Originara din zona Marii Mediterane, menta de cultura s-a raspandit in toate zonele lumii cu climat termic favorabil. Suprafete mari sunt intalnite in prezent in tarile fostei Federatii Ruse, Marea Britanie, SUA, Franta, Italia si alte tari europene. La noi in tara s-a extins in cultura din 1926, in jurul Brasovului. Frunzele de menta folosesc la aromatizarea unor salate sau preparate din carne si peste. Uleiul eteric volatil prezent in planta in cantitati de 0,2 – 3,6%, din care mentolul reprezinta 52,6 – 63,2%, este extras si folosit in industria alimentara, la fabricarea bauturilor alcoolice sau racoritoare, bomboanelor, tigarilor si pastei de dinti, produse farmaceutice etc. Frunzele contin, de asemenea, taninuri, flavonoide, caroten, enzime, vitaminele C, D2, tocoferol, saruri minerale, acizi organici etc., care ii confera o reala valoare nutritiva si terapeutica (colagog, antireumatic, antidiareic, bacteriostatic, antiseptic etc.). Menta este apreciata si ca o importanta planta melifera.

Principalele boli sunt:

1. Puccinia menthae  – Rugina

Simptome:

• Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei.
• Începând din aprilie-mai, pe frunzele bazale, mai ales pe faţa inferioară, pe peţioli şi tulpini apar pustule rotunde (ecidiile ciupercii), de 1-2 mm, gălbui sau brune-castanii, în dreptul cărora ţesutul este băşicat.
• Datorită atacului, peţiolurile şi tulpinile prezintă adesea umflături alungite sau se răsucesc.
• În cursul verii apar pustule cu uredospori, îndeosebi pe faţa inferioară a limbului, pe tulpini şi pe bractee, brune-castanii, prăfoase, înconjurate de epiderma ruptă, distribuite neregulat, confluente sau dispuse circular în jurul unei pustule centrale.
• Ca urmare a apariţiei uredosporilor are loc înroşirea sau îngălbenirea locală a porţiunilor verzi ale plantei, apoi
  uscarea lor rapidă.
• Mai târziu, pe ţesuturile uscate apar pustule cu teleutospori, brunenegricioase, pulverulente, risipite neregulat pe organele atacate.
• Atacul se manifestă mai ales pe frunzele dezvoltate de la baza plantei.
• Când atacul se manifestă cu intensitate, frunzele se îngălbenesc, se brunifică, se usucă şi cad de timpuriu.

2. Erysiphe biocellata  – Făinarea

Simptome:

• Pe ambele feţe ale frunzelor se poate observa un înveliş alb, ce reprezintă miceliul ciupercii, care devine apoi pulverulent datorită formării conidiilor.
• Mai târziu, în dreptul acestui înveliş apar puncte mici, gălbui la început, apoi brune-negricioase – periteciile
  ciupercii.
• Conidiile sunt unicelulare, cilindrice, cu capetele rotunjite, de 27-26 x 15-21 μm, incolore, dispuse în lanţuri.
• Periteciile sunt globuloase, de 115-135 μm, cu suprafaţa reticulată, prevăzută cu numeroşi apendici simpli, bruni, lungi.
• Periteciile conţin 8-15 asce, incolore, cu câte 8 ascospori ovoizi, unicelulari, de 22-25 x 14-16 μm.

Comatere:

• tratamente cu sulf muiabil

3. Septoria menthae  – Septorioza

Simptome:

• Boala se manifestă pe frunze, prin pete circulare sau neregulat alungite, de 0,5-2 cm în diametru, de culoare brună la început, cu timpul cenuşie-albicioasă, înconjurate de o margine negricioasă.
• În ţesuturile din dreptul petelor se formează puncte mici, negre – picnidiile ciupercii.
• Picnidiile sunt globuloase, negre, de 80-120 μm în diametru.
• Ele conţin numeroşi picnospori filamentoşi-aciculari, de 40-60 x 1,5-2 μm, incolori, cu 1-3 septe transversale.

Origine si raspandire

Originara din zona Marii Mediterane, menta de cultura s-a raspandit in toate zonele lumii cu climat termic favorabil. Suprafete mari sunt intalnite in prezent in tarile fostei Federatii Ruse, Marea Britanie, SUA, Franta, Italia si alte tari europene. La noi in tara s-a extins in cultura din 1926, in jurul Brasovului.

Importanta culturii

• frunzele de menta folosesc la aromatizarea unor salate sau preparate din carne si peste;
• uleiul eteric volatil prezent in planta in cantitati de 0,2 – 3,6%, din care mentolul reprezinta 52,6 – 63,2%, este extras si folosit in industria alimentara, la fabricarea bauturilor alcoolice sau racoritoare, bomboanelor, tigarilor si pastei de dinti, produse farmaceutice etc.;
• frunzele contin, de asemenea, taninuri, flavonoide, caroten, enzime, vitaminele C, D2, tocoferol, saruri minerale, acizi organici etc., care ii confera o reala valoare nutritiva si terapeutica (colagog, antireumatic, antidiareic, bacteriostatic, antiseptic etc.);
• menta este apreciata si ca o importanta planta melifera.

Sfaturi pentru cultivare si ingrijire

Menta este o planta rustica, nepretentioasa la caldura. In perioada de repaus rezista la geruri de -10°C cand sunt neacoperite si la – 25°C – 30°C in conditiile unui strat acoperitor de zapada, sau a protejarii cu diferite materiale. Poate creste la semiumbra, dar intensitatea sporita a luminii influenteaza favorabil productiile realizate. Calitatea uleiului volatil si continutul plantelor in acesta, depind de caracteristicele solului, care trebuie sa fie usor, permeabil, bine drenat si fertil.

Bune premergatoare sunt plantele care lasa terenul curat de buruieni si permit intretinerea timpurie a aceastuia in vederea plantarii.

Lucrarile de pregatire a terenului, constau in efectuarea araturii de baza cand se incorporeaza si doze de 25 – 40 t/ha gunoi de grajd pentru terenurile usoare, urmate de maruntirea solului prin discuiri repetate, cand se administreaza si ingrasamintele chimice. Uneori, se impune folosirea frezei pentru a asigura un grad accentuat de maruntire care sa asigure ulterior buna acoperire a stolonilor. In vederea plantarii stolonilor, se deschid rigole distantate la 70 – 75 cm, si adanci de 12 – 15 cm, folosind cultivatorul echipat cu rarite.

Infiintarea culturilor se poate face cu rasad (produs in rasadnite si repicat), sau cu stoloni rezultati din plantatii vechi. Plantarea se efectueaza toamna, in luna octombrie, sau primavara, in martie – aprilie. Rasadurile se planteaza in randuri, la distante de 30 – 50 cm intre plante iar stolonii se aseaza pe fundul rigolei, grupati cate 2 sau 3, in siruri realizand o desime de minimum 20 – 25 plante/m². Peste rigole se aseaza imediat un strat de 10 – 12 cm pamant, asigurandu-se acoperirea totala si perfecta a stolonilor.

Lucrarile de ingrijire constau, in special, in mentinerea terenului curat de buruieni prin prasile repetate, mecanice si manuale, sau chiar prin erbicidarea preemergenta a culturii, primavara timpuriu, cu produse omologate. La nevoie, culturile se iriga si se fertilizeaza.

Daca se lasa cultura in exploatare 2 sau 3 ani, in fiecare toamna este necesara protejarea plantelor prin bilonare, iar primavara se desfac biloanele si se optimizeaza desimea culturii, prin taierea plantelor care depasesc latimea randului de 25 – 30 cm. Celelalte lucrari de intretinere sunt similare anului I de cultura.

Recoltarea pentru frunze verzi, se efectueaza in perioada butonizarii, mecanic sau manual, prin taierea lastarilor la inaltimea de 8 – 12 cm de la sol, iar pe suprafete mici recoltarea frunzelor se poate face prin culegere cu mana. Se recolteaza de 2 ori pe vara. In vederea uscarii, se recolteaza cand plantele sunt inflorite in proportie de 15 – 20%, iar pentru extragerea uleiului volatil, la peste 25% plante inflorite.

Productia medie de frunze verzi este de 10 – 12 t/ha la prima recoltare (iunie – iulie) si de 6 – 8 t/ha la a doua recoltare.

Uscarea se face asezand frunzele in strat subtire, la umbra, in conditii de ventilatie naturala, sau in uscatoare speciale, la 35°, iar materialul uscat se pastreaza in saci de hartie.