Importanta principala a ovazului este ca furaj. Boabele reprezinta un furaj concentrat foarte apreciat in alimentatia cabalinelor, a reproducatorilor diferitelor specii, a vacilor pentru lapte, pasarilor etc. Ovazul, singur sau in amestec cu leguminoase, constituie un furaj foarte apreciat sub forma de masa verde, insilozat sau ca fan. In alimentatia omului are utilizari restranse, sub forma de fulgi de ovaz, faina si grisuri. Semintele de ovaz contin calciu, fier, mangan si zinc. Acestea au efect depurativ, tonic, calmant si laxativ. Ovazul contine o cantitate considerabila de fibre alimentare. Acestea stimuleaza digestia si asigura functionarea corecta a sistemului digestiv.

Principalele boli sunt:

BACTERIOZE:

1. Arsura aureolată – Pseudomonas syringae pv. coronafaciens

Simptome:

• Pe plantele tinere boala se manifestă prin apariţia unor pet ovale, umede, în dreptul cărora ţesuturile se înroşesc şi se usucă.
• Pe frunzele plantelor mature apar, începând de la vârf şi de la margini, răni mici, brune, lungi de unul sau mai mulţi milimetri .
• În jurul ţesuturilor afectate apare o zonă de decolorare ce formează inelele, caracteristice acestei boli bacteriene, lungi de 2- 26 mm şi late de 1-5 mm.
• Prin unirea zonelor decolorate pot să se formeze dungi galbene pe toată lungimea frunzei.
• Zonele aureolate devin brune şi vor fi în faza finală bine delimitate de restul frunzei prin dungi fine brun-roşcate.
• Bacteria iernează în sămânţă şi în resturile vegetale în care îşi păstrează viabilitatea până la 4 ani.

Masuri de prevenire si combatere:

• se vor evita asolamentele cu ovăz şi secară.
• distrugerea buruienilor din cultura.
• efectuarea lucrarilor solului specifice.
• semanatul in epoca optima.

VIROZE:

1. Piticirea si ingalbenirea plantelor produsa Barley yellow dwarf virus.

Simptome:

• Plantele atacate prezinta o culoare mai inchisa, iar apoi se ingalbenesc sau chiar se inrosesc.
• Viroza ataca plantele si in faza de plantula.
• Virusul produce o piticire severa insotita de lipsa inspicarii.
• Daca plantele sunt afectate in faza de infratire, acestea infratesc mai putin, iar varfurile si nervurile frunzelor sunt ingalbenite.
• Plantele atacate formeaza spice, dar cu un numar mare de spiculete sterile.
• Virusul este transmis de catre afide.

Masuri de prevenire si combatere:

• distrugerea buruienilor din cultura.
• efectuarea lucrarilor solului specifice.
• semanatul in epoca optima.
• aplicarea insecticidelor pentru a combate acarienii.
• cultivarea soiurilor rezistente.

MICOZE:

1. Tăciunele zburător – Ustilago avenae

Simptome:

• Plantele bolnave se pot recunoaşte uşor în lan în momentul premergător apariţiei paniculelor când, burduful este de culoare galbenă-verzuie şi se deschide mai târziu decât la plantele sănătoase.
• Paniculele bolnave sunt drepte, cu ramificaţii puţin răsfrânte şi cu spiculeţele  distruse, transformate într-o pulbere brunănegricioasă de spori.
• Glumele pot fi total sau parţial distruse, în acest ultim caz, partea lor superioară persistă şi formează deasupra masei de spori un înveliş fragil, ce se rupe şi sporii sunt împrăştiaţi de vânt.
• În funcţie de modul de raspândire al masei sporifere ce poate fi mai mult sau mai puţin compactă, se disting două forme ale bolii:
  – forma de tăciune zburător moale, ce apare pe vreme secetoasă şi călduroasă şi se caracterizează prin distrugerea totală a paniculului şi răspândirea rapidă a sporilor;
  – forma de tăciune zburător tare, ce apare pe vreme răcoroasă şi umedă şi se caracterizează prin distrugerea parţială a paniculului (numai spiculeţele inferioare).
• Masa sporiferă este dură, compactă şi se răspândeşte greu, abia la recoltare.
• Rareori se poate constata şi atacul ciupercii pe frunze sub formă de dungi negre pulverulente.

Masuri de prevenire si combatere:

• cultivarea soiurilor rezistente.
• metoda cea mai eficienta o reprezinta tratarea semintei: Fungicid Vitavax,  fungicid Kinto Duo.

2. Rugina coronată – Puccinia coronata var. avenae

Simptome:

• Boala se observă după apariţia paniculelor sau în faza de umplere a seminţelor, fiind afectate numai frunzele, pe care se observă pete mici, ovale sau circulare, răspândite neuniform.
• În aceste pete, pe faţa superioară a frunzelor se deschid grupurile de spori de vară de culoare galbenă-portocalie care sunt iniţial subepidermice, apoi devin prăfoase.
• În jurul acestora, apar grupurile sporilor de rezistenţă care se deschid tot pe faţa superioară a frunzelor, dar sunt de culoare neagră sau negre-violacei, înconjurate de o zonă galbenă.
• Ciuperca se răspândeşte pe gazda intermediară prin intermediul sporilor, iar primele infecţii pe ovăz sunt asigurate de sporii formaţi pe gazdă.

Masuri de prevenire si combatere:

• Pentru loturile semincere există obligativitatea respectării izolărilor spaţiale care să limiteaze ajungerea sporilor de la gazda intermediară (verigariu) pe ovăz.
• Distrugerea gazdei intermediare, este cea mai sigură metodă de prevenire a atacului la ovăz şi de combatere a agentului patogen.

3. Rugina neagră – Puccinia graminis, f.sp. avenae

Simptome:

• Apariţia simptomelor produse de rugina neagră are loc foarte târziu, către sfârşitul perioadei de vegetaţie.
• În ordine, ruginile apar astfel: toamna – rugina brună şi galbenă, primăvara devreme – rugina brună care iernează la noi ca miceliu de rezistenţă în frunze, apoi rugina galbenă şi mai târziu rugina neagră.
• Pe tulpini, pe tecile frunzelor şi uneori chiar pe ariste, apar crăpături în care se observă la început un praf roşcat, apoi un praf negru.
• Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de spori de rezistenţă sau sub formă de miceliu de infecţie în mugurii lăstarilor de dracilă.
• Sporii rezultaţi din germinarea sporilor de rezistenţă asigură infecţiile primare de pe frunzele de dracilă şi mahonie.
• Chiar dacă sporii de vară dau infecţii pe samulastră sau pe grâul semănat în toamnă, miceliul de infecţie piere iarna.

Masuri de prevenire si combatere:

• distrugerea plantelor gazdă intermediare
• semanatul in epoca optima.
• fertilizare echilibrata.
• produsele ce combat rugina bruna si rugina galbena se pot folosi impotriva ruginii negre: Fungicid Mirage 45 EC, Fungicid Zamir 40 EW, Fungicid Artea 330 EC, Fungicid Amistar Xtra, Fungicid Orius 25 EW.

4. Fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor-Gibberella -zeae

Simptome:

• Boala poate fi semnalată pe plantele de ovazmai multe din etapele lor de dezvoltare.
• Imediat după germinare, tânăra plantulă poate fi atacată iar ca urmare se îngălbeneşte, se răsuceşte în formă de tirbuşon şi piere înainte de răsărire, aşa încât, încă din toamnă putem să remarcăm goluri în cultură.
• În faza de înfrăţire se observă o brunificare a rădăcinilor şi bazei tulpinilor la plantele infectate care sunt ceva mai mici şi prezintă spice mici, albe.
• Cea mai periculoasă fază de îmbolnăvire a plantelor este cea de după înspicare, când se observă spiculeţe răzleţe, porţiuni de spic sau chiar spice întregi atacate, ce prin decolorare devin gălbui, apoi uşor roz, mai ales la călcâiele axului sau chiar pe tot spicul, dacă vremea este umedă.
• Seminţele ce apar sunt şiştave, cu facultatea germinativă şi masa a 1000 boabe mult scăzută.
• Umiditatea atmosferică ridicată şi temperaturile de 20-26ºC favorizează atacul fuzariozei pe spice şi în acest caz, pierderile pot fi foarte mari.
• Excesul de azot este şi în acest caz un factor favorizant al apariţiei bolii.

Masuri de prevenire si combatere:

• Se recomandă arături adânci de vară pentru îngroparea resturilor vegetale şi evitarea apariţiei samulastrei ce poate fi atacată şi va constitui o sursă de infecţie pentru culturile semănate în toamnă.
• În asolament nu trebuie introduse succesiv culturile de cereale păioase, deoarece va creşte puterea de infectie a ciupercii din sol.
• Tarlalele se vor fertiliza cu doze echilibrate de azot, fosfor şi potasiu.
• Condiţionarea şi tratarea seminţelor de grâu este obligatorie înainte desemănat, deoarece pe suprafaţa seminţelor se pot găsi spori de Fusarium.
• Tratamente chimice aplicate in faza de burduf: Fungicid Bumper, Fungicid Zamir.

5. Fainarea produsa de ciuperca Erysiphe graminis

Simptome:

• Boala isi face aparitia primavara.
• Pe frunzele bazale si pe tulpini apar pete albe, pasloase.
• Petele devin prafoase, iar pe acestea apar formatiuni circulare ce reprezinta fructificatiile ciupercii.
• Atacul se poate extinde rapid si poate ataca chiar si inflorescentele.
• Tesuturile atacate se ingalbenesc si se usuca.
• Frunzele se usuca prematur, paniculul nu se dezvolta normal, iar planta produce boabe sistave.
• Ciuperca ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului.
• Vremea umeda din toamna poate determina aparitia unor infectii de toamna.
• Aparitia bolii este favorizata de fertilizarea excesiva cu azot, monocultura sau semanarea densitatilor mari.

Masuri de prevenire si combatere

• ingroparea resturilor vegetale prin aratura.
• distrugerea buruienilor.
• fertilizarea echilibrata.
• cultivarea soiurilor rezistente
• aplicarea a 1-2 tratamente in fenofaza de impaiat sau inspicat cu unul din produselor: Fungicid Bumper, Fungicid Topas, Fungicid Kumulus,Fungicid Mirage, Fungicid Zamir.

Principalii daunatori sunt:

1. Tripsul ovazului (Stenothrips graminum)

Prezinta o generatie pe an, sau o generatie la 2 ani, in functie de conditiile climatice. Ierneaza in sol, la 30 – 50 cm adancime, in stadiul de adult. Absorb sucul celular, determinand aparitia de pete decolorate pe frunze, teci, tije si paie, putand produce chiar ofilirea acestora.

Metode de combatere:

• Se vor executa tratamente chimice cu diferite produse omologate, cum ar fi: Actara (0.02%), Biscaya 240 OD (0.16 l/ha), Decis Mega 50 EW (0.15 l/ha), Faster 10 CE (0.15 l/ha), Fury 10 CE (0.1 l/ha), Kaiso Sorbie 5 WG (0.15 kg/ha) etc.

2.  Carabuseii cerealelor (Anisoplia spp)

Dezvolta o generatie la doi ani si ierneaza ca larva. Adultii acesor specii se hranesc cu ovarele florilor si boabele aflate in faza de lapte sau parga. In urma atacului boabele sunt distruse partial sau total. Larvele nu sunt daunatoare.

Metode de combatere:

• efectuarea araturii dupa recoltarea culturii
• rotatie corecta a culturilor, care sa includa o specie prasitoare
• tratamente chimice cand pe un metru patrat se gasesc mai mult de cinci adulti; Exemple de produse: Insecticid Proteus, Insecticid Pyrinex 25 CS, Insecticid Biscaya, Insecticid Fury, Insecticid Mavrik.

3. Paduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum)

Ataca frunzele si tulpinile de ovaz, orz, grau, sorg etc., producand pagube mari mai ales in primele faze de dezvoltare ale plantelor. La noi in tara, cea mai atacata planta este sorgul, numarul de indivizi prezenti pe o planta, putand ajunge pana la 8000. La locul intepaturii apar pete decolorate, care devin apoi rosii, extinzandu-se pe tot limbul frunzei. Frunzele atacate se rasucesc treptat de la varf spre baza apoi se usuca. Frecvent pot fi atacate si spicele. Plantele atacate intarzie in dezvoltare sau chiar pot pieri.

Metode de combatere:

• se recomanda semanatul la epoca optima
• distrugerea buruienilor
• aplicarea tratamentelor atunci cand pe o planta se gasesc mai mult de 10 indivizi: Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mavrik, Nurelle D, Insecticid Actara.

4. Gandacul ghebos (Zabrus tenebrioides)

Larvele gandacului ghebos sunt oligofage, hranindu-se cu diferite graminee cultivate si spontane. Hrana adultilor o constituie boabele de grau, secara, iar pagubele produse de ei sunt mai mici decat cele produse de larve.

Larvele gandacului ghebos se hranesc numai cu partile aeriene ale plantelor si niciodata cu radacini. Ele trag frunzele in galerii, consuma parenchimul, ramanand doar nervurile care uscandu-se iau aspectul unor ghemotoace fibroase.

Plantele atacate sunt distruse treptat in intregime. Atacul se poate prezenta sub forma de vetre sau generalizat. In conditiile unei monoculturi pronuntate, a unui regim de precipitatii favorabil speciei si in lipsa tratamentelor chimice s-au semnalat pana la 90 % plante distruse.

Metode de combatere:

• tratamente cu Insecticid Actara, Insecticid Biscaya, Insecticid Karate Zeon, Insecticid Fury, Insecticid Kaiso Sorbie

5. Gandacul balos (Lema melanopa)

Prezinta o generatie pe an. Ierneaza ca insecta adulta sub ierburi, gunoaie, in frunzarul padurilor. Apar in primavara, cand temperatura medie zilnica este de 9-10º C, in aprilie. La aparitie insectele se hranesc perforand frunzele sub forma de dungi longitudinale. Adultii rod frunzele plantelor tinere, perforandu-le sub forma unor dungi longitudinale scurte, paralele cu nervurile. Larvele rod epiderma superioara si parenchimul frunzelor, tot sub forma de dungi longitudinale, iar epiderma inferioara se usuca, albindu-se. Atacul se produce in vetre si se observa de la distanta. Ataca de obicei ovazul dar si orzul si alte graminee.

Metode de combatere:

• tratamente chimice daca la un metru patrat se gasesc 10 adulti sau 250 de larve: Insecticid Biscaya, Insecticid Karate Zeon,Insecticid Fury, Insecticid Kaiso Sorbie.

6. Plosnitele cerealelor (Eurygaster sp.)

Plosnitele cerealelor ataca cerealele paioase, indeosebi graul, precum si diferite graminee spontane. Adultii, pentru a se hrani, ca si larvele inteapa toate organele aeriene ale plantei (frunze, tulpini, spice, boabe). Vatamate, tesuturile plantei din zona atacata se distrug. Din cauza atacului, planta intreaga poate pieri sau infrati abundent. Atacul pe tulpina, cand spicul este in burduf produce avortarea spicului.Ovarele intepate inainte sau la scurt timp dupa fecundare se usuca, iar boabele nu se mai formeaza, Boabele intepate in faza avansata de coacere prezinta un punct mic negru in centru unei pete de decolorare.

Degradarea boabelor de catre plosnite are ca urmare reducerea greutatii hectolitrice si a celei absolute, a energiei si a facultatii germinative, precum si a calitatii de panificatie.

Metode de combatere:

• tratamente chimice cu: Insecticid Proteus, Insecticid Pyrinex 25 CS, Insecticid Biscaya, Insecticid Fury, Insecticid Mavri

7. Musca suedeză – Oscinella frit L.

În conditiile din tara noastră musca suedeză are 2 – 3 generatii. Prima generatie se dezvoltă în lunile mai – iunie, a doua în iulie – august, iar a treia în septembrie – mai. Iernează în stadiul de pupă, mai rar în stadiul de larvă. Adultii generatiei de primăvară (care provin din pupele/larvele hibernante), apar în la noi la sfârsitul lunii aprilie, începutul lunii mai.

Musca suedeză atacă cerealele de toamnă si de primăvară (grâu, orz, secară, ovăz, porumb etc), precum si diferite specii de graminee spotane (Agropyrum, Poa, Lolium etc.). Daunele diferă după faza de vegetatie si faza de dezvoltare a plantei, cele mai mari fiind provocate de generatia de primăvară, la culturile de ovăz si orz.  Astfel, când plantele sunt în primele faze de vegetatie, larva abia apărută alunecă pe frunze, spre regiunea centrală, până la mugurele terminal.

Metode de combatere:

• Împotriva mustei suedeze se recomandă în general aceleasi măsuri care sunt indicate si în cazul mustei de Hessa.
• Se recomandă ca cerealele de primăvară să fie semănate cât mai de timpuriu, astfel încât la aparitia adultilor generatiei hibernante, plantele să aibă dezvoltate mai mult de 4 – 5 frunze. La cerealele de primăvară se recomandă  folosirea de soiuri mai precoce, care sunt mai rezistente la atacul dăunătorului.
• De asemenea, respectarea asolamentelor, efectuarea la timp a arăturilor de vară si aplicarea îngrăsămintelor, contribuie la reducerea atacului mustei suedeze.

8. Viermele rosu al paiului (Haplodiplosis marginata)

Plantele atacate prezinta teaca frunzelor umflata la locul de fixare a larvelor, observandu-se umflaturi alungite cu mijlocul puternic adancit, in care se hranesc larvele. In zonele atacate paiul are vasele conducatoare distruse. Acest lucru determina franarea cresterii si inspicarii, coacerea prematura, reducerea numarului de boabe în spic.

Metode de combatere:

• se aplica tratamente chimice daca pe o planta se gasesc mai mult de 5-6 larve: Insecticid Confidor Energy, Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Actara, Insecticid Nurelle D.

   Importanta

   Ovazul a fost luat in cultura mai tarziu decat orzul si graul.

   Se pare ca ovazul a fost cunoscut la inceput ca buruiana in orz, pe care l-a depasit in productie pe solurile sarace si in climatele mai aspre din centrul si nordul Europei, unde apar urme privind cultura lui cam de prin epoca bronzului.

   Importanta principala a ovazului este ca furaj. Boabele reprezinta un furaj concentrat foarte apreciat in alimentatia cabalinelor, a reproducatorilor diferitelor specii, a vacilor pentru lapte, pasarilor etc.

   Ovazul, singur sau in amestec cu leguminoase, constituie un furaj foarte apreciat sub forma de masa verde, insilozat sau ca fan. In alimentatia omului are utilizari restranse, sub forma de fulgi de ovaz, faina si grisuri.

   Raspandire

   In 2005 suprafata cultivata cu ovaz, pe glob, a fost de 11,798 milioane ha, cu o productie medie de 2335 Kg/ha. Suprafete mai mari se cultiva in Federatia Rusa, Canada, S.U.A., Polonia, Germania.

   Particularitati biologice

   Ovazul are germinatie bipolara si formeaza, de regula, trei radacini embrionare, dupa care apar radacinile coronare ce cresc pana la inflorire.

   Sistemul radicular al ovazului este bine dezvoltat, profund si cu putere mare de solubilizare a elementelor nutritive. Masa de radacini a ovazului este cu 40 % mai mare decat masa de radacini a orzului. Aceasta face ca ovazul sa fie mai putin pretentios fata de sol, valorificand elementele nutritive si din forme mai greu solubile.

   Tulpina este formata din 5-8 internoduri, avand lungimea de 80-150 cm, in functie de soi si conditiile de cultura.

   Frunzele au limbul lanceolat, usor ascutit. La plantele tinere, limbul este usor rasucit de la dreapta spre stanga, invers fata de cele de la grau, secara orz.

   Inflorescenta este un panicul, cu ramificatiile dispuse pe 3-9 etaje. Ramificatiile pot fi indreptate in toate directiile, formand unghiuri diferite fata de axul principal sau pot fi stranse si indreptate intr-o singura directie. Spiculetele sunt dispuse in varful ramificatiilor si a axului principal, fiind formate din 2-3 flori, din care, de obicei 2 sunt fertile. Aristele la ovaz nu pornesc din varful paleii ci din treimea ei superioara. La formele aristate cultivate numai o parte din flori au ariste, mai scurte decat la grau sau orz. Aristare mai pronuntata apare la formele salbatice.

   Cerinte fata de clima si sol

   Ovazul este planta regiunilor cu clima umeda si veri racoroase. Cu toate acestea, ovazul suporta mai bine ca alte plante si conditiile mai secetoase. Este, deci, planta care valorifica bine conditiile extreme de cultura, datorita marii sale plasticitati ecologice.

   Cerintele fata de apa ale ovazului sunt destul de ridicate, avand coeficientul de transpiratie cel mai mare dintre cereale (400-600). Consumul maxim de apa este in fazele de formare a paiului si la inspicare-inflorire.

   Fata de sol, ovazul are cerinte reduse, datorita inradacinarii profunde si puterii mari de solubilizare a a acestora. Prefera soluri cu pH de 5,5-7. Merge bine pe cernoziomuri, pe soluri brune si chiar pe podzoluri. Nu merge pe solurile argiloase, compacte, neaerate, iar pe nisipurile din zona secetoasa sufera de lipsa apei. Pe solurile acide reuseste mai bine decat graul, orzul sau secara.

   Zonare

   Pe glob da rezultate bune intre paralelele 45 si 65 grade, iar la altitudine, pana la 1800 m.

   La noi in tara intalneste conditii foarte favorabile in Campia de Vest, pe vaile Somesului si Oltului.

   Rotatie

   Ovazul nu este pretentios fata de planta premergatoare, daca solul este bine fertilizat. El da rezultate foarte bune dupa leguminoase anuale sau perene (insa in practica, dupa acestea sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grau, porumb, sfecla). Ovazul se cultiva de obicei, dupa prasitoare (cartof, porumb, floarea-soarelui). Nu se cultiva dupa el insusi, nici dupa sfecla pentru zahar sau de furaj, decat numai dupa 3-4 ani, pentru a preveni atacul de nematozi, comuni ambelor culturi.

   Dupa ovaz pot urma prasitoare, leguminoasele etc. Nu se practica semanarea trifoiului (cultura ascunsa) in ovaz, deoarece este umbrit mult mai puternic si o mai lunga perioada de timp decat in orz sau grau.

   Fertilizare

   Consumul de elemente nutritive ale ovazului, pentru 100 Kg boabe+ paiele care revin (circa 150 Kg), este in medie de 2,72 Kg N; 1,34 Kg P2O5; 2,74 Kg K2O si 0,65 Kg CaO. Ritmul absorbtiei acestor elemente creste pana la inflorit.

   Ovazul reactioneaza bine la ingrasaminte organice si chimice pe toate tipurile de sol. In mod obisnuit, insa, se fertilizeaza cu ingrasaminte chimice.

   Dozele de ingrasaminte se stabilesc in functie de fertilitatea solului si planta premergatoare.

   Lucrarile solului

   In functie de premergatoare, lucrarile solului se executa ca si pentru orzoaica sau graul de primavara, o atentie deosebita trebuind sa se acorde retinerii apei in sol, la care ovazul are cerinte mari.

   Samanta si semanatul

   Samanta trebuie sa aiba puritatea peste 98 %, germinatia peste 90 %, iar masa semintelor cat mai mare. Din seminte mai rezulta plante mai viguroase si mai productive. Semintele mari, avand procent mai mare de pleve, sunt preferabile pentru semanat, iar cele mici cu procent de pleve mai redus, sunt mai indicate pentru furaj.

   Epoca de semanat a ovazului de primavara este in urgenta 1, cand se poate iesi pe camp, pentru a profita de umiditatea din precipitatiile de peste iarna.

Ovazul de toamna se insamanteaza in perioada 1-10 octombrie. Densitatea de semanat este de 450-550 boabe germinabile la m2.

Distanta intre randuri este de 12,5 cm, iar in terenuri bine pregatite la 10 cm sau chiar 6-8 cm intre randuri.

   Adancimea de semanat este de 2-4 cm, in functie de textura si umiditatea solului. Ovazul, ca si orzul, are puterea de strabatere a solului relativ redusa; semanatul mai adanc reduce numarul de plante rasarite si infratirea.

   Cantitatea de samanta, la densitatea amintita, in functie de valoarea culturala, este cuprinsa intre 120-140 Kg/ha.

   Recoltare

   Ovazul se coace mai neuniform si este mai sensibil la scuturare decat alte cereale. Pentru a se putea recolta cu combina in conditii bune, ovazul trebuie sa aiba tijele uscate, iar boabele sa fie la inceputul maturitatii depline. In acest caz semintele scuturate pe platforma ajung in combina si nu se pierd. Daca se recolteaza cu combina pana cand tijele plantelor nu sunt uscate, in lanurile imburuienate sau cu roua, toba combinei se infunda, iar randamentul la recoltare este scazut. Daca se intarzie recoltatul ovazului pierderile sunt foarte mari.

   Inainte de maturitatea optima, cand nu se poate recolta direct cu combina sau in locurile unde combina nu are acces, ovazul se poate recolta in doua faza: teierea plantelor la coacerea in parga si treierarea lor dupa 4-5 zile.

   Productia la ovaz este foarte diferita, in functie de conditiile de cultura. Capacitatea de productie a ovazului este destul de mare, insa productiile realizate sunt mici, deoarece aceasta planta ocupa in cltura terenuri sarace, slab fertilizate. Din productia de boabe la ovaz circa 28 % sunt pleve.

   Sunt unitati care obtin peste 2500 Kg/ha, insa productia medie pe tara, in ultimii ani, a fost de 1500-2000 Kg/ha.

]]> ../../../informatii-despre-ovaz-sfaturi-pentru-infiintarea-culturilor-si-ingrijirea-acestor-cereale-paioase/feed/index.bin 0