Speciile genului Anisoplia sp. sunt răspândite mai ales în Europa Centrală, estică si sud – estică si în partea sud – vestică a Asiei. La noi genul este prezent în toate zonele cultivatoare de cereale. Dintre speciile acestui gen, pentru tara noastră prezintă importantă, următoarele specii: Anisoplia segetum Hrbst., A. austriaca Hrbst. A. lata Er.
si A. agricola Poda.

Descriere.  Adultul. Genul este caracterizat printr-o lungime a corpului cuprinsă între 8 si 16 mm, clipeusul dreptunghiular si prelungit sub forma unui rostru, iar antenele sunt formate din 9 articole, din care ultimul lamelat. Între specii există unele diferente.

Anisoplia segetum are capul si pronotul negre, cu un luciu arămiu – verzui. Elitrele sunt castanii – gălbui, prevăzute pe margini, prevăzute pe margini, pe toată lungimea lor, cu un rând de peri lungi rigizi si rari. Abdomenul are pubescenta deasă si culcată. Lungimea corpului variază între 8 si 12 mm.

Anisoplia austriaca are capul si pronotul negre, cu reflexe metalice verzui. Elitrele sunt castanii, unicolore sau cu o pată scutelară neagră, mai mult sau mai putin dezvoltată. Marginea laterală a elitrelor, prezintă un rând de sete groase si scurte, mai ales în partea humerală. Corpul acestei specii este în general mai masiv decât în cazul speciei
precedente având lungimea cuprinsă între 12,5 si 16 mm.

Anisoplia agricola se caracterizează printr- o puternică convexitate dorsală a corpului, lungimea acestuia fiind de 11 – 13 mm. Pronotul prezintă o punctuatie deasă, alcătuită din puncte destul de mari si o pubescentă scurtă, deasă si ridcată. Elitrele sunt castanii gălbui, castanii roscate, uneori incolore, sau cu o pată scutelară sub formă de ancoră. În unele cazuri elitrele acestei specii sunt complet negre.

Anisoplia lata are corpul mult lătit (de unde si numele), elitrele foarte late si aproape glabre. Lungimea corpului este de 12 – 15 mm. Culoarea elitrelor este brună – roscată, castanie – roscată, neagră – cafenie frecvent neagră – complet. Uneori pata scutelară poate lipsi.

Oul este oval elipsoidal cu chorionul neted, de culoare albă – mată. La depunere are lungimea de 1,5 – 2,0 mm si lătimea de 1,2 – 1,5 mm. Larva genului Anisoplia este de tip melolontoid, fiind asemănătoare între specii. Se pot deosebi între ele după chetotaxia sternitului anal. Au culoarea albă – cenusie,
capul brun, picioarele roscate, iar lungimea corpului, la completa dezvoltarea, variază în functie de specie între 23 si 35 mm. Pupa este lipsită de apendici caudali. La început este albă, apoi galbenă – brunie.
Lungimea variază între 13,4 – 16,0 mm, iar lătimea între 4,2 – 7,5 mm.

Biologie si ecologie. Anisoplia segetum prezintă o generatie pe an iar celelalte specii o generatie la 2 ani. Iernează în stadiul de larvă de vârsta a doua în sol, la 35 – 80 cm adâncime. În cursul lunii mai larvele speciei A. segetum se transformă în pupe apoi în adulti, iar cele ale speciilor A. austriaca, A. lata si A. agricola mai rămân în acest stadiu încă un an. Adultii apar la sfârsitulm lunii mai, începutul lunii iunie.

Adultii de A. segetum apar primii, de regulă în timpul înfloritului grâului si formării boabelor, iar adultii celorlalte specii spre sfârsitul maturitătii în lapte a boabelor. După aparitie, adultii de A. segetum se concentrează pe unele graminee perene cum sunt Agropyrum cristatum, A. repens s.a., apoi trec pe spicele gramineelor cultivate. Ponta începe din prima sau a doua decadă a lunii iunie si se prelungeste până în iulie. Ouăle sunt depuse în sol, la 10 – 20 cm, în grupe de 1 – 27.

Plante atacate si mod de dăunare. Adultii dăunătorului consumă boabele multor specii graminee atât cultivate cât si spontane. Atacă boabele în lapte sau pârgă, pe care le distrug complet, sau partial. O dată cu hrănirea, insectele scutură si o parte din boabe. Se apreciază că un adult poate consuma până la 8 boabe, pierderile totale provocate de o
singură insectă fiind apreciate la 6 – 10 spice. Dintre cele 4 specii, cea mai dăunătoare este considerată A. austriaca, urmată în ordinea importantei de A. agricola, A. lata si A. segetum. Larvele si preferă organele subterane ale speciilor de graminee, tuberculifere si rădăcinoase, dar atacul acestora este considerat ca fiind lipsit de importantă economică.

Masuri de prevenire si combatere:

• Cele mai eficiente măsuri de combatere sunt cele agrotehnice cum ar fi: efectuarea arăturilor imediat după recoltarea cerealelor (se distrug aproximativ 60 – 80 % din ouă si larve neonate).
• Introducerea în asolament a speciilor prăsitoare, semănatul la începutul epocii optime, folosirea unor soiuri timpurii.
• Tratamentele chimice aplicate în vederea combaterii plosnitelor cerealelor, genurile Eurygaster, Aelia, sunt eficiente si împotriva cărăbuseilor.

Melolontha melolontha – Carabusul de mai

Este raspandit in aproape toate tarile din Europa. In Romania este intalnit frecvent in regiunile de silvostepa, in zona padurilor de fag si stejar. In unele regiuni, poate ajunge pana la 800 m.

Biologie si ecologie. Prezinta o generatie la 3 – 4 ani, in functie de regiunea in care este intalnit. Ierneaza in sol, in stadiul de larva si adult. Primavara, la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, apar primii adulti. Ziua, adultii stau adapostiti pe arbori sau arbusti, consumand frunze, iar seara zboara 25 – 30 de minute timp de 3 – 4 saptamani. Zborul are 4 faze: prealimentar, de hranire, de dispersie si de ponta. Copulatia si ponta incep dupa 15 – 20 de zile de hranire. Depunerea oualor are loc in sol, in grupe de 20 – 40, la 0,5 – 2 km distanta fata de locul de hranire. Femelele depun ouale la adancimi cuprinse intre 3 si 20 cm, in functie de tipul de sol (soluri afanate si umede : 10 – 20 cm, soluri grele: 3 – 4 cm). O femela poate depunde intre 90 si 120 de oua. Perioada incubatiei este dependenta de temperatura (la 20°C dureaza 29 de zile, la 27° dureaza 17 zile). In lunile iulie – august, apar larvele care se hranesc cu radacini fine. Evolutia larvelor se esaloneaza pe o perioada de 3 – 4 ani. Cele mai pagubitoare larve, sunt cele de varsta a treia. In perioada de hranire larveze se deplaseaza pe verticala si orizontala iar spre toamna se retrag in sol (40 – 80 cm) pentru hibernare. In anul al treilea, cand dezvoltarea este completa, larvele coboara in sol la o adancime mai mare (∼ 1 m, uneori) si se transforma in stadiul de pupa (4 – 8 saptamani) apoi in stadiul de adult. Adultii care se formeaza, raman in sol pana primavara urmatoare.

Pentru prognoza si avertizarea combaterii se va tine cont de populatia de larve cu varsta dominanta, desi in sol se gasesc in acelasi timp larve de diferite varste.

Plante atacate si mod de daunare. Specie polifaga, prezinta interes pentru speciile silvicole si pomicole (stejar, ulm, fag, mesteacan, carpen, prun, cires, nuc). Mai putin atacati sunt merii, perii, vita de vie. La atacuri puternice, distrug complet frunzele, ramanand doar nervurile principale. La atacuri in masa pomii raman desfrunziti, recoltele sunt compromise, lemnul intra incomplet maturat in iarna si degera, iar numarul de muguri de rod pentru anul urmator se diminueaza considerabil.

Pagubele produse de larve sunt si ele mari, deoarece larvele rod organele subterane ale plantelor (tuberculi, rizomi, radacini0, producand in acestea galerii in care se instaleaza diverse specii de bacterii, cipureci, nematozi, acarieni care duc la putrezirea acestor organe. In pepinierele pomicole si in livezile tinere, atacul larvelor determina incetarea dezvoltarii plantelor, care in cele din urma mor.

Masuri de prevenire si combatere. Adultii se pot combate in faza hranirii si copulatiei prin scuturarea pomilor si adunarea gandacilor pe prelate, dimineata cand sunt amoriti, dupa care se distrug prin diferite mijloace.

Impotriva adultilor se pot executa tratamente cu diferite produse chimie precum: Decis Mega – 0.06%, Fastac 10 EC – 0.03%, Karate Zeon – 0.3l/ha.