Păduchele negru al sfeclei este o specie cu o largă răspândire pe tot globul, întâlnindu-se şi la noi în toate regiunile, din zona de stepă şi până în cea montană.

Descriere. Femelele aptere, au corpul globulos, de culoare neagră-mat sau uşor lucitoare. Baza şi vârful antenelor sunt negre, restul articolelor mai deschis, aproape albe. Femurele anterioare sunt de culoare brun-deschis, iar cele mediane şi posterioare, precum şi vârful tibiilor şi tarsele sunt negre. Tuberculii laterali de pe torace şi de pe al 8-
lea segment abdominal sunt dezvoltaţi. Lungimea corpului este de 1,6 – 2,2 mm.

Biologie si ecologie. Este o specie migratoare, cu evoluţie holociclică. Din ouăle depuse în toamnă pe tulpinile şi ramurile unor arbuşti ornamentali (Viburnum, Evonymus, Philadelphus etc.) apar în primăvară larvele de fundatrix (matca), care se răspândesc pe frunze şi pe lăstari; în urma înţepăturii şi sugerii sucului produc răsucirea frunzelor (pseudocecidii). Ajungând într-o perioadă scurtă la maturitate, ele dau naştere pe cale partenogenetică vivipară la 3 – 4 generaţii de fundatrigene, aripate şi nearipate. De regulă, formele aripate părăsesc arbuştii (plante-gazdă primare) şi migrează pe diferite plante ierboase (plante-gazdă secundare), colonizând frunzele şi tulpinile. Spre toamnă, în coloniile de virginogene apar femele sexupare, care dau naştere tot pe cale partenogenetică vivipară la formele sexuate (masculi şi femele). Acestea, după împerechere, depun ouăle de iarnă. În cursul unei perioade de vegetaţie se dezvoltă 10 – 12 generaţii.

Plante atacate şi mod de dăunare. Păduchele negru al sfeclei este polifag, fiind semnalat la peste 200 specii de plante cultivate şi spontane, aparţinând la diferite genuri şi familii (sfecla, bobul, macul, fasolea, spanacul, porumbul, loboda, ştirul etc.). Pagubele cele mai mari le produce însă în culturile de sfeclă industrială şi la seminceri, la care colonizează frunzele, lăstarii, florile şi tulpinile, înţepând şi sugând sucul din ţesuturi.

În urma atacului frunzele se răsucesc se brunifică şi se usucă, ceea ce are repercursiuni asupra producţiei. La semincerii de sfeclă păduchele colonizează mai ales lăstarii şi inflorescenţele, din care cauză florile avortează şi se usucă; la atacuri puternice producţia poate fi compromisă. În afară de daunele directe, acest afid este cunoscut şi ca un periculos transmiţător al bolilor produse de virusuri (viroze) la sfeclă, lupin, lucernă, fasole etc.

Metode de combatere:

• distrugerea buruienilor şi mai ales a celor din familia Chenopodiaceae (lobodă) şi Compositae (pălămidă), care sunt cunoscute ca plante-gazdă intermediare în evoluţia acestui afid.
• tratamente cu insecticid Decis, insecticid Actara, insecticid Faster 10 CE.

]]> ../../../../informatii-despre-paduchele-negru-al-sfeclei-scapa-de-aphis-fabae/feed/index.bin 0 ../../../../informatii-despre-paduchele-verde-al-morcovului-scapa-de-semiaphis-dauci/index.html ../../../../informatii-despre-paduchele-verde-al-morcovului-scapa-de-semiaphis-dauci/index.html#respond Tue, 15 Nov 2016 06:35:34 +0000 http://www.petala.ro/?p=7631 Paduchele verde al morcovului- Semiaphis dauci

Biologie si ecologie. Paduchele verde al morcovului ierneaza sub forma de ou iar primavara apar femelele. Prin reproducere asexuata apar mai multe generatii nearipate. In luna mai apar adultii aripati care migreaza si se instaleaza pe plantele gazda unde cu femelele nearipate se inmultesc in urma carora apar atat forme aripate cat si nearipate.

Plante atacate si mod de daunare. Paduchele verde al morcovului ataca culturile de legume umbelifere (morcov, pastarnac, patrunjel, telina, marar).

Masuri de prevenire si combatere.

• Tratamente chimice cu  Insecticid Decis 50 EW – 0,05 %,  Insecticid Fastac 10 CE – 0,02 %, Insecticid Karate Zeon – 0,4 l / ha,Insecticid Mospilan 20 SP – 0,0125 %, Sinoratox 35 EC – 0,15 %, Insecticid Sumi Alfa 5 EC – 0,03 % .

Paduchele verde al piersicului – 

Daunatorul mai poate fi intalnit sub urmatoarele denumiri: Myzodes persicae, Aphis persicae, Macrosiphum persicae.

Este raspandit in toate zonele de cultura ale piersicului. In Romania este intalnit in toate regiunile, atacand un numai mare de specii de plante lemnoase si ierboase.

Descriere:

Formele nearipate prezinta corp globulos, oval, lung de 2.4 – 2.6 mm, verde, acoperit de o secretie ceroasa, cenusie. Antenele sunt negre, corniculele lungi, usor curbate, galben  – verzui, ceva mai umflate pe partea apicala, iar coada este prevazuta lateral, pe ambele parti, cu cate 3 peri.

Formele aripate sunt lungi de 1.8 – 2.5 mm, avand o culoare variabila. Capul si toracele sunt negre, abdomenul galben-verzui, cu pete laterale si striuri transversale, unite median printr-o pata neagra. Picioarele sunt galben – brune iar antenele au culoarea brun – inchis.

Biologie si ecologie:

Ierneaza in stadiul de ou, pe ramurile de piersic si mar, mai rar pe zarzar, cais si cires. Formele sexuale, ouale de iarna, fundatrixul si femelele aripate se dezvolta pe piersic si alte specii de pomi, iar virginogenele si sexuparele pe tomate, cartof, ardei, vinete etc. Larvele de fundatrigene apar primavara devreme si migreaza pe lastari unde se hranesc cu sucul celular. Dupa ce ajung la maturitate dau nastere, partenogenetic, mai multor generatii; in coloniile ultimei generatii apar femelele aripate, care vor migra pe plantele gazda secundare, unde dau nastere mai multor generatii de virginogene aptere.

Spre toamna, apar femelele aripate, care se intorc pe speciile lemnoase gazda, unde vor da nastere formelor sexuale. Dupa imperechere, femelele depun ouale de iarna, stadiul in care va ierna afidul. In conditii de sera, daunatorul se poate dezvolta pe tot parcursului anului, inmultindu-se partenogenetic.

Plante atacate si mod de daunare:

Produce pagube semnificative la piersic si alte specii din familia Prunoideae, dar poate afecta si specii ierboase precum cartoful, ardeiul, tomatele, varza etc. Daunatorul colonizeaza partea inferioara a frunzelor, pe care le inteapa si sug sucul celular provocand necrozarea tesuturilor. Pe langa pagubele directe, daunatorul este considerat vector virotic.

Masuri de prevenire si combatere:

In livezile tinere nu se recomanda cultivarea printre randuri de specii legumicole, dar se pot efectua si tratamente chimice cu produse insecticide precum: Actara 25 WG (0.1 kg/ha), Fastac 10 EC (0.004%), Faster 10 CE (0.03%), Karate Zeon (0.2 l/ha), Mavrik 2 F (0.5 l/ha).

Paduchele ovazului 

Daunatorul a fost semnalat pe toate continentele.In Romania este prezent in majoritatea zonelor in care sunt cultivate cereale paioase, fiind cel mai pagubitor daunator al acestor culturi.

Descriere:
Adultii prezinta corp verde sau galben-brun, fusiform si picioare lungi.
Lungimea variaza intre 2.7 – 2.9 mm.
Antena este mai lunga decat corpul.
Femelele inaripate au toracele rosu-brun si segmente abdominale verzi.
Ouale sunt ovale si negre.

Biologie si ecologie:

Poate avea 8 – 15 generatii pe an si ierneaza in stadiul de ou, depus in gramineele cultivate sau spontane. Primavara apare forma fundatrix, apoi formele aptere sau aripate, din care, dupa mai multe generatii apar formele sexuate (spre toamna). Toate generatiile se dezvolta exclusiv pe graminee cultivate sau spontane si pot avea un ciclu evolutiv cuprins intre 6 si 21 de zile.

Plante atacate si mod de daunare:
Ataca cereale de iarna si mai tarziu culturile de primavara. Provoaca pagube in culturile de grau, orz, secara, ovaz si porumb, dar se poate dezvolta si pe specii spontane precum: Phleum pratense L., Avena fatua L., Agropyrum repens PB, Dactylis glomerata L., Bromus mallis L., Bromus secalinis L., Festuca pratensis Huds.

Prevenire si combatere:

Deosebit de importante sunt masurile agrotehnice precum: semanatul unei densitati normale si in epoca optima, combaterea buruienilor monocotiledonate si distrugerea samulastrei si evitarea cerealelor in monocultura, masuri ce pot diminua rezerva de daunatori.
La avertizare sau la depasirea pragului economic de daunare, se executa tratamente chimice cu Actara 25 WG (0.07 kg/ha), Kaiso Sorbie 5 WG (0.15 kg/ha), Mavrik 2 F (0.2 l/ha), Nuprid 200 SC (0.225 l/ha).

Brevicoryne brassicae

Raspandit in Europa, Asia si America, paduchele cenusiu al verzei apare in masa, in unii ani, in Romania, in special in regiunile de stepa si in padurile de stejar.

Descriere. Formele nearipate au corp globulos, de 1,8 – 2,5 mm lungime, cunoare verde – galbui, acoperit cu o secretie abundenta, de culoare cenusiu- galbui. Formele aripate au cap si torace brun, 1,6 – 2,3 mm lungime.

Biologie si ecologie. Ierneaza pe tulpinile si petiolurile de varza, rapita sau alte brasicacee (cultivate si spontane), in stadiu de ou, depus toamna. Larvele apar primavara, la sfarsitul lunii martie – inceputul lunii aprilie, ajung la maturitate dupa 18 – 24 de zile. Daunatorul se inmulteste pe cale partenogenetica, dand nastere formelor nearipate care se inmultesc la randul lor partenogenetic, formand colonii masive pe dosul frunzelor de brassicacee. In luna iunie, se nasc formele aripate (care migreaza si se inmultesc pana in septembrie) si formele nearipate. Cand temperatura este ≤ 20°C, formele asexuate se transforma in forme sexuate care depun oua, incepand din prima decada a lunii octombrie. Formele sexuate pot fi inalnite pe frunzele mai adapostite pana toamna tarziu. Ataca doar brasicacceele, fiind o specie nemigratoare. Poate ajunge pana la 18 generatii pe an (din martie pana in noiembrie). In functie de temperatura, o generatie se poate dezvolta in 10 – 15 zile. Temperatura optima de dezvoltare a daunatorului este de 18 – 26°C.

Plante atacate si mod de daunare. Provoaca pagube la legumele din grupa verzei (atat pentru consum cat si pentru samanta) si rapita. Produce daune la ridichiile de vara si de toamna, in culturile pentru consum, dar si in culturile semincere. In anii de invazie, adultii si larvele acopera complet frunzele si lastarii (din care sug sucul celular). La culturile semincere, productia de seminte poate scade cu 30 – 40%, in urma atacului. Plantele de varza de toamna pot fi distruse total, daca infestarea se produce la scurt timp dupa plantare. Daca atacul are loc dupa formarea capatanilor, pagubele ajung la aproximativ 50%.

Masuri de prevenire si combatere. Masurile agrofitotehnice impotriva acestui daunator sunt importante. Distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare diminueaza rezerva de oua hibernante; distrugerea buruienilor brassicacee (plante gazda intermediare) si a samulastrei de rapita diminueaza sursa de hrana a daunatorului.

Rezultate bune se obtin in urma tratamentelor chimice cu Actara (0.12 kg/ha), Confidor Energy (0.36 l/ha), Faster 10 CE (0.03%), Karate Zeon (0.09 l/ha), Mavrik 2 F (0.05%).

Rhopalosiphum maidis (Aphis maidis) – 

Paduchele verde al porumbului este un daunator semnalat in foarte multe tari, de pe toate continentele. In tara noastra este raspandit in toate zonele de vegetatie.

Descriere. Formele nearipate prezinta cap si torace negre, abdomen verde inchis sau cu pete colorate mai inchis. Au aproximativ 2 mm lungime. Formele aripate prezinta corp oval, de culoare verde inchis sau verde albastrui, avand o lungime de aproximativ 2 mm.

Biologie si ecologie. Specie nemigratoare, cu reproducere exclusiv partenogenetica, a carui mod de iernare nu se cunoaste, inca. Indivizii colonizeaza plantele gazda de primavara pana toamna tarziu. Climatul cald favorizeaza supravietuirea populatiei hibernante. Gradul de inmultire al daunatorului este influentat negativ de temperaturile reci din timpul iernii. Temperatura maxima suportata este de 44°C, temperatura optima este de 24°C, sub 15°C daunatorul devine inactiv.

Plante atacate si mod de daunare. Specie polifaga, formeaza colonii pe organele de crestere ale plantelor de porumb, sorg, orz si alte graminee. Organele atacate (verticiliul frunzei centrale, tecile frunzelor, paniculele, matasea, panusile) acumuleaza roua de miere si fumagina. Atacul afecteaza poleninzarea si formarea normala a stiuletilor. Provoaca pagube indirecte, influentand aparitia unor boli virotice precum: European maize mosaic virus, pe care-l transmite de la graminee perene (costrei) la porumb, sorg etc.

Masuri de prevenire si combatere. Masurile agrofitotehnice precum rotatia culturilor, folosirea soiurilor si a hibrizilor rezistenti la atac, semanarea la inceputul epocii optime etc., au o deosebita importanta.

Se recomanda tratamente chimice cu produse pesticide cum ar fi: Actara (0.07 kg/ha), Kaiso Sorbie 5 WG (0.15 kg/ha), Mavrik 2 F (0.2 l/ha).

]]> ../../../../informatii-despre-paduchele-verde-al-porumbului-scapa-de-rhopalosiphum-maidis/feed/index.bin 0 ../../../../informatii-despre-paduchele-testos-al-prunului-scapa-de-parthenolecanium-corni/index.html ../../../../informatii-despre-paduchele-testos-al-prunului-scapa-de-parthenolecanium-corni/index.html#respond Tue, 30 Aug 2016 07:56:27 +0000 http://www.petala.ro/?p=4195 Parthenolecanium corni – Paduchele testos al prunului

Daunatorul este raspandit in Nordul Americii si pe intreg continentul european. In tara noastra este intalnit in toate zonele de cultura a prunului.

Descriere. Femela are corpul oval – rotund, puternic bombat dorsal, lung de 4 – 6 mm si lat de 2 – 3 mm, brun – roscat, prevazut cu dungi mai inchise. Este lipsita de aripi si picioare. Masculul are corpul alungi, lung de 1,5 – 2,0 mm, de culoare rosie. Poseda aripi transparente.

Biologie si ecologie. In tara noastra prezinta o singura generatie pe an. Ierneaza in crapaturile scoartei, ale ramurilor, la baza mugurilor si pe frunze cazute, in stadiul de larva de varsta a II-a. Larvele migreaza primavara, cand temperatura aerului depaseste 6°C si se hranesc cu seva din tesuturile frunzelor, timp de 3 – 4 saptamani. Femelele depun ouale (≈2500 oua/femela) la sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ouale sunt depuse sub corpul femelei, care treptat se chitinizeaza si se transforma intr-un scut, sub care are loc incubatia (20 -25 zile). Larvele migreaza (dupa aparitie) pe dosul frunzelor, unde se fixeaza de-a lungul nervurilor. Se hranesc cu sucul celular, pana in luna septembrie. La caderea frunzelor, larvele migreaza pe ramuri, unde se transforma in larve secundare (stadiu in care ierneaza). Temperaturile scazute si ploile abundente pot distruge un numar mare de larve.

Plante atacate si mod de daunare. Daunator polifag, ataca peste 80 de specii de arbori, arbusti si plante ierboase. Cel mai des este intalnit pe prun, unde provoaca cele mai mari pagube. Femelele si larvele ataca ramurile si frunzele, infestand in momentul hranirii tesuturile, care ulterior se necrozeaza. Frunzele atacate prezinta un continut mai mic de clorofila si amidon si sunt etiolate. Pe organele atacate se gaseste ”roua de miere” care favorizeaza dezvoltarea ciupercii Capnodium salicinum. Pomii atacati au frunzele, lastarii si ramurile de culoare negricioasa. Atacurile puternice si repetate duc la debilitarea pomilor.

Masuri de prevenire si combatere. Sunt eficiente tratamentele cu Confidor Oil – 1,5%, in perioada de repaus vegetativ, iar in vegetatie, rezultate bune dau tratamentele cu: Pyrinex 48 EC – 0,2%, Actara  (1,5 gr in 10 l apa).

]]> ../../../../informatii-despre-paduchele-testos-al-prunului-scapa-de-parthenolecanium-corni/feed/index.bin 0 ../../../../informatii-despre-paduchele-lanos-al-marului-scapa-de-eriosoma-lanigerum/index.html ../../../../informatii-despre-paduchele-lanos-al-marului-scapa-de-eriosoma-lanigerum/index.html#respond Tue, 30 Aug 2016 07:52:32 +0000 http://www.petala.ro/?p=4183 Eriosoma lanigerum – Paduchele lanos al marului

Daunator originar din America de Nord, introdus in Europa, in anul 1787, odata cu materialul saditor. In tara noastra este intalnit in livezile de meri si pepinierele din toate zonele pomicole, figurand pe lista de carantina.

Descriere. Virginogenele aptere au corp oval, de 1,9 – 2,0 mm lungime, culoare brun – inchis, acoperit cu secretie ceroasa, alba, filamentoasa. Virginogenele aripate au corp alungit, de 1,8 – 2,3 mm lungime, culoare brun – inchis, aripile sunt mai lugni decat corpul.

Biologie si ecologie. Prezinta 8 – 10 generatii partenogenetice. Ierneaza in stadiul de larva de varstele I si II, pe ranile canceroase de ramuri si tulpini sau pe radacini. O femela depunde in decurs de 15 zile pana la 150 de larve. In timpul verii, apar formele aripate care infesteaza alte plantatii de mar. Spre toamna, o parte dintre indivizi coboara pe radacini si dau nastere formelor radicicole. Paduchele lanos al marului prezinta un ciclu complet numai in tara de origine unde are ca planta gazda primara ulmul american iar ca planta gazda secundara, marul.

Plante atacate si mod de daunare. Ataca preferential marul si rareori parul si alte specii pomicole. Daunatorul se localizeaza pe tulpini, ramuri, lastari, pedunculii fructelor si pe radacina in apropierea coletului. Datorita filamentelor ceroase albe, coloniile sunt usor de recunoscut. Pe lastarii tineri, paduchele se fixeaza la baza, iar pe ramuri si tulpini, in special in crapaturile scoartei. In urma inteparii si sugerii sevei, tesuturile se hipertrofiaza si apar umflaturi, care treptat se maresc si formeaza tumori cu aspect canceros. Pomii atacati sunt sensibili la ger, iar la atacuri puternice si repetate se usuca treptat.

Masuri de prevenire si combatere. Impotriva acestui daunator, sunt necesare masuri preventive si curative.

Masuri preventive: respectarea masurilor de carantina fitosanitara, taierea ramurilor si lastarilor atacati, eliminarea puietilor atacati, folosirea la infiintare, de material saditor sanatos.

Tratamentele aplicate in timpul iernii, cu produsul Confidor Oil – 1,5%, distrug larvele hibernante.

Pentru tratamente de vara se recomanda tratamente cu Actara 25 WG (1.5 g/ 15 l apa), Movento 100 SC (7.5 ml/ 10 l apa), Mospilan 20 SG (1.5 gr in 5 l apa), etc.

Paduchele verde al marului

Paduchele verde al marului este raspandit in toate regiunile Europei si S.U.A. In tara noastra este inalnit din regiunile de stepa pana in cele submontane.

Descriere.

Virginogenele aptere au corp piriform, 1,5 – 2 mm lungime, culoare verde-galbui si capul galben sau negru.

Virginogele aripate sunt asemanatoare cu cele aptere, diferind lungimea corpului (2 – 2,5 mm).

Biologie si ecologie. Specie nemigratoare, prezinta 8 – 12 generatii pe an, se inmulteste tot timpul anului pe plante lemnoase (mar, par, gutui, paducel, scorus etc). Ierneaza in stadiul de ou, depus pe ramurile subtiri ale pomilor, in general la baza mugurilor. Larvele de fundatrix apar primavara, devreme, fiecare femela da nastere la 35 – 40 de larve, care in decurs de 10 – 15 zile vor deveni femele aptere si aripate. In luna septembrie apar sexuparele, care vor da nastere formelor sexuate nearipate. Dupa copulatie, acestea vor depune oul de iarna.

Plante atacate si mod de daunare. Daunatorul ataca in special marul, mai putin parul, gutuiul, mosmonul etc. Se localizeaza primavara, in varful lastarilor si pe frunzele tinere, unde inteapa si suge sucul celular. In urma atacului frunzele se rasucesc de la margini spre nervura principala si de la varf spre petiol. Treptat, frunzele se ingalbenesc si se usuca. Organele atacate sunt acoperite de dejectiile paduchelui, pe care se dezvolta Capnodium salicinum (fumagina), conducand la innegrirea acestora. Cele mai mari pagube pot fi inregistrate in pepiniere.

Masuri de prevenire si combatere. La avertizare se pot executa tratamente chimice cu: Calypso 480 SC (300 ml/ha), Fastac 10 EC (0.015%), Karate Zeon (0.150 l/ha), Mospilan 20 SG (0.3 kg/ha), Mavrik 2 F (0.750 ml/ha), Novadim Progress (0.1%). Tratamentele se pot executa utilizand amestecuri compatibile (insecticide si fungicide), pentru a combate un spectru cat mai larg de daunatori si agenti patogeni specifici marului.

Paduchele din San José

Daunator originar din China, raspandit cu comertul de fructe si plante, pe toate continentele. Denumirea provine de la valea San José, din California, unde a fost semnalat pentru prima data. In tara noastra a ajuns in anul 1933, la Bihor, Arad si Timis, fiind un daunator care figureaza pe lista de carantina.

Descriere. Femela are corp cordiform, 0,8 – 1,2 mm lungime, culoare galben — portocaliu, lipsita de ochi antente, picioare si aripi. Masculul are corpul alungit, 0,8 – 0,9 mm lungime, culoare galben – portocaliu. Prezinta o pereche de antene paroase, aripi membranoase si picioare.

Biologie si ecologie. Prezinta frecvent 2 generatii pe an. Ierneaza pe scoarta pomilor, sub scut, in stadiul de larva de varsta I. La inceputul lunii aprilie, dupa o perioada de hranire, larvele naparlesc, diferentiindu-se femelele si masculii. Spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai apar adultii care se si imperecheaza. La sfarsitul lunii mai – inceputul lunii iunie, incepe depunerea larvelor, esalonat, de-a lungul unei perioade de 40 – 45 zile. O femela depunde pana la 450 de larve. La aparitie, larvele sunt foarte mobile si se raspandesc pe toate organele aeriene ale arborilor, mai rar pe fructe. Mobilitatea este de scurta durata. Uneori larvele pot fi luate de vant sau de pasari si transportate pe alte plantatii. Dupa fixare larvele incep sa se hraneasca cu seva plantelor. In urma hranirii isi construiesc un scut matasos, impregnat cu ceara, care le apara de inghet, seceta, ploi etc. Dupa 3 saptamani, larvele trec de prima naparlire iar scutus devine dens si impermeabil. Dupa alte 3 saptamani, larvele ajung la maturitate completa si isi definitiveaza scutul. Larvele care dau nastere femelelor cresc in diametru, iar cele care dau nastere masculilor cresc in lungime. Masculii apar inaintea femelelor, nu se hranesc si dupa imperechere mor. La inceputul lunii august, femelele incep sa depuna larvele generatiei a II-a, care, in functie de conditiile meteo, se prelungeste pana in octombrie sau da nastere celei de-a III-a generatii.

Plante atacate si mod de daunare. Specie polifaga, ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. Printre speciile pomicole preferate se numara maloideele (mar, par, gutui, mosmon) si prunoideele (piersic, cais, cires, visin etc) urmate de specii silvice si ornamentale ( tei, plop, paducel, trandafir etc). Speciile cultivate sunt mai atacate decat cele spontane. Prefera partile lemnoase ale pomilor. Tesutul atacat se inroseste si se necrozeaza. Pe ramuri inrosirea cuprinde scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor, iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Metode de prevenire si combatere. In combaterea acestui daunator, o deosebita importanta o au masurile preventive:

• folosirea de material de plantat sanatos (provenit din pepiniere autorizate) la infiintarea livezilor;
• nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalata prezenta daunatorului;

Metodele curative: Tratamente de iarna si de vara.

In timpul iernii sunt necesare 1 – 2 tratamente cu Confidor Oil – 1,5% (22,5l/ha), apoi se pot executa tratamente in vegetatie cu Calypso 480 SC (0.02%), Decis Mega (0.05%), Mospilan 20 SG (0.03%), Actara (0.05%), etc.

Paduchele negru al ciresului

Daunatorul este raspandit pe tot globul. In Romania este intalnit din zona de stepa pana in zona submontana.

Descriere. Corp globulos, 1,8 – 2 mm lungime, culoare brun – negricioasa, lucitoare.

Biologie si ecologie. Specie migratoare, ierneaza in stadiul de ou, depus toamna pe ramurile tinere de cires si visin. In perioada desfacerii mugurilor (cursul lunii aprilie) apar larvele de fundatrix care dau nastere, partenogenetic, la 3 – 5 generatii de femele fundatrigene nearipate. Femelele aripate apar spre sfarsitul lunii mai – inceputul lunii iunie, migreaza pe plante ierboase si dau nastere la mai multe generatii de virginogene aripate si nearipate. Formele sexupare apar spre toamna si dau nastere formelor sexuale (masculi si femele). Dupa imperechere, femelele migreaza inapoi pe cires sau visin, unde depun oul de iarna (forma sub care ierneaza daunatorul).

Plante atacate si mod de daunare. Insecta ataca preponderent ciresul si mai rar visinul. La invazii puternice frunzele se rasucesc, se ofilesc si se usuca. Lastarii se curbeaza, puterea de fructificare este slabita iar cresterea inceteaza. Cele mai mari pagube se inregistreaza in plantatiile tinere de cires si visin, dar si in pepinierele pomicole.

Metode de prevenire si combatere.

Pentru combatere se folosesc produse fitosanitare precum:  Mospilan 20 SG (0.125 kg/ha), Actara (0.1 l/ha), Fastac 10 EC (0.004%), Karate Zeon (0.2 l/ha), Decis Mega (0.15 l/ha).

Paduchele verde al cerealelor

Specie raspandita pe majoritatea continentelor, prezenta in Romania in toate regiunile, produce pagube in special la culturile de cereale si sorg.

Biologie si ecologie. Specie nemigratoare, intreaga evolutie a ciclului biologie are loc numai pe speciile de graminee cultivate si spontane, prezinta 8 – 15 generatii pe an. Ierneaza pe diferite graminee, in stadiul de ou. La sfarsitul lunii martie apare fundatrixul care da nastere partenogenetic la cateva generatii de fundatrigene aripate care se raspandesc pe gramineele cultivate. Ajunse pe plantele gazda, are loc o noua succesiune de generatii aptere, pana in luna iulie cand incep sa apara iarasi formele aripate. O femela poate da nastere, partenogenetic, la 60 – 70 de pui. In functie de temperatura, dezvoltarea unei generatii dureaza intre 5 si 21 de zile. Evolutia afidelor este de lunga durata, prezenta acestora si a daunelor putandu-se prelungi pana toamna tarziu. 

Plante atacate si mod de daunare. Ataca frunzele si tulpinile de ovaz, orz, grau, sorg etc., producand pagube mari mai ales in primele faze de dezvoltare ale plantelor. La noi in tara, cea mai atacata planta este sorgul, numarul de indivizi prezenti pe o planta, putand ajunge pana la 8000. La locul intepaturii apar pete decolorate, care devin apoi rosii, extinzandu-se pe tot limbul frunzei. Frunzele atacate se rasucesc treptat de la varf spre baza apoi se usuca. Frecvent pot fi atacate si spicele. Plantele atacate intarzie in dezvoltare sau chiar pot pieri.

Prevenire si combatere. Cultivarea de soiuri rezistente la atacul acestui daunator. Se recomanda distrugerea samulastrei pentru impiedicarea dezvoltarii coloniilor de vara. Tratamentele chimice se vor aplica dupa atingerea pragului de daunare ( 10 exemplare pe planta).

In functie de cultura se vor aplica tratamente chimice cu Actara (0.7 kg/ha), Kaiso Sorbie (0.15 kg /ha), Mavrik 2F (0.2 l/ha).