Genul Chrysanthemum include circa 150 specii erbacee sau suffrutescente originare din China si Japonia. Specia cea mai cultivata azi pentru producerea florilor taiate, atat in culturi de sera cat si in solarii si camp este Chrysanthemum x hortorum (crizantema a), specie horticola ai carei genitori principali au fost Chrysanthemum indicum L. si Chrysanthemum sinense Sab.

Crizantema creste sub forma de tufa de lastari, cu inaltimea de pana la 1-1,5 m, in functie de soi si tehnologia de cultura. Frunzele sunt penat-sectate, alterne, colorate in verde lucioase sau usor pubescente. Florile-ligulate si tubuloase, colorate foarte variat, sunt reunite in calatidii de forme, marimi si tipuri diferite: margarete, anemone, spider, pompon, globuloase.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Aspermia crizantemelor – Chrysanthemum aspermy virus

Simptome:

• Pe frunzele tinere apar simptome de mozaicare slabă, iar creşterea stagnează.
• Inflorescenţele care apar sunt mici, deformate, au petalele centrale încreţite.
• Florile sunt inegale ca mărime, parţial înverzite sau pătate, fără valoare comercială.
• Virusul se transmite prin afide şi prin butaşii infectaţi.

Masuri de prevenire si combatere:

• Recoltarea de butaşi de la plantele mamă sănătoase sau care au fost supuse termoterapiei la 35-38oC timp de 4
  săptămâni.
• Periodic plantele vor fi stropite cu insecticide, împotriva afidelor.

2. Mozaicul crizantemelor – Chrysanthemum virus B

Simptome:

• Frunzele tinere manifestă o mozaicare, pete inelare de decolorare, galben-verzui ce devin apoi brune.
• Frunzele mozaicate au limbul deformat, cu nervuri transparente, iar planta formează flori mici şi decolorate.
• Virusul este răspândit de afide şi prin înmulţirea vegetativă (prin butaşi) a plantelor deja infectate.

Masuri de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor virotice
• Stropiri cu insecticide în vederea prevenirii răspândirii virusului.
• Tratamentul termic al plantelor mamă infectate nu dă rezultate împotriva acestui virus.

BACTERIOZE:

1. Arsura bacteriană a crizantemelor – Pseudomonas cichorii

Simptome:

• Atacul apare la 4-5 săptămâni de la plantarea crizantemelor sub formă de pete circulare de 2-3 mm în diametru, pete de decolorare pe frunzele bazale care în scurt timp se brunifică.
• Arsura zonelor afectate duce la deformarea frunzei, iar dacă este o atmosferă umedă apare putregaiul umed.
• Simptomele tulpinale apar mai târziu sub formă de răni în zona nodurilor, zonă ce se înnegreşte şi se extinde spre butonii florali.
• Pe frunzele de muşcată bacteria produce pete de 5-10 mm, cu aspect umed şi culoare brună-negricioasă.
• În atmosferă uscată, ţesuturile atacate se brunifică, în timp ce în atmosferă umedă, apare putregaiul umed.
• Când boala se extinde, pe pedunculi şi tulpini apar pete brune, iar butonii florali nu se mai deschid.
• Pe frunzele de gerbera, atacul se observă sub formă de pete umede circulare, brune-negricioase.
• La un atac puternic, brunificarea se extinde de la marginile frunzelor spre nervura mediană.

Masuri de prevenire si combatere:

• dezinfecţia termică sau chimică a solului
• dezinfecţia chimică a utilajelor
• plantarea de butaşi sănătoşi
• fertilizări echilibrate şi reglarea temperaturii în seră şi solarii.
• printr-o rotaţie de 3-4 ani a culturii şi tratamente preventive cu sulfat tribazic de cupru 0,4-0,5 % sau fungicid Dithane M 45-0,2 % putem preveni atacul.

MICOZE:

1. Făinarea crizantemelor – Oidium chrysanthemi

Simptome:

• Pe ambele feţe ale frunzei sau pe tulpini, apar zone acoperite cu o pâslă albă cu aspect prăfos, sub care ţesuturile se îngălbenesc.
• Pe frunze, ciuperca formează spori care sunt antrenaţi de vânt şi pot infecta alte frunze şi tulpini, dacă temperaturile sunt peste 20ºC şi frunzişul este uşor veştejit.
• Frunzele care se găsesc într-un mediu lipsit de curenţi de aer sau cele care aparţin plantelor îngrăşate excesiv cu îngrăşăminte cu azot, sunt uşor infectate de această ciupercă.
• Transmiterea ciupercii se face sub formă de miceliu ce rezistă în mugurii plantelor atacate.

Masuri de prevenire si combatere:

• Tratamentele se aplică la intervale de 7- 10 zile cu produsele: fungicid Kumulus DF-0,3 %; fungicid Topsin 70 WDG; fungicid Shavit F 71,5 WP- 0,2 %

2. Rugina albă a crizantemelor – Puccinia horiana

Simptome:

• Pe frunze apar pete mici, circulare, de culoare la început albverzuie, apoi albă şi în final cafenie sau castanie.
• Petele sunt distribuite uniform pe surafaţa frunzei dintre nervuri şi pe nervuri; în dreptul petelor, frunza se bombează pe faţa superioară şi se adânceşte pe partea inferioară.
• Ciuperca formează pe frunzele de crizanteme numai grupuri cu spori de rezistenţă care au membrana albicioasă iniţial, dând aspect de pată “albă”.
• Aceştia germinează şi dau spori ce sunt purtaţi de vânt.
• Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul din butaşii infectaţi.
• În timpul anului există două perioade de predispoziţie a plantelor la îmbolnăvire, martie-aprilie şi septembrie-octombrie, acestea fiind perioadele în care plantele sunt umezite mai mult timp şi se realizează temperatura medie de 17-24ºC, optimă pentru instalarea atacului.

Masuri de prevenire si combatere:

• igienă culturală
• plantele puternic atacate vor fi strânse şi arse
• se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea prelungită a frunzelor, ceea ce favorizează instalarea ciupercilor

   Genul Chrysanthemum include circa 150 specii erbacee sau suffrutescente originare din China si Japonia. Specia cea mai cultivata azi pentru producerea florilor taiate, atat in culturi de sera cat si in solarii si camp este Chrysanthemum x hortorum (crizantema a), specie horticola ai carei genitori principali au fost Chrysanthemum indicum L. si Chrysanthemum sinense Sab.

Particularitati biologice. Crizantema creste sub forma de tufa de lastari, cu inaltimea de pana la 1-1,5 m, in functie de soi si tehnologia de cultura. Frunzele sunt penat-sectate, alterne, colorate in verde lucioase sau usor pubescente. Florile-ligulate si tubuloase, colorate foarte variat, sunt reunite in calatidii de forme, marimi si tipuri diferite: margarete, anemone, spider, pompon, globuloase.

Existente ecologice. Temperatura. Pragul termic optim pentru o cultura de crizantema este de 18-20 grade Celsius ziua si 16-18 grade Celsius noaptea. Temperaturile nocturne mai mici de 13 grade Celsius si cele diurne mai mari de 25 grade Celsius determina perturbari ale inductiei florale care pot sa mearga pana la anularea efectului fotoinductiv.

 Lumina. Crizantema este prin excelenta o planta de zi scurta, avand nevoie de zile lungi pentru cresterea vegetativa si zile scurte pentru inductia florala si inflorire; pentru ca inductia florala sa se produca este necesar ca zilele scurte sa fie consecutive, orice intrerupere a acestora, mai ales la inceputul perioadei, conducand la anularea efectului fotoinductiv. Aceste conditii de zile scurte se intalnesc in mod natural in sezonul de toamna, pentru inflorirea in restul anului fiind nevoie de scurtarea artificiala a zilei prin lucrarea de intunecare sau camuflare a culturii.

Lucrarea de scurtare a zilei se realizeaza cu ajutorul unor materiale textile de culoare neagra care se intind peste plante seara in jurul orei 18 si se ridica dimineata, in jurul orei 9. Este foarte important sa nu patrunda deloc lumina, orice flux luminos, oricat de mic, anuland efectul fotoinductiv.

Durata maxima a zilei pentru producerea inductiei florale este de 12 ore, limita critica superioara, peste care plantele nu mai infloresc fiind de 13 ore. Necesarul de zile scurte consecutive pentru virarea mugurelui vegetativ in mugure florifer este de 21-28 zile pentru crizantema standard si 42 zile pentru crizantema crenguta.

Astfel pentru soiurile timpurii, capabile sa infloreasca la inceputul toamnei, necesarul total de zile scurte variaza intre 6 si 8 saptamani, soiurile semitimpurii au nevoie de 9-11 saptamani de zile scurte iar soiurile tardive solicita 12-15 saptamani de zile scurte pentru a fi capabile sa infloreasca.

Pentru culturile programate sa infloreasca primavara, la care cresterea vegetativa se desfasoara toamna-iarna este necesara aplicarea iluminatului artificial pentru prelungirea duratei zilei pana in momentul cand plantele ating 35-40 cm inaltime.

Aceasta lucrare se aplica pentru un interval variind intre 2 ore in septembrie si 5 ore in decembrie-ianuarie; iluminatul se face cu ajutorul lampilor incadescente de 100-150 W, asezate din 3 in 3 m, la latimea de 2 m in sol. Iluminatul pe parcursul celor 2-5 ore se poate realiza fie continuu fie ciclic.

Iluminatul artificial este necesar si pentru plantatiile mama, de producere a butasilor, organizate in intervalul septembrie-martie.

 Apa. Crizantema este o planta pretentioasa fata de regimul hidric; substratul de cultura trebuie mentinut permanent reavan iar umiditatea atmosferica se va regla in jurul valorii de 80-85 % in perioada de crestere vegetativa si 70 % din momentul aparitiei bobocilor florali.

Aerul. Serele se vor aerisi regulat, chiar si pe timp de iarna pentru mentinerea unui raport optim intre componentele aerului. Fertilizari cu CO2 in concentratie de 0,07-0,1 % asigura sporuri de productie de pana la 30 %.

 Substratul de cultura. Crizantema este o planta cu un ritm de crestere foarte intens si, prin urmare, are nevoie de substraturi bogate in elemente fertilizante; pH-ul optim este situat in jurul valorii de 7 insa tolereaza si un pHusor alcalin (pana la 7,4-7,5). In privinta texturii substratul trebuie sa se caracterizeze printr-o foarte buna capacitate de drenare intrucat stagnarea apei determina putrezirea rapida a radacinilor.

Producerea meterialului saditor. O cultura de crizantema in sera se infiinteaza prin plantarea de butasi de varf inradacinati, produsi in plantatii-mama special cultivate in acest scop. Modern este ca plantele mama sa se cultive in ghivece sau pa bacuri inaltate, din motive de protectie sanitara. Pe langa aceasta, asigurarea unor zile lungi, cu intensitate luminoasa ridicata constituie o conditie esentiala pentru mentinerea plantelor intr-o perfecta stare vegetativa.

Avand in vedere sensibilitatea plantelor la boli si daunatori precum si la durata zilei, o plantatie mama de crizantema nu se pastreaza mai mult de 4-5 luni.

Ea se infiinteaza prin plantare de butasi inradacinati, preluati din culturile producatoare de flori taiate, de la cele mai reprezentative plante pentru soiul respectiv.

Acestia se planteaza fie in ghivece sau vase de vegetatie, fie pe bacuri inaltate, la distantele de 15 x 15 sau 13 x 13 cm. Butasii inradacinati se ciupesc dupa 10 zile de la plantare in vederea ramificarii iar lastarii care apar in urma ciupirii se recolteaza permanent, in faza de 8-10 cm lungime, indiferent ca este sau nu nevoie de ei, pentru a se mentine plantele mama intr-o perfecta stare de juvenilitate. Temperatura optima pentru plantele mama este 20-25 grade Celsius. Substratul se va mentine permanent reavan iar umiditatea relativa a aerului se va regla in jurul valorii de 80 %.

Recoltarea butasilor este posibila dupa 3-4 saptamani de la ciupire iarna si dupa 2-3 saptamani de la ciupire in restul anului. Dupa recoltare, butasii se pun la inradacinat sau pot si stocati cel mult o sapatamana la temperatura de 4-8 grade Celsius, in cutii de carton captusite cu folie de polietelina perforata.

In vederea inradacinarii butasii se planteaza pe bacuri inaltate in substrat de turba, perlit sau nisip la distantele de 4 x 4 cm. Adancimea de plantare este de 1-2 cm. In conditiile unei temperaturi de 20-21 grade Celsius in substrat si 18 grade Celsius in atmosfera si a unei umiditati relative de 85-90 %, butasii inradacineaza 20-25 de zile.

Infiintarea culturii. In conditii de sera, prin dirijarea factorilor de mediu, se pot realiza 2-3 cicluri de cultura cu durata de 3,5-4 luni fiecare. Principalul ciclu de cultura realizat in tara noastra este cel pentru producerea florilor in sezonul de toamna, la acesta adaugandu-se mai rar, ciclul pentru producerea florilor in sezonul de primavara.

Plantarea se face cat mai superficial, atat cat sa se acopere radacinile cu pamant; dupa plantare, se uda consistent si individual fiecare planta cu jet slab de apa si se face tratamentul la colet cu fungicid sistemic. In continuare, timp de cateva zile substratul nu se mai uda ci doar se pulverizeaza foarte des si fin apa in atmosfera pentru asigurarea unei umiditati relative ridicate a aerului, de 85-90 %.

 Epocile de plantare in functie de ciclul de cultura sunt urmatoarele:

-pentru ciclul de producere a florilor in sezonul de toamna-15-30 iunie pentru soiurile timpurii si 1-10 iulie pentru soiurile semitimpurii si tardive;

-pentru ciclul de producere a florilor in sezonul de primavara-1-10 decembrie, folosindu-se doar soiuri timpurii.

Ingrijirea culturii. Dirijarea luminii, in raport cu perioada din an in care se realizeaza cultura si faza de dezvoltare in care se afla planta, este foarte importanta avand in vedere reactia foarte stricta a crizantemei in raport cu durata zilei. In functie de anotimp si faza de vegetatie se va proceda fie la cresterea duratei zilei, prin iluminat artificial, fie la scurtarea acesteia, prin lucrarea de camuflaj sau intunecare a culturii.

Udarea. Dupa udarea de la plantare, timp de 6-7 zile substratul de cultura nu se mai uda ci se fac doar pulverizari foarte fine si dese direct pe plante pentru mentinerea unei umiditati atmosferice ridicate care favorizeaza prinderea rapida butasilor inradacinati. In continuare se poate alege fie varianta udarii direct pe brazda fie udarea prin aspersie, in functie de posibilitati; important este ca substratul sa se mentina permanent reavan si sa se asigure o umiditate atmosferica de 80-85 % in timpul cresterii vegetative si 70 % din momentul aparitiei bobocilor florali.

Lucrarile de taiere sunt foarte importante intr-o cultura de crizantema, de acestea depinzand practic tipul comercial de floare care se obtine. Aceste lucrari sunt: ciupitul sau pensarea, eliminarea lastarilor de prisos, eliminarea drajonilor, copilitul si bobocitul.

Ciupitul sau pensarea are drept scop ramificarea plantei pe de o parte iar pe de alta parte intarzierea infloririi la culturile infiintate timpuriu si cele la care se doreste intarzierea infloririi. Se executa dupa circa 2 saptamani de la plantare si consta in eliminarea varfului vegetativ al tulpinii sau lastarilor deasupra a 5-6 frunze. Ciupitul se poate repeta de 1-2 ori in functie de gradul de ramificare pe care dorim sa il obtinem si momentul ales pentru inflorire. In absenta posibilitatilor de iluminat artificial data ultimului ciupit nu trebuie sa depaseasca jumatatea lunii iulie pentru a da timp suficient plantelor sa creasca vegetativ inaintea de aparitia zilelor scurte.

Eliminarea lastarilor de prisos. In urma ciupirii planta formeaza in mod natural mai multi lastari. Dintre acestia se opresc pentru a fi condusi ca tulpini florale 2-4 lastari. Lucrarea se executa cand lastarii porniti in umra ciupirii au circa 10 cm lungime, pastrandu-se pe planta cei mai bine plasati in raport cu lumina si vigoarea.

Copilitul consta in eliminarea lastarilor laterali numiti copili, situati la subsoara frunzelor, in scopul obtinerii de tulpini florale drepte, rigide, neramificate. Este o lucrare de foarte mare importanta pentru calitatea tulpinilor florale si se executa pe tot parcursul perioadei de vegetatie in faza cand copilii au 5-6 cm lungime, prin rupere laterala, mai rar prin taiere cu bisturiul sau briceagul foarte bine ascutit.

Eliminarea drajonilor. Fiind o planta hemicriptophyta crizantema drajoneaza destul de puternic. Acesti drajoni trebuie eliminati permanent intrucat constituie concurenti pentru hrana tulpinilor florale aflate in crestere. Drajonii se elimina prin rupere, pe tot parcursul perioadei de vegetatie in faza cand au 5-6 cm lungime.

Bobocitul este lucrarea de taiere de cea mai mare importanta in obtinerea tipului de floare-standard si crenguta. Astfel, pentru crizantema standard se opresc pe planta in urma lucrarii de bobocit un singur boboc-cel principal sau unul secundar, cel mai bine plasat, in timp ce pentru crizantema crenguta se elimina prin lucrarea de bobocit bobocul principal si optional, o parte dintre bobocii laterali. Bobocii se elimina, prin rupere, in momentul cand pot fi apucati intre degete, lucrarea repetandu-se ori de cate ori este nevoie.

Palisarea este o lucrare de mare importanta pentru obtinerea unor tulpini florale drepte, de calitate superioara. Se realizeaza prin instalarea sau construirea in cultura a 3-4 plase de sarma cu ochiurile de 15 cm, distantate la 20 cm.

Recoltarea florilor. Crizantema standard se recolteaza in faza de deschidere maxima sau de deschidere aproape completa in timp ce crizantema tip crenguta se recolteaza in momentul cand 5-6 inflorescente sunt deschise. Dupa recoltarea florilor se conditioneaza si se pot pastra pana la livrare-daca aceasta se face in scurt timp de la recoltare-cu baza in apa rece, in spatii cu temperatura de 5-6 grade Celsius si umiditatea relativa a aerului de 60-70 %. Florile taiate pot fi stocate timp de 6-8 saptamani in spatii cu umiditatea relativa de 85 % si temperatura de -0,5 grade Celsius, fara apa.

La sfarsitul perioadei de stocare, inainte de livrare, se improspateaza taietura bazala iar tulpinile florale se pun pentru 4-5 ore cu baza in apa calda cu temperatura de 38 grade Celsius, in spatii cu temperatura de 4-8 grade Celsius.