lastarilor, ramificatii care au aspectul unor frunze aciculare si care poarta numele de cladodii.

Particularitati biologice

Asparagus sprengeri

Este specia cea mai raspandita. In pamant planta formeaza un sistem radicular puternic, radacinile prezentand din loc in loc nodozitatile albe, suculente si fara muguri. Aerian, planta formeaza o tufa bogata de lastari lungi de pana la 1-1,5 m la exemplarele mature, frumos arcuiti. Calodiile sunt mari, colorate in verde deschis, lungi de 2-3 cm si late de 2-4 mm, dispuse in vertical pe ramificatiile lastarilor. Primavara plantele formeaza si flori stelate, mici, albe, placut si discret parfumate. Ele sunt urmate de fructe tip bace, verzi la inceput si apoi rosii, acestea sporind efectul decorativ al plantei.

Asparagus falcatus

Se deosebeste de specia precedenta prin vigoarea mai mare si prin marimea cladodiilor care sunt arcuite, ca o secera, avand lungimea de circa 5 cm si latimea de 0,4-0,5 cm; ele sunt dispuse cate 3 in verticil, colorate in verde inchis.

Asparagus densiflorus

Lastarii sunt mai scurti, adesea rigizi, arcuiti spre varf.

Cladodiile sunt cilindrice, mici, dispuse foarte regulat si dens in verticile pe ramificatiile lastarilor care au aspect aproape cilindric. Florile sunt albe, stelate iar bacele rosii-portocalii.

Asparagus plumosus

Lastarii sunt volubili, colorati in verde inchis cu nuante negricioase la baza, foarte lungi, atingand la exemplarele mature 2-3 m. Cladodiile sunt foarte mici, numeroase, matasoase, colorate in verde inchis. florile sunt albe iar bacele foarte mici, negre violacei.

Existente ecologice

Desi este o planta de sera temperata asparagusul se adapteaza foarte bine si la temperaturi mai ridicate daca aerul este suficient de umed. In conditii de temperaturi ridicate si aer uscat planta isi pierde rapid cladodiile. Vara prefera expozitiile insorite, fara insa ca soarele de amiaza sa bata direct pe planta; tolereaza insa foarte bine si semiumbra. Are nevoie de udari moderate dar constante in timpul verii; iarna insa udatul se va face mai rar. Se adapteaza bine in orice tip de substrat fertil cu conditia ca aceasta sa fie bine drenat.

Producerea plantelor

Inmultirea se realizeaza fie pe cale vegetativa, prin divizarea tufei, fie pe cale generativa, prin seminte.

Divizarea tufei se face primavara devreme, la exemplarele mature care se fragmenteaza in diviziuni cu minim 3-4 lastari si radacinile aferente. Inmultirea prin seminte presupune mentinerea acestora in apa calda timp de 24 de ore deoarece au tegumentul foarte dur. Temperatura optima pentru germinatia semintelor este de 18-20 grade Celsius, plantele rasar in circa 4 saptamani de la semanat. Cresterea rasadurilor este foarte lenta astfel ca abia dupa 2-3 luni de la rasarire este posibila plantarea acestora in placi alveolare sau ghivece mici, cu diametrul de 5-6 cm. Pe masura ce cresc plantele se transplanteaza in ghivece de marime corespunzatoare, atingerea dimensiunilor care permit comercializarea fiind posibila dupa 10-12 luni de la semanat.

Ingrijirea plantelor

Primavara devreme, inainte de reluarea cresterilor vegetative, plantele se transplanteaza in amestec de pamant proaspat. Pe tot parcursul sezonului cald se fac fertilizari faziale cu ingrasaminte minerale complexe administrate sub forma solida sau lichida, sub forma de solutii cu concentratia de 0,15-0,2 % aplicate bilunar.