PRINCIPALELE BOLI ALE CIREŞULUI SUNT:

VIROZE

1.Virusul răsucirii frunzelor de cireș (Cherry leaf roll virus)

Pomii infectați cu acest virus au o creștere redusă și o înflorire slabă, iar spre începutul verii, marginile frunzelor acestora se curbează spre partea superioară. Frunzele afectate se adună în rozetă și pierd din vigoare. Unele soiuri pot prezenta pete clorotice la nivelul frunzelor și cancere gomoase la nivelul ramurilor. Pe măsură ce boala se extinde, o parte din coroană se usucă iar distrugerea în întregime a pomului are loc în 4 – 5 ani. Virusul se răspândește prin polen, semințe sau material sădior infectat.

Prevenire:

• Se recomandă utilizarea de material săditor sănătos la înființarea plantațiilor.

2. Pătarea inelară necrotică a frunzelor de cireș (Cherry necrotic ring spot virus)

Cireșii infectați timp de mai mulți ani nu manifestă simptome evidente, însă pe frunzele acestora pot apărea pete clorotice, sub formă de inele sau benzi, fine sau mai clare, care se necrozează, cad și conferă frunzelor un aspect zdrențuit. Uneori pot apărea pete verzi – deschis. La început, simptomele se manifestă pe frunzele lăstarilor de 2 ani, devenind apoi evidente și pe frunzele lăstarilor din anul respectiv. Simptomele de perforare produse de această viroză pot fi adesea confundate cu cele ale atucului ciupercii Stigmina carpophila, însă se deosebesc prin forma petelor care este neregulată în cazul virozei și circulară, regulată în cazul atacului produs de ciupercă. În unele cazuri, pomii afectați înfloresc și fructifică normal, dar au un conținut redus de zahăr și acizi ceea ce le conferă o valoare comercială redusă.

Prevenire:

• Pomii atacați se vor elimina din plantație;
• La înființarea plantațiilor se va folosi material săditor sănătos, rezistent la virus;
• Se vor aplica tratamentele corespunzătoare pentru combaterea populațiilor de dăunători (pot transmite virusul).

BACTERIOZE:

3.Ulcerația și ciuruirea bacteriană a frunzelor (produsă de Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum)

Boala se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor tineri, nelignificați. Atacul poate fi uneori confundat cu fenomene de fitotoxicitate cauzate de aplicarea irațională a pesticidelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor tinere și sunt reprezentate de pete mici, gălbui, vizibile în transparență. Concomitent cu dezvoltarea fructelor, petele se măresc, se brunifică și formează pete necrotice de 2 – 3 mm, adesea înconjurate de un halou galben – verzui. Ulterior, aceste pete necrotice se detașează și cad iar frunzele capătă un aspect ciuruit. Mugurii afectați se umflă se veștejesc și nu se mai desfac, iar în cazul în care se desfac formează frunze mici, cu tendințe de ofilire.

Prevenire și combatere:

• Ramurile bolnave se vor tăia (preferabil vara când activitatea bacteriilor este mai redusă) și se vor distruge prin ardere;
• La dezmugurire se vor efectua tratamente chimice cu: Zeama Bordeleză, Fungicid Dithane M-45, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Champ 77 WG.

4.Cancerul bacteriam (produs de Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens)

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Zeamă Bordeleză 1% sau Fungicid Topas 100 EC;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau Bouille Bordelaise.

5. Pătarea roșiatică și răsucirea frunzelor de cireș (produsă de ciuperca Gnomonia erythrostoma)

Primele simptome se manifestă la nivelul frunzelor și fructelor în lunile iunie și iulie, când apar pete difuze, la început galbene apoi se brunifică. Pețiolul frunzelor afectate se îndoaie în formă de cârlig și se desprinde de ramuri în anul următor. Pe fața inferioară a funzelor apar din timpul verii, în dreptul petelor, pete mici, nergicioase. Foarte rar, atacul se poate manifesta și la nivelul fructelor care se brunifică și cad din stadii tinere. Daca sunt atacate la maturitate, fructele prezintă o adâncitură în dreptul căreia pulpa nu se mai dezvoltă. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul frunzelor bolnave.

Prevenire și combatere:

• Se vor aplica măsurile de igienă culturală corespunzătoare;
• Se pot aplica tratamente cu Zeamă bordeleză, Fungicid Dithane M 45, sau alte fungicide de contact.

6. Monilioza sau putregaiul fructelor de cireș (produs de ciuperca Monilinia laxa)

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, ale pomilor de orice vârstă, în general primăvara. În faza de buton floral, ciuperca atacă florile, urmând ca atacul să crească foarte mult în intensitate în timpul înfloritului, provocând o brunificare a florilor, care ulterior se ofiliesc și se usucă, dar rămân prinse pe ramuri, uneori până în primăvara următoare. Infecțiile pot trece din flori în ramuri. Frunzele afectate se ofilesc, se răsucesc și se usucă. Lăstarii se veștejesc, se usucă și se înconvoaie spre vârf. Fructele pot fi atacate la formare iar intensitatea atacului crește rapid, in special la intrarea în pârgă. Simptomele se manifestă prin apariția de pete mici, rotunde, brun – cafenii în dreptul cărora țesuturile sunt puțin adâncite. Petele cresc rapid provocând înmuierea și putrezirea pulpei. Ciuperca iernează în scoarța ramurilor atacate și în fructele mumificate și produce pagube însemnate în anii reci și ploioși.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă strângerea și distrugerea fructelor atacate;
• Ramurile atacate se vor tăia până la zona sănătoasă, se dezinfecta cu o soluție de Zeamă Bordeleză 4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Bouille Bordelaise) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC..

7. Antracnoza frunzelor de cireș (produsă de ciuperca Coccomyces hiemalis)

Boala se manifestă în general numai la nivelul frunzelor, dar dacă ciuperca găsește condiții favorabile (umiditate și căldură), se poate dezvolta și pe fructe sau lăstari. În cursul lunii mai, pe partea superioară a frunzelor bazale, unde apar numeroase pete mici, purpurii sau roșiatice, izolate, care treptat se unesc și cuprind zone mari din suprafața limbului foliar. În funcție de intensitatea atacului, țesuturile dintre pete se îngălbenesc iar frunzele cad, provocând o diferențiere incompletă a mugurilor, o înflorire abundentă în anul următor dar o fructificare redusă. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate sau poate ierna în fructele căzute.

Prevenire și combatere:

• Frunzele sau după caz, organele atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Se pot aplica tratamente chimice cu: Fungicid Dithane M 45,Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Score 250 EC + Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Topas 100 EC.

8. Ciuruirea frunzelor de cireș (produsă de ciuperca Stigmina carpophila) 

Este o boala des întâlnită în livezile neîngrijite. Se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor, pe care apar, în urma atacului, pete circulare, regulate, brune, cu margine roșie sau violacee. În dreptul petelor de la nivelul frunzelor, țesuturile se desprind dând un aspect ciuruit. Frunzele perforate cad prematur, iar în cazul atacurilor repetate, pomii intră în declin prea devreme. Pe fructe, apar în general pete roșiatice, mici, care în condiții favorabile confluează, devin brune, iar pulpa din dreptul acestora se usucă până la sâmbure. Pe scoarța atacată apar picături de gome.

Prevenire și combatere:

• Ramurile atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Rănile rezultate în urma tăierilor ramurilor afectate se vor dezinfecta cu o soluție de Zeamă Bordeleză 4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În vegetație se pot aplica tratamente cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Folpan WDG, Fungicid Rovral 500 SC.

9. Făinarea (produsă de ciuperca Podosphaera clandestina).

Atacul se manifestă la nielul lăstarilor tineri prin apariția de pete albe, care treptat măresc și acoperă suprafața frunzelor în întregime. Pe măsura evoluției bolii, miceliul ciuperci devine prăfos. Țesuturile atacate se încrețesc și mor. Atacul ciupercii se poate observa și la nivelul fructelor care se acoperă cu o pâslă albicioasă, crapă și putrezesc.

Prevenire și combatere:

• La înființarea plantațiilor se recomandă utilizarea de material săditor rezistent;
• Nu fertilizați excesiv;
• Se recomandă adunarea lăstarilor și a fructelor atacate și distrugerea acestora prin ardere;
• În vegetație se pot executa tratamente chimice cu: Fungicid Systhane Plus 24 E, Fungicid Thiovit Jet 80 WG, Fungicid Kumulus DF, Fungicid Topas 100 EC sau Fungicid Karathane M 35 CE.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI CIREȘULUI:

1. Musca cireșelor (viermele cireșelor) – Rhagoletis cerasi

Dăunatorul prezintă o singură generație pe an și iernează în sol, în stadiul de pupă, la adâncimi de 2 – 5 cm. Primii dăunători apar după ce se înregistrează temperaturi mai mari de 10°C, timp de 30 – 50 de zile. Se hrănește cu fructele cireșului care în urma atacului prezintă pete brune, care fac la apăsare pulpa sa cedeze.

Combatere:

• Se recomandă efectuarea de arături adânci toamna și săparea solului sub coroana pomilor epntru distrugerea formelor hibernante;
• Chimic, poate fi combătut cu: Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Laser 240 SC.

2. Molia vărgată a piersicului (Anarsia lineatella)

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și cireșul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate ăn faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC

3. Molia pieliței fructelor (Adoxophyes orana)

Este o specie polifagă ale cărei larve se hrănesc cu pulpa fructelor, în care sapă galerii superficiale. Atacă peste 47 de specii de plante erbacee și lemnoase. Rănile realizate sunt porți de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Nurelle D, Insecticid Affirm, Insecticid Bactospeine DF.

4. Molia orientală a fructelor (Cydia molesta)

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

5. Fluturele cu abdomenul auriu (Euproctis Chrysorrhoea)

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

6. Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă de vârsta I, sub scut, pe scoarța pomilor. Larvele îsi încep activitatea la începutul lunii aprilie, urmând ca adulții să apară spre sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Atacă peste 200 de specii de arbori și arbuști. În urma atacului, țesutul se înroșește și se necrozează. În cazul ramurilor înroșirea cuprinde toată scoarța și o parte din lemn, pe frunze se localizează în jurul nervurilor iar pe fructe apar pete roșii sub forma unor aureole. Pomii atacați au frunzele îngălbenite iar dezvoltarea acestora este întârziată. Plantele atacate se usucă de la bază spre vârf.

Prevenire și combatere: 

• Se va folosi material plantator sănătos ;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalată prezența dăunătorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetație se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

7. Cicada meliferă (Metcalfa  pruinosa)

Este un dăunător polifag, consumator de viță de vie, arbori și arbuști ornametali și pomi fructiferi. Dezvoltă o generație pe an și iernează în stadiul de ou în ramurile planelor atacate. Adulții și larvele consumă sucul celular al plantelor împiedicând creșterea și răspândind numeroase viroze. Combaterea este dificilă din cauza stratului ce ceară ce acoperă corpul insectelor.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Actellic 50 EC.

8. Păduchele țestos (Sphaerolecanium prunastri)

Specie polifagă, atacă mai mulți pomi fructiferi, vița de vie, etc. Dăunatorul dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiul de larvă, pe scoarța ramurilor atacate. Adulții și larvele colonizează ramurile provocând necrozarea țesuturilor și frunzele provocând deformarea și căderea acestora. Plantele atacate sunt acoperite cu dejecții ce pot favoriza apariția unor infecții.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă curățarea ramurilor cu o perie aspră;
• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Faster 10 CE.

9. Cicada gheboasă (Cerasa bubalus)

Dăunătorul prezintă o generație pe an. Iernează în crăpăturile din scoarța pomilor, în stadiul de ou. Daunele produse de acest dăunător sunt indirecte, sursa principală de hrană este reprezentată de plante ierboase (trifoi, lucernă), de la care se hrănește cu sucul celular. Femelele depun ouăle pe ramurile de cais, într-o incizie făcută cu ovipozitorul. În zona respectivă, scoarța crapă, iar circulația sevei este oprită. Ramurile atacate nu mai fructifică normal, iar în caz de atacuri puternice se usuca. Rănile produse reprezintă căi de acces pentru agenții patogeni. Pagube ridicate se înregistrează în cazul puieților, care în urma atacului se usuca.

Prevenire și combatere:

Combaterea dăunătorului este dificilă, astfel că se va pune accent pe măsurile preventive:

• Se va controla atent materialul săditor;
• Ramurile afectate se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Plantele ierboase din livadă vor fi distruse;
• Tratamente chimice se pot executa în perioada de repaus cu Insecticid Confidor Oil SC 004.

10. Cariul scoarței (Scolytus rugulosus)

Este un dăunător polifag ce atacă numeroase specii pomicole, însă este prezent, în general, numai în livezile îmbătrânite. Larvele și adulții se hrănesc cu vasele liberiene dintre scoarță și lemn. Larvele rod găuri în lemn iar adulții rod galerii dispuse în lungul tulpinii și ramurilor. În cazul atacurilor puternice și repetate, pomii se usucă.

Combatere:

• Pomii afectați sau ramurile afectate vor fi distruse prin ardere;
• Se vor efectua tratamentele specifice în perioada de repaus vegetativ;
• Tratamente chimice se pt executa cu: Insecticid Reldan 22 EC, Insecticid Pyrinex Quick.

11. Viermele prunelor (Cydia funebrana)

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă, în interiorul unui cocon mătăsos, la baza pomilor, pe sub frunzele căzute sau în crăpături ale scoarței. Larvele primei generații se hrănesc cu sâmburii fructelor verzi, care, în urma atacului nu se mai dezvoltă și cad. Larvele celei de-a II-a generație se hrănesc cu fructele aflate în faza de coacere, în care sapă galerii în jurul sâmburilor în care lasă resturi de hrană și excremente brun – negricioase. Picăturile de gomă (clei), prezente pe fructe, sunt caracteristice atacului acestui dăunător. A doua generație poate produce pierderi de până la 80%.

Combatere:

• În jurul copacilor se vor instala brâie capcană pentru capturarea larvelor;
• Fructele atacate vor fi adunate și distruse;
• Se pot executa tratamente chimice cu:Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

12. Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea)

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.
• Atenție: Frunzele duzilor la care s-au aplicat tratamente chimice vor fi toxice pentru viermii de matase.

13. Păduchele negru al cireșului (Myzus cerasi)

Este o specie migratoare, iernează în stadiul de ou, pe ramurile tinere de cireș. Dezvoltă 3 – 5 generații pe an, care se hrănesc cu sucul celular al frunzelor. În urma atacului, frunzele se răsucesc, se ofilesc și se usucă, lăstarii se curbează iar puterea de fructificare este slăbită și creșterea încetează. Cele mai mari pagube produse de acest dăunător se înregistrează în livezile tinere și în pepinierele pomicole.

Combatere:

• Dăunătorul se poate combate cu: Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Decis Mega 50 EW.

   Cerintele fata de factorii de mediu

Ciresul creste si rodeste bine in zonele cu temperatura medie anuala de 9-10,5 grade Celsius. Temperaturile orare optime ale speciei se situeaza intre 18 si 28 grade Celsius, iar cele absolute minime sunt de 6 grade Celsius si maxime de 40 grade Celsius. Suporta greu caldurile inabusitoare din vara, mai ales cand acestea sunt insotite si de insuficienta apei in sol in stepa si silvostepa, necesitand irigatii.

Fata de apa ciresul are cerinte moderate, preferand zonele cu precipitatii medii anuale, cuprinse intre 600-800 mm, dar distribuite proportional cu deficitul pluviometric lunar. Se numara printre speciile pomicole cele mai iubitoare de lumina.

Cerintele ciresului fata de sol sunt mari. Prefera solurile mijlocii si usoare, permeabile, potrivit de umede, care se incalzesc usor cu un continut de calciu de maximum 6 %. La peste 9-10 % CaCO3, in sol, favorabilitatea este slaba. Cele mai favorabile terenuri sunt cele cu o reactie slab acida spre neutra (pH de 5,8-7,4). Panza apei freatice trebuie sa fie sub 1,5-2 m de la suprafata. In soluri argiloase grele si reci ciresul vegeteaza slab, sufera de ger si traieste putin. Are o toleranta redusa fata de continutul de saruri din sol. Se numara printre speciile cele mai sensibile la asfixia radiculara (nu suporta apa stagnata chiar si pe perioade scurte). Pe terenurile cu exces de umiditate ciresul piere inaintea altor specii. De asemenea tolereaza greu si insuficienta apei in sol.

Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului

Avand in vedere ca ciresul are nevoie de multa lumina, cu soluri bine aerate si ferite de zonele cu curenti de aer rece si umed, la amplasarea plantatiilor este necesar sa avem in vedere faptul ca ciresul creste si fructifica bine pe portiunea de mijloc a unui versant, pe terenuri cu pante pana la 10-15 %, iar pe terenurile plane, acestea sa nu fie predispuse la baltiri periodice de apa. Se evita vaile inguste sau depresiuni cu orizont mic. Ca altitudine a terenului, ciresul poate valorifica bine zonele de deal (600-700 m) cu versanti cu expozitie sudica, sau sud-estica, dar si zonele mai joase de campie.

Sisteme de cultura

Pentru cires se recomanda doua sisteme de cultura, cultura clasica cu pomi altoiti pe portaltoi de vigoare mai mare, cu distante de plantare orientative de 5 x 4 m sau 6 x 5 m, fara mijloace de sustinere a pomilor si cultura intensiva cu pomi altoiti pe portaltoi de vigoare medie la distantele de plantare de 4 x 3 m, sau portaltoi de vigoare mica, la distante de plantare de 4 x 2 m, cu mijloace de sustinere a pomilor cu spalieri si sarme, sau tutori individuali care se instaleaza din anul plantarii.

Cultura performanta a ciresului necesita sistem de irigare care se instaleaza odata cu plantarea pomilor, iar sistemele antigrindina sunt recomandate pentru zonele unde riscul grindinei are o frecventa justificata economic.

In ceea ce priveste intretinerea solului dupa plantarea pomilor, intervalele dintre randurile de pomi se intretin ca ogor negru in primul an de la plantare prin discuiri repetate care sa distruga buruienilesi sa afaneze superficial solul. Sub randurile de pomi, pe o banda cu latimea de 1-1,4 m, solul se mentine curat de buruieni prin frezare cu freza cu palpator purtata pe tractor si/sau prin erbicidare cu erbicide sistemice totale aplicate cu lancile cu aparatoare de jet pentru pomi, cand buruienile sunt de 15-20 cm.

Tehnica irigarii plantatiilor

Ciresul este una dintre speciile cele mai sensibile la excesul de umiditate din sol, iar solurile cu textura argiloasa, sau argilo-lutoasa, care retin mai multa apa si au aeratie redusa, nu sunt recomandate pentru cultura ciresului. Deci irigarea ciresului trebuie sa nu provoace baltiri temporare pe sol, recomandandu-se norme bine corelate cu umiditatea momentana a solului.

Portaltoii ciresului pot fi de vigori diferite si pot avea un sistem radicular care patrunde in sol pana la adancimi de 20-40 cm, la andancimi de 30-50 cm sau la 50-60 cm adancime.

Ca metode de irigare, se recomanda atat irigarea prin picurare cat si irigarea prin microaspersiune sub coroana pomilor.

Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare

Este falsa ideea ca in plantatiile de cires interventiile prin taieri in coroana pomului sunt mai reduse decat la alte specii ca marul, parul, prunul etc. Atat pentru formarea coroanelor si grabirea intrarii pe rod, cat si pentru intretinere si fructificare, taierile sunt anuale si obligatorii. Ciresul creste bine inca din primii ani dupa plantare, fapt pentru care se evita pe cat posibil taierile, in aceasta perioada efectuandu-se mai mult dirijari ale lastarilor pe pozitii favorabile.

Taierile anuale in uscat se recomanda sa se faca primavara inaintea pornirii in vegetatie. Patrunderea luminii in toate zonele coroanei cu formatiuni fructifere intensifica fotosinteza, care determina sporirea calitatii fructelor. Taierile in verde sunt indicate si la aceasta specie pomicola, acestea micsorand volumul taierilor in uscat si evitand cresterile inutile.

Ciresul are in gerneral o crestere etajata si formeaza natural coroane rare si aerisite, motiv pentru care volumul taierilor este mai redus comparativ cu celelalte specii pomicole.

Soiurile de cires, fructifica in general pe buchete de mai si ramuri mijlocii care prin evolutia lor asigura fructificare pentru o lunga perioada de timp.

In afara de tipul de ramuri care fructifica fiecare soi, taierile de intretinere si fructificare trebuie sa tina cont si de particularitatile de crestere si rodire. Astfel, la soiurile mai viguroase cu cresteri anuale mai lungi, cresterea puternica in detrimentul fructificarii, slaba garnisire in partea bazala a sarpantelor si subsarpantelor, au ca efect supraincarcarea cu fructe catre varful ramurilor, arcuirea acestora si aparitia de ramuri viguroase in zona de curbura.

Pentru a evita aceste neajunsuri se recomanda:

-o mai frecventa ciupire a lastarilor inca din primii ani de la plantare in scopul garnisirii uniforme cu semischelet si ramuri de rod;

-o preocupare permanenta de deschidere a unghiului de ramificare prin transferarea cresterii elementelor de schelet pe ramificatii laterale cu pozitie exterioara;

-ridicarea directiei de crestere la ramurile arcuite prin scurtarea deasupra unei cresteri anuale cu pozitie apropiata de verticala, din zona de curbura.

Taieri in verde. La pomii tineri este de preferat ca formarea coroanelor sa se faca pe cat posibil prin taieri in verde, reducandu-se in acest mod timpul de formare a coroanei si favorizandu-se intrarea mai rapida pe rod. Dupa intrarea pe rod, in prima parte a perioadei de vegetatie, cresterile fiind viguroase, se vor evita scurtarile, intretinerea se va face prin rarirea acestora. In perioada de rodire insa sunt necesare taieri pentru a stimula cresterea si a norma rodul.

Ciresul formeaza in mod natural pe ax si pe fiecare sarpanta etaje naturale, de obicei la distante prea mari. Pentru a micsora distantele dintre etaje se recomanda ca ramurile anuale viguroase rezervate pentru formarea scheletului sa ciupeasca la 50-60 cm, pentru a ramifica. Din lastarii care vor creste in urma interventiei, cel mai viguros se lasa pentru prelungirea cresterilor viitoare, iar restul lastarilor vor forma ramificatiile laterale.

Recoltarea fructelor

Stabilirea momentului optim de recoltare se face tinand cont de mai multi indicatori: marimea fructului, culoare de fond, fermitatea pulpei, usurinta detasarii fructelor de ramura, continutul fructelor de zahar.

Momentul recoltarii depinde si de gradul de perisabilitate si destinatia productiei.

In general, recoltarea fructelor se face manual, fie in mod selectiv, fie integral. Imediat dupa recoltare, ciresele vor fi depozitate in camere frigorifice pentru a evita brunificarea si deprecierea.

Fructele destinate industrializarii se pot recolta si mecanizat cu ajutorul masinilor.