Principalele boli sunt:

1. Magnaporthe grisea –  Arsura frunzelor

Simptome:

• Pe ambele feţe ale limbului, mai mult pe cea inferioară, apar pete, alungite în direcţia nervurilor, galbene-cenuşii, cu marginea brună, răspândite neregulat, izolate sau confluente.
• Frunzele puternic atacate se usucă începând de la vârf.
• Când atacul este puternic, boala se manifestă şi pe tulpini, prin brunificarea nodurilor în dreptul cărora paiul este sugrumat, se îndoaie şi se rupe cu uşurinţă.
• Dacă infecţia se produce după formarea boabelor, acestea rămân mici şi se şiştăvesc.
• Uneori pe ele apar pete brune.
• Pe suprafaţa ţesuturilor infectate se formează un puf cenuşiu, puţin dezvoltat, alcătuit din fructificaţiile ciupercii.

Masuri de prevenire si combatere:

•  rotatia culturii
• arderea miristei
• fertilizarea echilibrata
• tratarea semintei si tratamente in vegetatie cu DITHANE 2 kg/ha si TOPSIN 1 l/ha aplicate in faza de burduf.

2. Gibberella fujikuroi f.c. Fusarium moniliforme  -Fusarioza

Simptome:

• La plantule, rădăcinile şi coletul putrezesc, plantele fiind distruse scurt timp după răsărire.
• Plantele mature (după înflorire) de obicei se alungesc normal, se clorozează şi după un timp relativ scurt (circa 10 zile) mor.
• La plantele bolnave, ţesuturile tecilor frunzelor bazale se necrozează, iar pe timp umed sunt acoperite de un puf albicios, cu pernuţe roz, alcătuite din conidioforii şi conidiile ciupercii.
• Paiul de sub tecile bolnave prezintă dungi negre iar, în interior, miceliu bogat, îndeosebi în dreptul nodurilor. Rădăcinile şi coletul putrezesc.

Masuri de prevenire si combatere:

•  rotatia culturii
• arderea miristei
• fertilizarea echilibrata
• tratarea semintei si tratamente in vegetatie cu DITHANE 2 kg/ha si TOPSIN 1 l/ha aplicate in faza de burduf.

3. Cochliobolus miyabeanus  f.c. Drechslera oryzae (Breda de Haan)  – Helmintosporioza

Simptome:

• Sunt afectate toate organele aeriene ale plantelor, în toate fazele de dezvoltare.
• Plantulele se brunifică, pe suprafaţa lor se dezvoltă un înveliş brun şi mor.
• La plantele mature, boala se manifestă îndeosebi pe frunze, începând cu cele de la bază.
• Pe acestea apar pete, la început mici, circulare, de culoare verde-deschis, care cu timpul se extind de-a lungul limbului şi devin cenuşii-gălbui în centru şi brune sau negricioase la periferie, mărginite de o dungă gălbuie, ceea ce le diferenţiază de cele produse de Piricularia.
• În condiţii de umiditate, la suprafaţa petelor se dezvoltă o pulbere brună, alcătuită din conidiofori şi conidii.
• Pe ultimul internod al paiului şi pe ramurile paniculului, apar pete brune sau negricioase, cu un contur difuz, în dreptul cărora ţesuturile se necrozează, slăbesc ca rezistenţă, iar paniculele se frâng.
• Glumele afectate prezintă pete negricioase.

Masuri de prevenire si combatere:

•  rotatia culturii
• arderea miristei
• fertilizarea echilibrata
• tratarea semintei si tratamente in vegetatie cu DITHANE 2 kg/ha si TOPSIN 1 l/ha aplicate in faza de burduf.

4. Magnaporthe salvinii  f.c. Helminthosporium sigmoideum  – Pătarea tulpinilor

Simptome:

• În lunile iunie-septembrie, la baza plantelor, la nivelul tecilor, ţesuturile sunt invadate de o pâslă – miceliul ciupercii – în care apar numeroşi scleroţi.
• Paiul este infectat la nivelul nodurilor.
• Ţesuturile parenhimatice ale tecilor sunt distruse şi se sfâşie, ceea ce permite eliberarea a unui număr mare de scleroţi cenuşii sau negri, sferici sau elipsoidali, de 0,2-0,3 mm.
• Boala apare în vetre.

Masuri de prevenire si combatere:

•  rotatia culturii
• arderea miristei
• fertilizarea echilibrata
• tratarea semintei si tratamente in vegetatie cu DITHANE 2 kg/ha si TOPSIN 1 l/ha aplicate in faza de burduf.

Principalii daunatori ai orezului sunt: musculita orezului, atacul fiind pagubitor in stadiul de plantula. Daca este necesar se aplica un tratament cu insecticide din grupa piretroizilor de sinteza.

Importanta:

           Alaturi de grau, orezul este una din cele mai importante plante cultivate. Boabele de orez sunt destinate in primul rand alimentatiei umane, constituind hrana de baza in principal pentru locuitorii Asiei, unde consumul anual depaseste 100 kg/locuitor, atingand 190 kg in Vietnam, 144 in Indonezia, 137 kg in Thailanda (in comparatie cu un consum mediu mondial de 60 kg/locuitor/an). In ultimele decenii consumul de orez a crescut in Africa si America Latina. In tarile din regiunile temperate orezul este un “aliment de completare”, este prezent in hrana aproape zilnic, insa in cantitati mici si sub diferite forme.

           Boabele se prelucreaza usor, in mod frecvent numai prin fierbere, ele au o valoarea nutritiva ridicata, calitati gustative remarcabile si un grad ridicat de digestibilitate. In cantitati mici boabele de orez sunt folosite si la fabricarea alcoolului (in Japonia se produce bautura traditionala “sake”), a berii (in
amestec cu orz), a amidonului, glucozei, acidului acetic. Subprodusele rezultate (sparturile de boabe, taratele, boabele mici si cele imature) sunt folosite in furajarea animalelor. Paiele de orez sunt folosite la fabricarea hartiei, cartonului, asternut sau furaj in zootehnie.

Particularitati biologice:

          Caracteristicile orezului cultivat sunt: infratirea abundenta. Limbul frunzei ingust, inflorescenta un panicul rasfirat, floare are 6 stamine, fecundarea este autogama.
Incoltirea – la germinatie boabele de orez au nevoie de mai putin oxigen comparativ cu alte cereale, de aceea boabele de orez pot germina si in apa. La germinarea obisnuita in sol uscat, apare mai intai radicula si apoi coleoptilul, in timp ce la germinarea in apa, apare mai intai coleoptilul.
Infratirea – incepe la 10-15 zile de la rasarire, planta de orez formeaza de regula 3-6 frati fertili. Radacinile, tulpina si frunzele sunt prevazute cu canale aerifere, care asigura oxigenul necesar respiratiei organelor subterane, cand solul este acoperit cu apa. Inflorirea – dureaza 5-9 zile la un panicul, inflorea si fecundarea sunt favorizate de temperatura aerului de minim 22°C iar cea optima 27-29 °C, iar umiditatea relativa sa fie de 70-80 %.
Paniculul are spiculete uniflore si formeaza 30-90 de boabe imbacate in palee, cu MMB =25-45 g. In conditii mai putin favorabile in endospermul bobului se poate observa o pata albicioasa care contine indeosebi maltoza si dextrine si mai putin amidon si care apare datorita umplerii defectuoase a bobului, prezenta acesteia creaza unele dificultati la treierat si conditionare, prin deformarea si spargerea boabelor, precum si la preparare, prin desfacerea la fiert a boabelor si formarea unui terci.
Perioada de vegetatie a plantelor de orez este cuprinsa intre 105 -145 de zile, perioada in care trebuie sa acumuleze 2400-3200°C. Pentru tara noastra trebuie sa cultivam zoiuri care trebuie sa aiba un necesar termic de cel mult 2400°C, pentru a ajunge la maturitate.

Cerinte fata de clima si sol:

Temperatura – orezul este foarte exigent la caldura, cere temperaturi minime de 20 °C timp de 3 luni. Germinarea semintelor incepe la 10-12 °C, dar optimul este in jur de 30-35°C, la inflorire temperatura optima este de 27-32°C iar cea minima 17-22°C. scaderile de temperatura din perioada de inflorire antreneaza caderea florilor, ceea duce la scaderea recoltei.

Umiditatea – orezul este cereala cea mai pretentioasa fata de apa, in zone de cultura unde orezul nu se iriga, trebuie sa cada 160-300 mm precipitatii lunar sau 1000-1800 mm pe intreaga perioada de vegetatie. In cultura irigata este nevoie de 2-2,5 l/sec/ha, ceea ce corespunde cu o norma de irigatie de 30-40 000 mþ apa. In zona temperata, cu oscilatii bruste de temperatura in timpul verii, stratul de apa joaca un rol termoregulator foarte important, de aceea in zona temperata se practica numai cultura submersa a orezului. Pentru tara noastra se considera ca este necesara o norma de irigatie de 20 000 m³ apa/ha/an. Apa provenita din ape curgatoare este cea mai potritivitapentru irigarea orezului, continutul de saruri din apa de irigatie nu trebuie sa depaseasca 1-2 g/l. Principala sursa de apa pentru amenajarile orizicole este Dunarea, iar pentru unele judete Siretul, Oltul, Jiul.

Curentii de aer– pot stanjeni inradacinarea plantelor in faza de germinare-rasarire, favorizeaza caderea plantelor si scuturarea boabelor la
maturitate.

Lumina – orezul necesita minim 1000 de ore de stralucire a soarelui.

Solul – orezul poate valorifica solurilde lunca aluviale normale si saline sau alcaline, nu se cultiva pe soluri nisipoase sau argiloase.

Tehnologia de cultura a orezului:

a)Rotatia
Amplasarea culturilor de orez se face pe terenuri amenajate in mod special, impartite in parcele dreptunghiulare, cu suprafata de 1-4 ha fiecare, inconjurate de digulete si prevazute cu canale de alimentare si evacuare a apei. Orezul este o planta care suporta monocultura, dar nu mai mult de 3-4 ani la rand, deoarece exista pericolul aparitie unor efecte nedorite cum ar fi: acidifierea solului, compactarea lui, spalarea elementelor nutritive. Se recomanda sa se organizeze asolamente de 6 ani, dintre care 4 ani cu orez, urmati de 2 ani de “odihna”, in primul an se cultiva o prasitoare (soia, porumb, floarea –soarelui), iar in anul urmator o cereala paioasa recoltata vara care permite, astfel lucrarea timpurie a solului in vederea semanatului orezului.

b) Fertilizarea

   Necesarul de elemente nutritive al unei culturi de orez,pentru a produce 1 t boabe/ha este de 22 kg N, 10 kg P2O5, 20 kg K2O.

   Orezul reactioneaza bine la aplicarea azotului, dozele de zot variaza intre 120-150 kg/ha, din care 2/3 se aplica primavara inainte de semanat, iar restul in vegetatie dar fara a depasi data de 1 iulie. Fertilizarea faziala cu azot se face dupa erbicidarea pentru mohor. Dintre ingrasamintele cu azot este de preferat sulfatul de amoniu, deoarece amoniacul nu este spalat cu apa de irigatie. Ingrasamintele se aplica terestru (cu tractoare echipate cu roti cu pinteni, in agragat cu MIC 500) sau cu avionul.

   Fosforul are un rol important, influentand favorabil inradacinarea si infratirea, aplicarea ingrasamintelor cu fosfor este obligatorie, dozele recomandate fiind de 80 -100 kg/ha P2O5.Aplicarea fosforului se face toamna sau chiar primavara inainte de semanat.

   Ingrasamintele cu potasiu se aplica mai ales in orezariile vechi si cand s-au folosit doze mari de azot si fosfor, dozele folosite sunt de 80-100 kg K2O aplicate inainte de semanat sau fractionat la fel ca azotul.

   Ingrasamintele organice sunt eficiente in cultura orezului mai ales in orezariile vechi, folosind 30 t/ha gunoi bine fermentat, aplicat la planta premergatoare prasitoare din asolament.

   Pe solurile saraturate, cu reactie alcalina se aplica amendamente sub forma de fosfogips, in doze de 4-10 t/ha.

c)Lucrarile solului
    Aratura – trebuie facuta toamna la adancimea de 23-25 cm pe solurile normale si la 28-30 cm pe solurile cutextura usoara si saraturi. In orezarii in mod frecvent este necesara lucrarea de afanarea adanca a solului (scarificarea), efectuata o data la 4 ani, la adancimea de 50-60 cm. Pentru reusita culturii orezului o lucrare deosebit de importanta este nivelarea terenului, care poate fi capitala si de intretinere.

   Nivelarea capitala se face la amenajartea orezariei si apoi la interval de 4 ani, la cultura premergatoare din asolament.

   Nivelarea de intretinere se face in fiecare an si are ca scop corectarea denivelarilor rezultate in urma lucrarilor mecanice. Nivelarea se poate realiza in teren uscat prin doua treceri in sensuri diferite cu nivelatoare tractate sau dupa inudarea parcelelor, terenul lucrandu-se cu tractorul
prevazut cu roti cu pinteni si lama nivelatoare. Dupa nivelare de administreaza ingrasamintele si erbicidele pe baza
de molinat . Inainte de semanat se vor deschide cu freza rigole ajutatoare care asigura o inundare si o evacuare mai rapida a apei din parcela.

d)Samanta si semanatul

    Samanta destinata semanatului trebuie sa aiba puritatea fizica minim 98 %, germinatia minim 80 %, sa contina numai boabe intregi si nedecorticate. Orezul poate fi semanat in doua variante: in strat de apa prin imprastiere sau in uscat. Semanatul in apa este metoda cea mai folosita atat la noi in tara cat si pe plan mondial. Acesta metoda are unele avantaje: se castiga 10-15 zile din perioada de vegetatie prin folosirea de samanta preincoltita (samanta se tine
24-48 de ore la umectat, dupa care se scoate din bazine pentru o usoara zvantare, metoda se poate folosi si pe solurile salinizate, solurile grele, precum si in situatiile in care nu se poate pregati corespunzator patul germinativ; permite folosirea erbicidelor pe baza de molinat  care sunt foarte volatile si care trebuiesc incorporate in sol imediat dupa aplicare. Semanatul in apa se face prin imprastierea cu mijloace terestre (tractor prevazut cu roti cu pinteni si masina de imprastiat ingrasaminte chimice) sau aeriene (avion, elicopter). Este foarte importanta distribuirea cat mai uniforma a semintelor, inanaute de semanat se face tulburarea apei pentru ca dupa semanat, peste seminte sa se depuna un strat de mal de cc 0, 5 cm grosime.
Semanatul in uscat –se face tot prin imprastiere, folosind masini de administrat ingrasaminte chimice sau semnatori universale pentru cereale paioase echipate cu patine dar fara tuburi.Patul germinativ trebuie sa fie foarte bine pregatit, inainte de semanat se recomanda aplicare unei tavalugiri cu tavalugul inelar, pentru a elimina riscul acoperirii cu pamant a semintelor dupa inundare. Pe teren bine pregatit se poate semana cu semanatoarea universala, la adancimea de 2 cm, folosind patine prevazute cu limitatori de adancime.
La semanatul in uscat se realizeaza la suprafata o distribuire mai uniforma a semintelor, dar samanta poate fi acoperita cu pamant in cazul unui pat germinativ necorespunzator, ceea ce duce la o rasarire neuniforma.
De asemeni dupa semanat, daca la inundarea parcelelor introducerea apei nu se face treptat si lent samanta aflata pe suprafata solului va fi antrenata de apa la capetele si colturile parcelei, afectant neuniformitatea lanului.
Densitatea este de 900-1000 b.g./ m², realizandu-se 250-350 plante/m² sau 400-600 panicule recoltabile/m².
Norma de samanta folosita este de 250-300 kg samanta/ha. Epoca de semanat este cand temperatura apei este de 15°C, iar cea a solului 10-12 °C, cu tendinta de crestere.Perioda optima de semanat este 20 aprilie – 5 mai. Intarzirea semanatului este foarte daunatoare deoarecese intarzie vegetatia in toamna, cu consecintele legate de maturare ceea ce implica pierderi importante de recolta. Se seamana intai soiurile cu perioada de vegetatie mai scurta si apoi cele mai tardive.

e) Lucrari de ingrjire
Combaterea buruienilor Cele mai frecvente specii de buruieni sunt cele din genul Echinochloa (E. crus-galli; E. phyllopogon;E. oryzoides) si specia Leersya oryzoides, la care se adauga buruieni specifice din familia Cyperaceae (rogozuri). Pentru combaterea mohorului se aplica erbicide pe baza de molinat.
In mod frecvent este necesara o erbicidare de corectie pe vegetatie, pentru combaterea speciilor de mohor rezistente la molinat,  care se aplica incepând din faza de 2-3 frunze a mohorului pana la inceputul infratirii.
Inainte de aplicarea erbicidarii apa se evacueaza complet si se introduce la 1- 2 zile dupa tratament un strat de apa de 15-20 cm, apoi dupa 6-8 zile se revine cu stratul de apa de grosime normala.
Speciile de Cyperaceae si de buruieni dicotiledonate se combat pe vegetatie cu erbicide BASAGRAN 3l/ha.
Combaterea algelor se face cu sulfat de cupru in cantitate de 20 kg/ha in tot timpul perioadei de vegetatie.

Irigarea culturii
Este o lucrare esentiala in cultura orezului, regimul de irigare folosit la orezariile din tara noastra este submersia intermitenta cu nivel de apa variabil. Acesta presupune ca la semanatul in apa se face inundarea parcelei cu 10 cm de apa, cu 1-2 zile inainte de semanat, dupa 6-8 zile de la semanat se evacueaza apa timp de 48 de ore pentru inradacinarea plantelor, apoi terenul se inunda din nou, cu marirea treptata a grosimii stratului de apa. La infratire nivelul apei se coboara la 3-4 cm, pentru a asigura oxigenul necesar plantei in aceasta faza, dar si pentru a proteja nodul de infratire de actiunea directa a razelor solare. Apoi grosimea stratului de apa creste la 10-15 cm si atinge un maxim de 20-25 cm in faza de aparitie a panicului –inflorire.

   La fecundare –formarea bobului stratul de apa se reduce la 10-15 cm, iar in faza de maturitate in ceara se opreste alimetarea cu apa, iar cu 10-15 zile inainte de recoltare se evacueaza complet apa. Evacuarea apei se face insa treptat pentru ca o evacuare brusca poate provoca o cadere masiva a plantelor. Evacuarea apei se face si in cazul administrarii ingrasamintelor, erbicidelor sau combaterii bolilor si daunatorilor. In cazul semanatului in uscat, pana la incoltire se introduc in parcela cate 5-6 cm strat de apa care se lasa sa se infiltreze treptat, operatiunea repetandu-se de 4-6 ori, in continuare regimul apei se conduce ca si in cazul semanatului in apa.

Recoltarea
Cand boabele ajung la 28-30 % umiditate, se recomanda evacuarea treptata a apei din parcele.
Momentul optimde recoltare este atunci cand boabele de la varful paniculului se afla la coacerea deplina (cca 18-20 % umiditate, uneori chiar 24 %), calendaristic orezul se recolteaza intre 15 sept.-15 oct. Pentru recoltarea mai timpurie se aplica tratamente cu desicanti cum ar fi diquat – REGLONE 2-3 l/ha aplicate cand boabele au 24-26 % umiditate,recoltarea putand incepe la 3-5 zile dupa tratament.

    Recoltarea se face direct din lan, cu combina pentru cereale paioase echipata special pentru orez (batatorul si contrabatatorul cu cuie, rotile se inlocuiesc cu senile, turatia tobei nu trebuie sa depaseasca 500-550 rotatii/min), viteza de inaintare este de 1,5-2 km/ora. Uneori se impune recoltarea divizata a orezului, datorita coacerii neuniforme, lucrare se face prin taierea plantelor cand umiditatea boabelor este de 26-28 % cu vindroverul reglat pentru taierea miristei la 20 cm inaltime, iar cand boabele ajung la 15-17 % umiditate se treiera cu combina prevazuta cu ridicator de brazda.