Este răspândit în toate regiunile Europei, fiind mai frecvent în Europa Centrală. În ţara noastră, puricele cânepii este întâlnit mai ales în Transilvania.

Descriere. Adultul are 1,8 – 2,6 mm lungime; corpul este ovoid, de culoare verde sau bruniu, cu marginea posterioară şi extremitatea  roşcată. Fruntea este prevăzută cu două striuri în forma literei „X”, iar elitrele cu striuri longitudinale, pronunţate. Antenele sunt formate din 10 articole, de culoare galbenă-roşcată. Picioarele posterioare sunt adaptate pentru sărit . Oul este oval, de culoare galbenă-palid, de 0,4 – 0,5 mm lungime.

Larva are 3 – 4 mm lungime, are corpul cilindric-viermiform, de culoare alb-gălbuie, capul brun, iar picioarele negre. Dorsal, corpul este prevăzut cu numeroase macule de culoare închisă. Placa anală este brun-închis, cu marginea posterioară rotunjită şi prevăzută cu perişori.

Biologie si ecologie. Puricele cânepii are o singură generaţie anuală. Iernează ca adult sub bulgării de pământ, sub resturi vegetale (tulpini, frunze etc.) sau la o mică adâncime în sol. Adulţii părăsesc locurile de hibernare la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai. După câteva zile de hrănire au loc copulaţia şi ponta. Depunerea ouălor începe în luna mai şi se continuă până la sfârşitul lunii iunie.

Ouăle sunt depuse în sol, de regulă, în apropierea rădăcinilor: o singură femelă depune până la 300 ouă. Incubaţia variază între 8 – 15 zile, în unele regiuni mai mult.
Larvele apărute se dezvoltă în rădăcini, săpând mici galerii superficiale. La completa dezvoltare ele părăsesc rădăcinile şi se retrag în pământ, unde în căsuţe pupale se transformă în pupe. Durata acestui stadiu este de 15 – 20 zile. Noii adulţi apar în luna iulie sau în august şi după o perioadă de hrănire se retrag pentru diapauza hiemală.

Plante atacate şi mod de dăunare. În afară de cânepă, atacă hameiul şi urzica. Primăvara devreme, la răsărirea plantelor, adulţii rod frunzele abia apărute, consumând epiderma şi parenchimul, lăsând intactă epiderma inferioară. În caz de invazii şi mai ales în anii cu primăveri secetoase, plantele stagnează în dezvoltare, rămân mici sau se usucă, diminuându-se producţia de fibre sau de sămânţă. Noii adulţi se hrănesc tot cu frunze, iar uneori atacă şi inflorescenţele de cânepă sau de hamei, producând daune mai mici.

Metode de combatere:

• Insecticid Nuprid AL 600FS (6l/tona de samanta)

Insecta este răspândită în Europa Centrală şi Meridională. În ţara noastră este mai frecventă în Câmpia Dunării şi în Moldova, producând pagube în anii cu primăveri secetoase, uneori soldându-se cu compromiterea culturilor.

Descriere. Adultul are corpul de 1,5 – 2,0 mm lungime, de culoare neagră-brunie, cu reflexe metalice. Capul, între inserţia antenelor, prezintă o carenă longitudinală. Fruntea are 8 – 10 puncte, care limitează o suprafaţă foarte fin sculptată. Antenele sunt formate din 11 articole, cele de la bază de culoare roşcată, iar cele de la vârf negricioase. Pronotul prezintă o punctuaţie deasă cu luciu mătăsos. Picioarele sunt roşcate, exceptând femurele, care sunt negre. Picioarele posterioare conformate pentru sărit. Partea dorsală a tibiilor posterioare şi mijlocii, postmedian, au o scobitură pubescentă terminată cu un dinte. Elitrele prezintă striuri longitudinale şi interstriuri lucioase, fin punctate. Larva oligopodă, are corpul de culoare albă, cu capsula cefalică, picioarele şi al nouălea segment abdominal galben-brunii.

Biologie si ecologie. Iernează în stadiul de adult sub frunzele uscate din culturile de sfeclă, în sol, sub ierburile din culturile de cereale, sub scoarţa arborilor, în livezile de pomi. Are o generaţie pe an. Prin luna aprilie insectele apar mai întâi pe diferite chenopodiacee spontane, apoi se concentrează pe culturile de sfeclă, hrănindu-se cu aparatul foliar al plantelor abia răsărite. Femelele depun ouăle la baza plantelor, în sol. Larvele eclozate se hrănesc cu rădăcinile plantelor tinere sau mai dezvoltate. La completa dezvoltare, în cămăruţe mici de sol, larvele se transformă în pupe şi apoi în insecte adulte. În mod obişnuit insectele apar la suprafaţa solului şi se hrănesc pe seama aparatului foliar al plantelor spontane, până în luna august. După o scurtă perioadă de hrănire, adulţii din această generaţie se retrag pentru hibernare.

Plante atacate şi mod de dăunare. Insectele rod epiderma superioară şi parenchimul frunzelor sub formă de scobituri mici, circulare; cu timpul, epiderma inferioară, rămasă intactă, se usucă, se rupe, cauzând ciuruirea frunzelor.

Metode de combatere:

• Distrugerea buruienilor din culturi prin lucrări de întreţinere.
• Cultivarea de benzi-capcană din sfeclă, însămânţate cu 2 – 3 săptămâni mai târziu; pe aceste fâşii se concentrează cea mai mare parte din insecte.
• tratamente cu  insecticid Fastac 10 EC – 0,1 l/ha

Puricele negru al verzei – 

Daunatorul este raspandit in Europa, Asia si Africa de Nord, intalnindu-se si la noi in tara, in toate regiunile, de la ses pana la munte.

Descriere:

Adultul are corp oval, negru, cu luciu verzui, lung de 1.8 – 3 mm.

Oul este oval, albicios.

Larva este alb – galbuie, lunga de 3 – 4 mm.

Biologie si ecolgie:

Are o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de adult, sub resturile de plante ramase pe camp dupa recoltare, in frunzarul padurilor, in stratul superficial al solului etc. Adultii apar primavara devreme, la sfarsitul lunii martie, inceputul lunii aprilie, se hranesc 2 – 4 saptamani pe diferite brassicacee, cultivate sau spontane (rapita de toamna, varza, ridiche salbatica, traista ciobanului etc.). La rasarire, respectiv transplantare, adultii vor trece si pe acestea. La inceputul lunii mai sunt depuse ouale, care eclozeaza dupa 5 – 6 zile. Larvele se hranesc cu radacinile speciilor brassicacee.

Plante atacate si mod de daunare:

Adultii ataca: varza, conopida, guliile, ridichiile, mustarul, rapita, cat si diferite specii spontane, traista ciobanului etc. Adultii rod epiderma superioara a frunzelor, sub forma de mici orificii, in special pe margini, aspect ce poarta denumirea de „ciuruirea frunzelor”. La atacuri puternice, frunzele se usuca. Cea mai sensibila specie este varza.

Masuri de prevenire si combatere:

Se recomanda distrugerea brasscicaceelor spontane si plantarea rasadurilor cat mai timpuriu, in terenuri bine pregatite. Se vor aplica tratamente cu produse chimice precum: Faster 10 CE (0.03%), Proteus OD 110.

Puricele melifer al parului – 

Daunatorul este raspandit in tarile din Europa Centrala, Orientala si in America de Nord. La noi in tara este intalnit in majoritatea regiunilor pomicole.

Descriere:

Adultul poate avea o lungime de la 2.1 mm pana la 4 mm, iar culoarea poate varia de la portocaliu – brun pana la cafeniu – roscat.

Oul este galben – deschis, uneori portocaliu, lung de 0.22 mm.

Larva are corp oval, turtit, lung de 0.35 – 0.36 mm, culoare galbuie si prezinta pe cap pete brun – inchis.

Biologie si ecologie:

Prezinta 2 – 3 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de adult pe scoarta tulpinilor si ramurilor, in licheni, muschi sau in stratul de frunze de pe sol. Adultii apar la sfarsitul lunii februarie – inceputul lunii martie. O femela poate depune pana la 400 de oua, care eclozeaza dupa 10 – 16 zile. Din cauza lipsi hranei la aparitie, multe dintre larve mor. Adultii primei generatii apar in cursul lunii mai, iar cei din a doua generatie apar in lunii iulie – august.

Plante atacate si mod de daunare:

Psylla pyricola ataca toate speciile genului Pyrus, mai rar gutuiul. Larvele colonizeaza mugurii, frunzele si florile, din care sug sucul celular. Plantele cultivate in sistem intensiv si superintensiv sunt cele mai afectate. In urma atacului, lastarii se deformeaza, frunzele se rasucesc iar fructele raman mici.

Combatere:

Se vor executa tratamente chimice cu produse precum: Calypso 480 SC (300 ml/ha), Fastac 10 EC (0.015%), Karate Zeon (0.150 l/ha), Mospilan 20 SG (0.3 kg/ha), Novadim Progress (0.1%)

Puricele melifer al marului – 

Specie raspandita in Europa, America de Nord, Africa de Sud si Australia, se intalneste si la noi in tara in toate regiunile pomicole, predominant in Transilvania.

Descriere:

Adultul este lung de 2.6 – 3.5 mm, cu torace verde – inchis pana la brun – galbui si abdomen galben.

Oul este oval, alungit, usot ascutit la capete, avand o lungime de 0.4 mm si o latime de 0.16 mm.

Larva are corp turtit si culoare variabila, de la galben pana la verzui, cu dungi negre.

Biologie si ecologie:

Ierneaza in stadiul de ou, pe scoarta ramurilor. Ouale eclozeaza in martie – aprilie, perioada in care larvele colonizeaza mugurii, frunzele si florile, din care sug sucul celular. Dezvoltarea completa a larvelor se esaloneaza pe o perioada de 30 – 65 de zile (in functie de temperatura), perioada in care trec prin 5 varste. Dupa ultima naparlire, larvele se retrag pe dosul frunzelor, unde se transforma in pupe, stadiu care dureaza 10 – 15 zile, urmand  ca la sfarsitul lunii mai, inceputul lunii iunie sa apara adultii.

Plante atacate si mod de daunare:

Daunatorul ataca in special marul, dar poate fi intalnit si pe par sau scorus. Larvele si adultii inteapa si sug sucul celular al mugurilor, frunzelor si florilor. In urma atacului, frunzele si lastarii tineri se deformeaza iar butonii florali avorteaza. La invazii puternice, lastarii fi frunzele sunt acoperite cu dejectiile larvelor, dejectii ce favorizeaza dezvoltarea ciupercii Capnodium salicinum (fumagina).

Combatere:

Se vor executa tratamente chimice cu produse precum: Calypso 480 SC (300 ml/ha), Fastac 10 EC (0.015%), Karate Zeon (0.150 l/ha), Mospilan 20 SG (0.3 kg/ha), Novadim Progress (0.1%)