Este intalnita adesea in apartamente, pe pervazul ferestrelor, si parca nu indeajuns de cunoscuta, Gloxinia, originara din America Centrala si de Sud, atrage atentia prin florile sale.

Tulpina este groasa, carnoasa, atingand 20-25 cm inaltime, iar frunzele si ele groase, cu peri, au aspect rotunjit si catre varf ascutit, intocmai unei inimi. Florile sunt colorate divers, des intalnite fiind in gama roz- rosu- violet. Adesea florile sunt si albe.

Gloxinia iubeste lumina, dar nu bataia directa a soarelui. In timpul verii se uda abundent, iar plantarea se face intr-un amestec de pamant de frunze, nisip si turba.

Inmultirea se realizeaza prin seminte, primavara, la o temperatura in jur de 22 grade Celsius sau prin butasi de frunze care pot sa faca radacini intr-un substrat de turba si nisip sau apa.

Originare din Brazilia (aproximativ 20 de specii cuprinde acest gen), sunt cunoscute mai mult prin hibrizii lor, proveniti in majoritate din specia Sinningia speciosa. Sunt plante erbacee cu crestere in forma de tufa joasa, cu frunze mari oval-lanceolate, cu marginile neregulat dintate si ondulate, nervurile pronuntate, de culoare verde catifelata. Florile, sustinute de pedunculi lungi, sunt mari, in forma de clopot ce priveste in sus, cu petale in combinatie cu alb curat sau galbui. Mai rar se intalnesc cele cu flori albastre sau bleu si galbui si albe curat.

Sunt, de asemenea, relativ rare soiurile unicolore. Gloxiniile sunt plante tuberoase, care vegeteaza primavara si vara. La sfarsitul lui septembrie, frunzele si lujerii mor, iar tuberculii se stratifica in nisip sau se introduc impreuna cu ghivecele intr-un loc intunecos si uscat. Temperatura optima pentru perioada de odihna este de 10-12 grade Celsius.

Vom readuce plantele la lumina pe la jumatatea lunii februarie pentru ca la inceputul lunii martie sa reintre in vegetatie. Mai intai, insa, vom desprinde usor pamantul de tuberculii pe car-l vom planta, nu prea adanc, direct in ghivece de 14 cm diametru. Ghivecele vor trebui sa fie mai joase si largi. O putem inmulti si prin butasi de frunze, intregi sau portiuni. Vom alege in acest scop, frunzele maturizate luate de la tufele aproape de inflorire (cam la sfarsitul lunii aprilie si, mai tarziu, in decursul intregii veri). Frunzele, destinate butasitului, se taie cu un petiol de 1 cm si se infig in nisip, in conditii de temperatura de aproximativ 24-25 grade Celsius. Dupa cca 20-25 de zile, la capatul lastarului incepe sa se formeze un tubercul mic. In acest moment vom transplanta frunza intr-un pamant usor. Catre toamna, vom obtine un tubercul mare.

Un amestec de pamant potrivit pentru inradacinarea frunzelor de Gloxinia este: pamant de frunze, turba si nisip. De asemenea, se pot inmulti prin sectionarea tuberculilor, dupa ce acestia au fost, mai intai, fortati, pentru a se putea observa bine mugurii. Mai folosita este, insa, inmultirea prin seminte. Semanarea se face primavara timpuriu, intr-un amestec de 20% turba rosie maruntita, 50% pamant de frunze, 15% mranita si 15% nisip. Temperatura de cca 22 grade Celsius, se acopera cu sticla, care indata ce semintele rasar, se indeparteaza.

Cand plantele au 1-2 frunze, cam la 1-1/2 luna de la semanat, se face primul repicat la distanta de 2/2 cm, in acelasi amestec de pamant. Dupa inca doua repicari, care se vor face la distante de respectiv 3/4 si 5/6 cm, la 20-24 zile dupa ultimul repicat, gloxiniile se trec la ghivece de 7 cm intr-un amestec de 50% turba rosie, 50% pamant de frunze cu adaos de nisip. Se va mai face un schimb sau dou la ghivece de 10-12 cm diametru.

Gloxiniile, mai mult ca alte plante, sunt exigente in ceea ce priveste ingrasamintele care se vor aplica din 14 in 14 zile. In timpul infloririi, plantele se vor uda abundent, dar nu in exces si se adapostesc de razele puternice ale soarelui. Nu se vor pulveriza deoarece atat florile cat si frunzele se pateaza. Gloxinia pretinde aerisiri dese, dar facute cu atentie, cu grija de a o feri de curentii de aer. Gloxinia este o planta care dureaza multi ani, tuberculii ei atingand dimensiuni mari. Si in legatura cu acesta, cu cat tuberculul este mai mare cu atat inflorescenta este mai bogata.

Descrierea plantei

Planta vivace cu tulpini scurte si tubercul sferic in pamant. Ajunge la 15-30 cm inaltime.

Frunzele: 15-25 cm lungime, ovale, cu margini zimtate, sunt dispuse in rozete. Sunt catifelate, acoperite fiind de perisori, ca si la violetele africane.

Florile: apar din aprilie pana in septembrie, in functie si de cand a fost reintrodusa planta in vegetatie. Tulpinile pot purta de la 2-4 flori la plantele tinere, pana la 30 sau chiar mai multe la bulbii de mai multi ani. Florile sunt sub forma de clopotel vertical. Pot fi simple sau duble, intr-o singura culoare sau combinatii de culori. Paleta coloristica este variata, de la alb imaculat, la roz, rosu, albastru, mov.

Dupa trecerea florii in cupa formata de sepale pot aparea semintele, foarte, foarte mici, grupate intr-o capsula.

Inmultirea

Se face prin seminte, divizarea tuberculului sau prin butasi de frunza.

Inmultire prin seminte da cele mai bune rezultate primavara devreme.

Inmultirea prin divizarea tuberculului este bine sa se faca in momentul transplantarii, cand mugurii plantei sunt formati dar nu dezvoltati.

La acest tip de inmultire trebuie avut grija ca fiecare parte taiata din tubercul sau aiba un „ochi”. Pentru cicatrizare rapida se pot presa cu praf de carbune sau praf de scortisoara partile taiate ale tuberculului.

Inmultirea prin frunze se poate face pe tot timpul perioadei de vegetatie.

Trebuie avut grija ca butasul de frunza sa aiba codita nezdrelita pentru a nu putrezi. Se poate tine butasul in apa pana la formarea radacinilor si a unui mic bulb si apoi planta in amestec de pamant cu nisip/ perlit sau se poate planta direct butasul in amestec de pamant cu nisip/perlit. In cazul al doilea daca temperatura ambientala nu este exagerat de mare se poate pune in cap o punguta/ pet gaurit pentru pastrarea umiditatii.

Conditii de cultivare

Inrudita cu violeta Africana necesita conditii similare cu aceasta, dar spre deosebire de ruda ei are nevoie si de o perioada de repaus.

Solul. Gloxiniile vor fi transplantate intr-un substrat nou la sfarsitul perioadei de rapaos. Se utilizeaza substrat bogat in substante nutritive cu pH neutru cu un drenaj bun. Daca gasiti in comert amestec de pamant pentru violete africane atunci acesta poate fi utilizat si pentru gloxinia.

Cand plantati tuberculul se va avea in vedere ca partea lui superioara sa fie la nivelul suprafetei solului.

Fertilizarea

Din aprilie pana in septembrie, la 2 saptamani, poate fi folosit un ingrasamant echilibrat, pentru muscate T.

Temperatura

Este o planta adaptata temperaturilor normale de camera. In timpul perioadei de inflorire daca planta este tinuta intr-un mediu mai racoros atunci florile vor dura mai mult timp. In perioada de repaos tuberculii vor fi tinuti la temperaturi intre 7-15 grade Celsius.

Umiditatea/ apa

Udarea se va face in asa fel incat substratul sa fie umed fara sa musteasca de apa. Lipsa apei in sol va duce la vestejirea gloxinei. Udarea in exces va duce in schimb la putrezirea bulbului. Picaturile de apa ce ajung accidental pe frunze sau flori provoaca pete inestetice. Gloxinei ii place umiditatea din aer, puteti aseza ghiveciul pe un pat de pietris umed, dar nu stropiti planta.