Originar din regiunea Marii Mediterane si Nordul Africii, leusteanul este foarte cunoscut inca din vremea romanilor, in sudul Europei, unde este foarte raspandit in consum. In tara noastra se cultiva in toate regiunile. Nu este cunoscut in stare spontana. Este folosit mai ales pentru frunze dar si pentru semintele sale puternic aromate, care contin ulei volatile format din terpinol. Frunzele verzi sau uscate servesc la aromatizarea ciorbelor, fripturilor si altor preparate culinare, prezentand interes pentru industria alimentara. Toate partile plantei au proprietati medicinale; uleiul volatil extras din frunze, radacini si seminte au proprietati diuretice si hipotensive, iar ceaiul din seminte de leustean se recomanda in tratarea indigestiilor si a durerilor de stomac. Consumul de leustean favorizeaza eliminarea clorului si compusilor azotati din corp si calmeaza sistemul nervos dupa perioade de stres.

Principalele boli sunt:

1. Pătarea albă sau septorioza leuşteanului – Septoria levistici

Simptome:

• Pe frunze, indiferent de vârstă lor, apar pete circulare de decolorare, de 1- 3 mm în diametru, delimitate de o dungă brună.
• Petele sunt la început izolate dar apoi se pot uni, devin galbene-cafenii, cu puncte mici negre în zona centrală.
• Frunzele se usucă înainte de vreme, de jos în sus .
• În cursul vegetaţiei răspândirea ciupercii se face prin sporii antrenaţi de apa de ploaie sau de vânt, iar de la
  un an la altul, ciuperca rezistă în resturi vegetale sub formă de fructificaţii cu spori.

Masuri de prevenire si combatere:

• arătura adâncă
• asolamentul de patru ani
• utilizarea de sămânţă sănătoasă limitează posibilele pagube
• in culturile semincere se impun tratamentele la avertizare cu fungicide sistemice:  Topsin M 70 WP- 0,1 %, Metoben 70 PU- 0,1 % în alternanţă cu produse de contact:    fungicid Dithane M 45-0,2 %,      Merpan 50 WP-0,2 %.

2. Plasmopora umbelliferarum  – Mana

Simptome:

• Pe faţa superioară a frunzelor apar pete de decolorare, acoperite pe partea inferioară de un puf fin, alb-cenuşiu (conidioforii şi conidiile ciupercii).
• Conidioforii, dispuşi în fascicule, sunt incolori, monopodial ramificaţi în jumătatea superioară, de 118-195 x 6-11 μm. Conidiile sunt ovoide, de 15-24 x 14-19 μm, unicelulare, incolore.

Origine si raspandire

Originar din regiunea Marii Mediterane si Nordul Africii, leusteanul este foarte cunoscut inca din vremea romanilor, in sudul Europei, unde este foarte raspandit in consum. In tara noastra se cultiva in toate regiunile. Nu este cunoscut in stare spontana.

Importanta culturii

• Este folosit mai ales pentru frunze dar si pentru semintele sale puternic aromate, care contin ulei volatile format din terpinol;
• Frunzele verzi sau uscate servesc la aromatizarea ciorbelor, fripturilor si altor preparate culinare, prezentand interes pentru industria alimentara;
• Toate partile plantei au proprietati medicinale; uleiul volatil extras din frunze, radacini si seminte au proprietati diuretice si hipotensive, iar ceaiul din seminte de leustean se recomanda in tratarea indigestiilor si a durerilor de stomac.
• Consumul de leustean favorizeaza eliminarea clorului si compusilor azotati din corp si calmeaza sistemul nervos dupa perioade de stres.

Sfaturi pentru cultivare si ingrijire

Leusteanul are pretentii moderate fata de factorii de vegetatie. Rezista la temperaturi scazute, suporta gerurile de iarna si porneste in vegetatie primavara timpuriu. Putin pretentios la lumina, vegeteaza bine si in locuri umbrite. Creste bine pe soluri mai grele si umede, dar adanci si bogate in substante organice si minerale. Productia de frunze si marimea acestora este direct corelata cu aprovizionarea solului cu materie organica.

Culturile de leustean se pot infiinta prin semanat direct, plantare de rasad, sau prin despartirea tufelor viguroase.

Pregatirea terenului se face de toamna prin administrarea de gunoi de grajd (30 – 40 t/ha), incorporat prin aratura adanca, discuire si pregatirea patului germinativ.

Semanatul direct se efectueaza mecanizat, toamna, imediat dupa recoltarea semintelor, sau primavara (15 – 20 martie in zonele de campie si 1 – 20 aprilie in zonele colinare), in randuri distantate la 40 – 50 cm, folosind 4 – 5 kg seminte la ha. Pentru o rasarire uniforma se recomanda tavalugirea semanaturii. Dupa ce rasar, plantele se raresc pe rand, la 25 – 30 cm.

Unii cultivatori practica producerea rasadului in rasadnite reci si plantarea la locul definitic toamna sau primavara. Aceasta metoda asigura culturi uniforme, lipsite de goluri.

Culturile prin despartirea tufelor se infiinteaza in aceleasi perioade si la aceleasi distante ca si in cazul semanatului. Tufele viguroase se despart in 3 – 4 portiuni, care servesc la infiintarea noii plantatii. In vederea plantarii, materialul saditor se fasoneaza prin scurtarea tulpinilor la 6 – 8 cm si a radacinilor adventive la 3 – 4 cm si se mocirleste. In cazul infiintarii unor suprafete mari, plantarea se face pe rigole deschise in prealabil, mecanizat. Dupa plantare se uda bine pentru a se asigura prinderea. Culturile astfel infiintate sunt mult mai uniforme si vegeteaza mai timpuriu, comparativ cu cele infiintate prin semanat direct.

Lucrarile de intretinere constau in: asigurarea desimii optime lde plante la hectar, prin completarea golurilor sau rarit; 2 – 3 prasile; irigare in verile secetoase; combaterea bolilor si daunatorilor. Fertilizarea se face in fiecare an, toamna tarziu, cu 15 – 20 t/ha gunoi de grajd bine fermentat si primavara, inainte de pornirea plantelor in vegetatie, cu circa 200 kg/ha azotat de amoniu. Se recomanda si fertilizarea cu must de gunoi de grajd fermentat si diluat, precum si mulcirea culturii, peste iarna cu gunoi de grajd bine descompus.

Incepand din anul al doilea, se indeparteaza tulpinile florifere pentru a favoriza cresterea viguroasa a plantelor.

Recoltarea. Frunzele de leustean se pot recolta inca din primul an, esalonat din aprilie pana toamna, prin ruperea manuala a frunzelor sau prin cosire (pe suprafete mari). Fiind vorba de o planta perena, se va avea grija ca la recoltare sa nu distrugem sau sa debilitam plantele.

Productia de frunze este de 25 – 30 t/ha, iar randamentul la uscare este de 1:8. Culturile sunt rentabile 8 – 10 ani.

Frunzele se valorifica imediat, in legaturi, pentru consumul proaspat, sau in vrac, daca sunt destinate deshidratarii prin procedee industriale. Pastrarea se poate face timp de 6 – 10 zile, in spatii intunecoase, la temperatura de 3 – 5˚C si la 90 – 95% umiditate atmosferica.