Gărgăriţa sfeclei este răspândită în diferite regiuni din Europa Centrală şi Orientală şi în Peninsula Balcanică până în regiunile Asiei Mici. La noi răspândirea acestei gărgăriţe este limitată în general la sudestul ţării (Câmpia Română, Dobrogea) şi în unele regiuni din Banat.

Descriere. Adultul are corpul alungit, de culoare neagră, acoperit cu solzi cenuşii, trifizi la vârf. Rostrul prevăzut cu o carenă mediană longitudinală. Elitrele prezintă posterior câte o bandă transversală oblică, mediană, de culoare închisă şi câte un tubercul albicios, spre partea posterioară. Partea inferioară a segmentelor abdominale 2, 3 şi 4 este prevăzută cu pete negre-lucioase de unde şi denumirea de „punctiventris”. Lungimea corpului este de 12-16 mm.

Oul este oval sau rotund şi este de culoare albă sau alb-gălbuie. Larva este apodă şi eucefală, de tip curculionid, de culoare albăgălbuie. Larva matură are 12 mm lungime .

Biologie si ecologie. Iernează ca adult în sol, în căsuţe pupale, obişnuit la adâncimi cuprinse între 20 – 50 cm. Prezintă o generaţie pe an. Adulţii încep să părăsească locurile de hibernare primăvara devreme, când în stratul superficial al solului temperatura ajunge la 7 – 8° C; maximul apariţiei se înregistrează când temperatura solului depăşeşte 10 – 11° C. Fenologic, apariţia acestei gărgăriţe corespunde cu începutul înfloririi corcoduşului, caisului etc. Apariţia adulţilor are loc eşalonat, din luna martie până în luna mai. Gândacii apăruţi la început se deplasează în mers, iar la temperaturi de peste 25° C, deplasarea se face în zbor; distanţele până la care se pot răspândi ajung la 30 – 40 km. În timpul nopţii, când temperatura scade, gândacii se retrag la o mică adâncime în pământ şi nu apar decât dimineaţa, când solul începe să se încălzească. În această perioadă ei se hrănesc intens pentru maturarea organelor sexuale.
Copulaţia şi ponta încep după 4 – 5 săptămâni de la apariţie, de regulă în prima decadă a lunii mai şi se continuă până în luna iulie. Ponta durează în general 2 luni, numărul maxim de ouă fiind depus la temperaturi medii de peste 20° C. Pentru pontă sunt preferate solurile afânate, bine lucrate. Ouăle sunt depuse la o mică adâncime în sol (1 – 3
cm), obişnuit în jurul plantelor de hrană. În perioada ovipozitară, numărul de ouă depus variază între 200 – 300, câte 1 – 11 ouă pe zi (frecvent 2 – 5). Incubaţia durează între 5 şi 8 zile. Larvele apărute se hrănesc cu rădăcinile subţiri (secundare) ale diferitelor plante chenopodiacee (sfeclă, lobodă etc.), iar în ultimele vârste cu rădăcinile mai groase (rădăcina principală). În timpul dezvoltării, care durează 6 – 10 săptămâni, ele năpârlesc de 4 ori; obişnuit larvele ajung la maturitate în lunile iulie-august.

Transformarea în pupă are loc în sol, la adâncimi de 20 – 50 cm, într-o celulă de pământ, în apropierea plantelor gazdă. Durata stadiului de pupă este de 16 – 18 zile. În general, întregul ciclu evolutiv al acestei insecte de la ou, până la adult durează în medie 70 – 82 zile. Noii adulţi apar începând de la sfârşitul lunii iulie până în augustseptembrie, însă ei nu părăsesc căsuţele pupale decât în primăvara anului următor. La limitarea invaziilor acestei insecte contribuie şi o serie de duşmani naturali. Astfel, ca prădători se menţionează diferite specii de păsări (cioara neagră, potârnichea s.a.) şi insecte (Pterostichus melas Creutz., Ophonus griseus Panz., Hister bipunctulatus Schr. etc.), iar ca paraziţi mai importanţi unele muşte (Rondania cucullara R.D.) şi ciuperci (Beauveria bassiana Vuill.).

Plante atacate şi mod de dăunare. Gărgăriţa sfeclei atacă diferite specii din familia Chenopodiaceae (sfecla, loboda etc.) sau din familii apropiate (Amaranthaceae), preferând plantele de sfeclă, îndeosebi pe cele de-abia răsărite, care deseori sunt retezate de la colet. După unii autori o insectă poate distruge pe zi până la 10 – 12 plante tinere. Într-o fază mai înaintată de dezvoltare a sfeclei adulţii rod numai frunzele, parţial sau total , producând pagube mult mai mici. Larvele se hrănesc pe rădăcini, săpând galerii de diferite mărimi .

Masuri de prevenire si combatere:

• Arătura adâncă;
• semănatul la timp;
• întreţinerea în condiţii bune a culturilor;
• administrarea corespunzătoare a îngrăşămintelor
• tratamente cu insecticid Decis (0.5 l/ ha)

]]> ../../../../informatii-despre-gargarita-cenusie-a-sfeclei-scapa-de-bothynoderes-punctiventris/feed/index.bin 0 ../../../../informatii-despre-gargarita-tulpinilor-de-varza-scapa-de-ceuthorrhynchus-quadridens/index.html ../../../../informatii-despre-gargarita-tulpinilor-de-varza-scapa-de-ceuthorrhynchus-quadridens/index.html#respond Wed, 16 Nov 2016 12:26:25 +0000 http://www.petala.ro/?p=7770 Gargarita tulpinilor de varza – Ceuthorrhynchus quadridens

Descriere. Adultul are corpul de culoare neagra-plumburie si o lungime de 3,6-4,0 mm. Elitrele prezinta striuri longitudinale inguste, interstriurile avand cate 3-4 randuri de perisori scurti si fini. Larva, apoda si eucefala, la completa dezvoltare, are corpul de 3-4 mm lungime, capsula cefalica galbuie-bruna, iar corpul de culoare galbuie si cu protuberante inserate cu perisori.

Biologie si ecologie. Ierneaza ca insecta adulta in stratul superficial al solului de la baza plantelor. In primavara, cand temperatura depaseste 9 grade C, dupa o perioada de zbor, hranire si copulatie de 25-30 zile, femelele depun ouale in maduva tulpinii plantelor gazda. O femela depune 15-60 oua. Incubatia dureaza 6-20 zile, in functie de mersul vremii. Primele larve apar in aprilie, iar dezvoltarea completa a acestora are loc in 30-40 zile, dupa care parasesc tulpinile si migreaza in sol la 4-6 cm adancime. In sol larvele se transforma in pupe si dupa aproximativ o luna in insecte adulte, dar raman in diapauza pana la sfarsitul toamnei cand, parasind coconii nimfali, urca la suprafata, la baza plantelor si hiberneaza.

Plante atacate si mod de daunare. Este o specie oligofaga, care prefera culturile de rapita, varza, conopida, la care produce pagube considerabile. Adultii hibernanti rod perforatii marginale in limbul foliar si varful tulpinilor. Larvele rod galerii descendente ori ascendente in maduva tulpinilor, determinand deformarea si rasucirea longitudinala a acestora. Plantele atacate ramifica bogat, stagneaza in crestere si nu formeaza silicve sau acestea sunt seci si cu seminte de slaba calitate

Masuri de prevenire si combatere.

• Deoarece atacul apare timpuriu in primavara, se recomanda tratamente la avertizare, preventiv, cu Insecticid Decis Mega– 0,15 l/ha.

Daunatorul prezinta o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de adult, in sol, la adancimi de 40 – 100 cm. La sfarsitul lunii februarie incep sa migreze spre suprafata solului, urmand sa-si inceapa activitatea cand conditiile devin favorabile (temperatura atinge 9ºC). Este o specie polifaga, ataca aproximativ 70 se specii cultivate sau spontane (porumb, floarea soarelui, sfecla, sorg, etc.), preferand cu preponderenta porumbul. Atacul incepe la rasarire si dureaza pana la formarea a 3 – 4 frunze, cand adultii migreaza pe alte specii. Insecta nu se dezvolta in culturile de mazare.

Combatere:

• Nu se va cultiva porumb in monocultura si nici dupa alte specii preferate de daunator;
• Semanatul cat mai timpuriu, in limitele epocii optime;
• Cea mai eficienta metoda de combatere ramane insa cea chimica; se recomanda tratamentul semintelor cu produse precum: Gaucho 600 FS (8 kg/ t samanta), Midash 600 FS (10 l/t samanta), Reldan 22 EC (22 ml/ t samanta), etc.

2. Gargarita mazarii – Bruchus pisorum

Prezinta o singura generatie pe an. Ierneaza ca adult, in diverse locuri de depozitare a mazarii (silozuri, hambare etc.), in interiorul boabelor, sau in crapaturile peretilor, pe sub podele, uneori in boabele ramase in camp. Primavara, cand temperatura atinge pragul de 14ºC, adultii parasesc locul de hibernare si migreaza catre culturile de mazare. Larvele se dezvolta in interiorul boabelor diferitelor specii de mazare, de consum sau furajera, cu care se si hranesc. Boabele atacate devin improprii consumului.

Combatere: 

• Folositi, la semanat, doar samanta sanatoasa, neinfestata;
• Utilizarea soiurilor timpurii (care sunt mai putin preferate);
• Pentru combatere chimica se poate utiliza: Reldan 22 EC (12.5 ml/ t samanta), Actellic 50 EC (0.2 l/m² spatiu de depozitare).

3.Gargarita fasolei – Acanthoscelides obsoletus

Prezinta 2 – 3 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de adult, in boabele infestate, in crapaturile dusumelelor ai ale peretilor spatiilor de depozitare. Catre sfarsitul lunii iunie adultii migreaza in camp, unde se hranesc cu toate speciile genului Phaseolul dar pot fi intalnite si pe leguminoase (naut, soia, etc.). Daunele sunt produse doar de larve, care se dezvolta in boabe, hranindu-se cu acestea.

Combatere: 

• Amplasarea culturilor de fasole la distante mai mari de 3 km de spatiile de depozitare (daunatorii se pot deplasa pana la maxim 3 km de la locul de hibernare);
• Utilizarea de seminte sanatoase, in momentul semanatului;
• Se pot aplica tratamente termice: expunerea productiei la temperaturi de -3ºC, timp de 5 – 6 zile sau asezarea productiei in strat subtire si incalzirea pana la 52 – 55ºC;
• Combaterea chimica se poate executa in timpul vegetatiei, in momentul maturizarii pastailor, cu Novadim Progress (1.5 l/ha x 2 tratamente succesive la interval de 7 zile) sau asupra boabelor depozitate cu Reldan 22 EC (12.5 l/tona de boabe).

4. Gargarita albastra a verzei – Baris chlorizans

Daunatorul prezinta o singura generatie pe an. Ierneaza ca adult in sol, la 3 – 10 cm adancime, uneori poate ierna sub frunzele de varza, conopida, etc., sau in cotoarele acestora, ramase pe camp. Ataca atat ca adult cat si ca larva, toate speciile familiei Brassicaceae, cultivate sau spontane (varza, ridichi, conopida, rapita etc.), insa cele mai mari pagube sunt inregistrate la varza. Adultii rod frunzele, iar larvele rod galerii in tulpini.

Combatere:

• Distrugerea brassicaceelor spontane (plante gazda secundare), strangerea resturilor vegetale, executarea araturii de toamna;
• Masurile chimice constau in 2 tratamente secventiale, cu Decis Mega (0.05%), Fastac 10 EC (0.03%), primul cu 1-2 zile inainte de transplantare (preventiv, pentru rasad), urmat la 8 -10 zile de un alt tratament.

5. Gargarita cepei – Ceuthorrynchus suturalis

Prezinta o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de adult, in sol (3 cm), pe sub resturile de plante ramase pe camp, sau in gramezi de gunoaie. Adultii migreaza la sfarsitul lunii martie – inceputul lunii aprilie, de la locul de hibernare catre flora spontana apoi catre plantele cultivate. Se hraneste cu speciile familiei Liliaceae, insa cele mai mari pagube le provoaca cepei, carei frunze se usuca in cazul atacurilor puternice iar bulbii atacati raman mici.

Combatere: 

• Strangerea resturilor de plante ramase pe camp dupa recoltare;
• Executarea de araturi adanci, pentru diminuarea rezervei biologice de forme hibernante;
• Combaterea chimica se face cu: Decis Mega sau Fastac 10 EC.

6. Gargarita florilor de mar – Anthonomus pomorum

Daunatorul prezinta o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de adult, in scoarta exfoliata a pomilor, pe sub frunze cazute, uneori in stratul superficial al solului. Isi incepe activitatea cand temperatura medie a aerului trece de 5 – 6ºC. Se hraneste cu mar cultivat sau salbatic (fiind o specie monofaga), foarte rar poate fi intalnit pe par si paducel. Adultii consuma muguri, provocand sterilitatea florilor, iar larvele se dezvolta in interiorul bobocilor florali, consumand partile interioare ale florilor.

Combatere: 

• Taierea ramurilor atacate, razuirea acestora si a ramurilor mai groase si distrugerea acestora prin ardere;
• Asezarea de braie capcana in jurul pomilor si distrugerea gandacilor adunati;
• Confectionarea de braie din paie, carton gofrat etc. si distrugerea acestora prin ardere, toamna tarziu;
• Tratamente chimice se pot aplica la avertizare cu Actara 25 WG (1.5 gr in 15 l apa), Calypso 480 SC (10 ml in 50 l apa).

7. Gargarita fructelor –  Rhynchites bacchus

Prezinta  generatie pe an sau o generatie la 2 ani. Ierneaza in stadiul de adult, in sol (3 – 5 cm), in scoarta exfoliata a trunchiurilor sau pe sub frunzele cazute. Adultii ataca mugurii vegetativi sau floriferi, apoi frunzele si fructele tinere de cais, prun, piersic, cires, par, mar, etc., iar larvele se dezvolta in interiorul fructelor, consumand mezocarpul si semintele.

Combatere:

• Saparea solului vara si toamna, pentru distrugerea formelor hibernante;
• Strangerea si distrugerea fructelor ce contin larve;
• Tratamente chimice la aparitia adultilor cu Actara 25 WG(1.5 gr in 10 l apa), Calypso 480 SC (10 ml in 50 l apa).