Genul Dieffenbachia cuprinde circa 30 de specii permanent verzi, perene, originare din padurile tropicale ale Americii si ale vestului Indiei. Sunt dintre plantele cele mai frecvent cultivate in apartament datorita efectului decorativ al frunzelor, care prezinta  o gama larga de motive, putand fi impiestritate sau marmorate. Unele specii au tulpini groase, altele au tulpini elegante si subtiri cu aspect mai compact; specia cea mai insemnata este Dieffenbachia picta care provine din regiunile tropicale ale Braziliei. Trebuie sa va puneti manusi inainte de a le manipula, deoarece seva lor contine o substanta iritanta periculoasa pentru persoanele algerice.

Cultivare

Replantati-o la inceputul primaverii, inainte de debutul perioadei de activitate vegetala; folositi un pamant propice sau preparati un amestec din 2 parti de pamant fertil, una de turba, una de pamant din frunze descompuse si putin nisip; comprimati bine pamantul si mentineti-l permanent umed. Vara este un anotimp favorabil plantei, aceasta preferand caldura si temperaturile mai mari de 21 grade Celsius; expuneti-o la lumina intensa care favorizeaza aparitia unui frumos colorit pestrit. Mentineti pamantul umed, dar impiedicati stagnarea apei in ghiveci: radacinile pot putrezi. Stropiti cu apa pentru a mentine aerul din jurul plantei suficient de umed. Din aprilie pana in septembrie diluati in apa un ingrasamant lichid. Planta nu intra in repaus vegetal toamna si iarna, dar isi pierde aspectul viguros; expuneti-o la o temperatura de minimum 15-18 grade Celsius si la lumina buna; stropiti-o in zilele cele mai insorite si udati-o o data pe saptamana. Pamantul se mentine permanent umed, iar ambientul aerisit, dar lipsit de curenti de aer rece.

Reproducere

Prelevati butasi din tulpina la inceputul primaverii; acestia trebuie sa fie lungi de 5-10 cm si sa aiba cel putin un mugure. Fiti atenti la seva nociva si utilizati manusi pentru gradina. Presarati peste zona taiata pulbere rizogena si lasati-o sa se usuce 1-2 zile, apoi plantati butasii, comprimand bine pamantul si adaugati putin nisip pentru a garanta drenajul. Reglati temperatura laditei pentru replicare la peste 24-27 grade Celsius si udati-o constant; deschideti ladita o data pe zi pentru a improspata aerul. Dupa cateva saptamani vor aparea radacinile; in acest moment transplantati butasii intr-un pamant pentru flori sau intr-un amestec adecvat pentru planta adulta.

Cand planta este prea inalta, ajungand aproape de tavan, sau cand isi pierde frunzele din partea inferioara puteti efectua un marcotaj.

Pericole si precautii

Frunzele vestejite, slabite si decolorate sunt simptome ale excesului de apa sau ale expunerii la frig. Hraniti bine planta in timpul perioadei de activitate vegetala; in caz contrar, va avea frunze palide, lipsite de aspectul impestritat. Paianjenul rosu infesteaza cu usurinta Dieffenbachia daca aerul este prea uscat, producand pete aramii, care apoi devin transparente cu tente rosietice; tratati planta cu un insecticid specific. Paduchele verde formeaza uneori colonii numeroase pe frunzele tinere; combateti-l cu un insecticid sistemic. Picaturile care se formeaza pe varful frunzelor nu sunt insa semnele nici unei boli.

Specii si varietati horticole

Dieffenbachia bausei are frunze ovale cu puncte galbui-verzi, margine verde inchis si pete albe pe intreaga lamina; tulpina este lunga de circa 20 cm.

Dieffenbachia oerstedii, originara din Costa Rica, are frunzele ovale, verde inchis, cu nervuri albe ce au o banda ivoar de-a lungul lor.

Dieffenbachia picta are frunze mari, lucioase, verzi, cu puncte si desene verde ivoar; poate produce inflorescente sub forma de spic.

Varietatea „Splendens” are frunze mari, verde pal, cu puncte albe-crem si margini usor ondulate. „Exotica”, varietatea cea mai raspandita, are frunzele colorate aproape in intregime galben-crem, cu margini fine verde pal.

Dieffenbachia wallisii este o specie foarte inalta: depaseste 4 m inaltime; are frunze lanceolate, colorate verde-aramiu, cu o zona centrala gri-crem.