Se cultiva pentru fructele sale consumate in diferite faze ale maturitatii tehnice, avand o valoare nutritiva superioara castravetilor. Fructele sunt bogate in hidrati de carbon (10 %), saruri minerale si vitamine, asigurand o valoare energetica de 16 cal/100 g, iar semintele contin cca 40 % ulei comestibil.

Fructele se folosesc pentru consum sub forma de multiple preparate culinare simple sau combinate, in industria conservelor, industria farmaceutica, iar semintele pentru extragerea de ulei comestibil.

Fructele care au depasit maturitatea de recoltare si cele ajunse la maturitatea fiziologica constituie un bun furaj pentru animale.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1.Mozaicul cucurbitaceelor produs de Cucumber mosaic virus

Simptome:

• Boala se manifestă pe frunze si fructe.
• Frunzele atacate prezintă pete galbeneverzui sau verde-palid, care alternând cu porţiuni de culoare normală dau un aspect tipic de mozaic.
• Uneori zonele de culoare verde se bombează spre faţa superioară.
• Plantele infectate în stadiul tânăr rămân mici.
• Pe fructe apar pete de decolorare însoţite de denivelări.
• Plantele atacate produc fructe mici, deformate, care prezinta pete mozaicare
• În condiţii de temperatură scăzută, plantele se îngălbenesc si se pot ofili în timp scurt.

Metode de prevenire si combatere:

• Folosirea de sămânţă obţinută de la plante neinfectate
• Izolarea culturilor la 500-1 000 m faţă de alte plante sensibile,
• Distrugerea buruienilor-gazdă
• Aplicarea insecicidelor pentru a tine sub control populatia de afide.

BACTERIOZE:

1. Patarea unghiulara este produsa de bacteria Pseudomonas syringae pv. lachrymans

Simptome:

• Se manifestă pe toate organele aeriene.
• Pe cotiledoane apar pete mici, brune, hidrozate.
• Uneori ţesuturile sunt distruse, perforate si plăntuţa piere.
• Pe frunze apar pete unghiulare, de 2-7 mm, hidrozate, mai închise la culoare, izolate, apoi confluente.
• La suprafaţă, pe vreme umedă, se observă picături de exsudat bacterian, mucilaginos. Uscându-se, acesta formează o crustă albă-cenusie.
• Ţesuturile atacate se necrozează, devin brune, apoi albicioase, se desprind si cad, frunza apărând
  perforată.
• Florile infectate cad.
• Pe fruct apar pete mici (1-3 mm), rotunde, adâncite în ţesuturi, cu centrul albicios si exsudat abundent pe suprafaţă.
• Fructele tinere atacate se deformează.

Metode de prevenire si combatere:

• Cultivarea de soiuri rezistente.
• Frunzele puternic atacate vor fi îndepărtate.
• Resturile infectate se adună si se ard.
• Se va folosi sămânţa neinfectată.
• Evitarea irigarii prin aspersiune
• Sămânţa suspectă va fi tratată termohidric, la 53ºC, timp de 1 oră, sau chimic.
• Tratamente chimice cu Funguran OH 50 WP, Dithane M45, Champ 77 WG, Zeama Bordeleza, Melody Compact 49 WG.

MICOZE:

1.Antracnoza cucurbitaceelor este produsa de Colletotrichum lagenarium

Simptome:

• Pe foliaj si pe tulpini, atacul apare sub forma unor pete uleioase apoi brune, în dreptul carora tesuturile se adâncesc.
• Daca simptomele apar la începutul vegetatiei, plantele se pot usca.
• Pe fructe apar pete mari, circulare (1-2 cm în diametru), galbene, apoi brune, în dreptul carora tesuturile se scufunda si se acopera cu un mucegai roz, reprezentat de fructificatiile ciupercii ce apar în cercuri concentrice .
• Tesuturile în curs de descompunere vor fi invadate de ciuperci saprofite care, vor continua deprecierea fructelor, mai ales daca umiditatea atmosferica se mentine ridicata.

Metode de prevenire si combatere:

• Se recomanda strângerea si arderea resturilor vegetale
• Rotatii de 3-4 ani a culturilor de cucurbitacee, precum si amplasarea lor în terenuri ce nu retin apa, în sole ce vor fi irigate prin brazde.
• Tratamente chimice in perioada de vegetatie cu Dithane M45, Merpan 50 WP, Captan 80 WDG, Melody Compact 48 WG, Champ 77WG.

2. Mana cucurbitaceelor produsa de ciuperca Pseudoperonospora cubensis

Simptome:

• Mana ataca numai frunzele, sub forma unor pete verzi deschis pe fata superioara, pete de forma colturoasa, bine delimitate de nervurile frunzelor.
• Culoarea petelor se schimba în galben, apoi în brun, iar pe fata inferioara, apare un puf cenuiu-violaceu sau bej.
• În conditii favorabile, petele se pot uni si este distrusa o mare parte din frunza, iar plantele vor ramâne repede fara frunzi.
• Infectiile se produc pe vreme umeda, la temperaturi cuprinse între 5- 30ºC (la optim 23ºC) când, apar sporii ce vor germina si vor da filamente de infectie care, patrund prin stomatele (deschideri naturale) frunzelor ce au
  cel putin jumatate din suprafata normala.
• Viabilitatea sporilor depinde de temperatura, de intensitatea luminoasa si de umiditatea atmosferica.
• Pe timp secetos si la temperaturi de peste 32ºC sporii mor.
• În tesuturile uscate, se formeaza spori de rezistenta sferici, galbeni-bruni.

Metode de prevenire si combatere:

• Se impune arderea resturilor de plante atacate sau îngroparea lor în profunzime.
• În asolamentul legumicol, bostanoasele vor reveni dupa cel putin 4 ani pe aceeasi sola.
• În câmp, irigarea se va face numai prin brazde pentru a nu raspândi sporii.
• În spatii protejate, se va asigura o buna aerisire a culturii, iar în cazul declanarii atacului se va reduce umiditatea.
• Tratamente chimice cu Aliette 80 WG, Verita, Ridomil Gold MZ 68 WG, Antracol 70 WP, Polyram DF

3. Fainarea cucurbitaceelor produsa de ciuperca Sphaerotheca fuliginea

Simptome:

• Organele aeriene (tulpini, frunze si chiar fructe sunt atacate în toate stadiile de dezvoltare .
• Pe suprafata acestor organe apare un miceliu alb, fainos, sub forma unor pâsle mai mult sau mai putin extinse.
• Pe limbul frunzelor, petele se pot uni si acopera suprafete mari de limb care, în scurt timp se vor usca.
• Sub acest miceliu tesuturile se îngalbenesc si se brunifica.
• În conditii de seceta atmosferica, atacul se extinde pe cozile frunzelor, pe tulpini si chiar pe fructe.
• Conditiile optime de instalare si evolutie a ciupercilor difera.
• Pentru Erysiphe temperatura optima este de 15- 26ºC si nu necesita o umiditate ridicata, în timp ce pentru Sphaerotheca, temperatura optima este de 15-21oC dar, necesita o umiditate ridicata.

Metode de prevenire si combatere:

• Cultivarea de soiuri rezistente
• Respectarea asolamentului si distrugerea plantelor gazda din flora spontana pentru diminuarea presiunii de infectie
• Tratamente chimice cu Topas 100 EC, Kumulus DF, Ortiva 250 SC, Thiovit Jet 80 WG, Systhane Plus 24 E.

Principalii daunatori:

1. Viermele radacinilor (Heterodera marioni)

 Acest daunator ataca toate speciile de  legume cultivate in sere si rasadnite si uneori apare si in cimp. Viermele este foarte mic avand 1.2 -1.5 mm. Daunatorul provoaca pagube mari prin distrugerea radacinilor plantelor, unde se localizeaza.

     Plantele ale caror radacini sunt atacate de viermele radacinilor se palesc, frunzele de la baza se usuca mai intai pe margini apoi in intregime. Combaterea lui este foarte dificila. Se face prin sterilizarea solului prin vapori fierbinti sau pe cale chimica (Basamid Granule) si masuri de igiena culturala foarte riguroase.

2. Paianjenul comun (Tetranychus urticae)

• Este raspindit in toate zonele de cultura din tara noastra.
• Este foarte polifag, atacind multe specii de legume si flori atat in cimp, mai ales in sere, rasadnite si adaposturi de material plastic.
• Cele mai atacate specii legumicole sut castravetii si vinetele. In anii cu veri secetoase si calduroase apare si pe culturile din cimp. Paianjenul comun este de dimensiuni mici, abia vizibil cu ochiul liber, de culoare verde-galbuie, galben-pal sau in unele cazuri rosie-portocalie.

Combaterea acestuia se face cu tratamente chimice precum:  Vertimec (1 l/ha), Nissorun 10 WP (5 g/12 l apa), Envidor 240 SC, Millbeknock EC

3. Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)   Adultii si larvele colonizeaza frunzele, deseori si lastarii. In urma atacului, frunzele se etioleaza, se usuca si cad.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, dupa desfiintarea culturii;
• Dezinsectia serelor si solariilor inainte de infiintarea unei noi culturi;
• Utilizarea capcanelor atractante;
• Tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.25 l/ ha), Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa).

Importanta

 Se cultiva pentru fructele sale consumate in diferite faze ale maturitatii tehnice, avand o valoare nutritiva superioara castravetilor. Fructele sunt bogate in hidrati de carbon (10 %), saruri minerale si vitamine, asigurand o valoare energetica de 16 cal/100 g, iar semintele contin cca 40 % ulei comestibil.

Fructele se folosesc pentru consum sub forma de multiple preparate culinare simple sau combinate, in industria conservelor, industria farmaceutica, iar semintele pentru extragerea de ulei comestibil.

Fructele care au depasit maturitatea de recoltare si cele ajunse la maturitatea fiziologica constituie un bun furaj pentru animale.

Particularitati biologice. Dovlecelul este o planta anuala, cu un sistem radicular bine dezvoltat care patrunde in sol pana la adancimea de 1,8 m si are o capacitate mare de exploatare a rezervelor de apa si hrana din sol.

Tulpina, la soiurile cultivate la noi in tara, creste sub forma de tufa erecta, compacta, viguroasa, cu ramificatii scurte si cu un diametru de 0,8-1,0 cm, dar exista soiuri cu vrejii lungi, taratori.

Frunzele sunt mari, pentalobate, cu un petiol lung, gros si gol. Tulpinile si frunzele sunt acoperite cu perisori rigizi.

Florile sunt unisexuate, cu petale mari si de culoare galbena. Florile femele sunt solitare, cu ovarul mare, cilindric, iar cele mascule sunt grupate cate 2-3 la un loc si apar pe planta mai devreme decat cele femele. Polenizarea este alogama entomofila, necesitand spatii de izolare de 2000 m intre soiuri in vederea producerii semintelor.

Fructul este o melonida, de forma cilindrica cu o ingustare spre peduncul si are culori diferite in functie de soi (alba, alba-verzuie, verde).

Coaja fructelor tinere la inceput este fina, frageda si suculenta, ca apoi pe masura ce acestea ajung la maturitate fiziologica sa devina tare si puternic lemnificata.

Semintele sunt mari, oval-turtite, prevazute cu o bordura de 1 mm pe margine, cu suprafata neteda si de culoare alba-murdara pana la galbena. Greutatea a 1000 seminte este de 90-150 g, au o facultate germinativa de 75-95 % ce se pastreaza 6-8 ani. Semintele, avand un continut mare de ulei, trebuie pastrate in conditii de temperatura si umiditate scazute pentru a nu se altera.

Existente ecologice. Fata de factorii de vegetatie, cerintele dovlecelului sunt asemanatoare cu cele ale castravetilor. Semintele germineaza in 14-16 zile la temperatura minima de 12-14 grade Celsius si in 6-7 zile la temperatura optima de 20-25 grade Celsius. Temperatura optima de vegetatie este de 25-28 grade Celsius, cu minime de 15-16 grade Celsius si maxime de 30-35 grade Celsius.

Planta este foarte pretentioasa fata de lumina. Pe terenurile umbrite sau imburuienate productiile scad considerabil.

Are cerinte ridicate fata de umiditatea din sol, avand un coeficient de transpiratie foarte mare (748-834), dar datorita sistemului radicular bine dezvoltat suporta perioadele de seceta.

Dovlecelul cere soluri profunde, afanate, revene, lipsite de buruieni, adapostite de curentii reci de aer, bine aprovizionate cu elemente nutritive, cu un pH de 6,5-7,2. Pentru o tona  de produs plantele au nevoie de 4 Kg N, 1,5 Kg P2O5 si 3,5 Kg K2O.

Cultivare

Soiuri: Dana, Fara vrej, De Italia, Daneta, Orange Zucckini;

Hibrizi F1: Blank, Gold Rush, Ambasador, Diamant, Arlika, Opal etc.

Tehnologia cultivarii dovlecelului in camp

Alegerea si pregatirea terenului sunt asemanatoare culturii de castraveti. Soiurile de dovlecel avand perioada scurta de vegetatie se preteaza la culturi in ogor propriu (primavara) si de toamna.

Inaintea culturii in ogor se pot infiinta din toamna culturi de ceapa verde, salata, spanac, iar cultura de toamna urmeaza dupa fasole, mazare, cartofi timpurii etc.

Culturile se infiinteaza prin semanat direct (mai rar prin producere de rasad) in intervalul 15.IV-10.V pentru cea din ogor si 10.VI-1.VII pentru cea de toamna, in teren modelat sau nemodelat. Se seamana mecanizat cu SUP-21 sau SPC-6(8), la adancimea de 3-6 cm, folosindu-se 4-6 Kg seminte/ha.

Schemele de infiintare a culturii pe teren modelat sunt: (80+70) x 50 cm pentru soiurile cu vrej scurt, 150 x 50 cm pentru cele cu vrej lung, realizand desimi de 27 mii si, respectiv, 13 mii plante/ha.

Pe teren nemodelat se seamana manual, in cuiburi, cate 2-3 seminte, care se acopera cu un strat de pamant de 2-3 cm, dupa schema 100 x 80 cm, asigurandu-se 12,5 mii plante/ha.

Lucrarile de intretinere sunt asemanatoare celor de la cultura castravetilor: raritul, cand a aparut prima frunza adevarata lasand 1-2 plante la cuib; 1-2 prasile manuale si 2-3 mecanice; musuroitul la cuib; 4-5 udari cu norma de 250-300 m3 apa/ha.

Recoltarea incepe dupa 60-75 zile de la rasarire, in luna iulie, pentru cultura in ogor si dureaza pana la venirea brumelor, pentru cea de toamna, executandu-se manual, prin detasarea fructelor cu o portiune de peduncul. In functie de destinatie si cerinte se recolteaza fructele „in floare” (cand corola nu a cazut), avand 6-10 cm lungime, sau la 12-15 zile de la inflorit si se repeta la 3-4 zile cand, in acest mod, fructele nu depasesc 12-15 cm.

Se recolteaza dupa ce roua a trecut, iar culegerea, manipularea, ambalarea si transportul trebuie sa se faca cu mare atentie, deoarece fructele se pateaza usor.

Se obtin productii de 8-10 t/ha pentru fructe „in floare” si pana la 20-30 t/ha pentru cele mai mari.

Pastrarea de scurta durata la temperatura mediului ambiant nu este posibila mai mult de 2-3 zile. Dupa 4-5 zile, dovleceii isi pierd aspectul comercial, luciul si fermitatea. Fructele preambalate in polietelina contractibila se pot pastra timp de cateva saptamani la temperaturi de 0-4 grade Celsius si UR 85-90 %. Imediat dupa revenirea la temperatura normala fructele trebuie consumate.

Tehnologia culturii fortate si protejate a dovlecelului

Cultura in sere. Cultura dovlecelului se practica mai rar in sere, de obicei in cele inmultitor, dupa eliberarea lor de rasaduri.

Serele se pregatesc dupa tehnologia clasica, in final realizandu-se o modelare cu patru biloane pe travee.

Producerea rasadului. In functie de momentul fixat pentru infiintarea culturii si tinand seama de varsta rasadurilor, care trebuie sa fie de 35-40 zile, se stabileste momentul semanatului, lucrare care se face in cuburi nutritive cu latura de 8-10 cm, necesarul de seminte pentru un hectar de cultura fiind de 2-2,5 Kg.

Lucrarile de intretinere generale sunt asemanatoare celorlalte cucurbitacee. Se asigura polenizarea florilor femele si se indeparteaza fructele tarate.

Recoltarea se face esalonat pe masura ajungerii fructelor la dimensiunile cerute, obtinandu-se productii de pana la 40 t/ha.

Cultura in solarii. Pregatirea solarului este asemanatoare cu cea de la castraveti.

Se produc rasaduri prin semanat direct in cuburi nutritive, intre 20 si 25.II, folosindu-se 2-2,5 Kg seminte pentru 1 ha cultura. Se planteaza intre 1 si 5.IV, cand s-a realizat in sol o temperatura de 12-15 grade Celsius, in 6 randuri pe latimea solarului de 5,4 m, la distante medii de 90 cm intre randuri si 50 cm intre plante pe rand, realizandu-se desimea de cca 22 mii plante/ha.

Lucrarile de intretinere sunt cele specifice culturilor din solarii, iar cele particulare se aseamana cu cele ale culturii in camp.

Recoltarea incepe in 10-15 V, iar productiile pot ajunge la 40 t/ha.

Cultura in adaposturi joase se practica mai putin si numai in sistem gospodaresc, in vederea obtinerii de productii mai timpurii. Cultura se infiinteaza prin semanat direct sau prin rasad, asemanatoare cele din camp, dar cu 1-2 saptamani mai devreme. Se efectueaza acelasi lucrari de intretinere, in plus, intervenindu-se cu lucrarea de aerisire a plantelor.

Cultura in rasadnite este asemanatoare cu cea de la castraveti, asigurandu-se un numar de 1-2 plante/m2.

Nu se fac lucrari de dirijare a fructificarii, dar vrejii fiind mai dezvoltati pe verticala, tocurile de rasadnita se inalta ca si in cazul solanaceelor.

Recoltarea incepe in a doua parte a lunii aprilie, obtinandu-se productii de 5-12 Kg/m2.

Tehnologia culturii pentru producerea semintelor

Elementele tehnologice generale sunt asemanatoare culturii pentru consum. Se seamana intre 1 si 15 mai la distante de (80+70) x 50 cm, folosindu-se 5-6 Kg seminte la hectar.

Plantele se raresc la 50 cm pe rand si se purifica cultura de trei ori ca la castraveti.

Recoltarea fructelor si extragerea semintelor sunt asemanatoare castravetilor, obtinandu-se 150-200 Kg/ha.