Patrunjelul este unul dintre cele sapte condimente care alaturi de ghimbir, oregano, scortisoara, sofran, salvie si ardeiul iute, lupta impotriva unor numeroase boli. Patrunjelul cultivat provine din patrunjelul salbatic ce creste in zona Marii Mediterane. Cunoscut de greci si romani inca de la inceputul erei noastre, patrunjelul a fost folosit ca planta alimentara si farmaceutica. La noi in tara se cultiva in acelasi areal cu cel al morcovului dar pe suprafete mai mici.

Principalele boli sunt:

BACTERIOZE:

1. Patarea bacteriană produsa de bacteria Xanthomonas campestris pv. carotae

Simptome:

• Boala isi face aparitia prin ingalbenirea si piticirea plantei.
• Evolueaza si pe frunze apar pete neregulate, de culoare cafenie.
• Pe petiolul funzelor apar pete alungite maronii.
• In conditii de umiditate atmosferica ridicata, pe zonele afectate aparte o masa mugilaginoasa, galbuie, ce reprezinta exudatul bacterian.
• Boala este transmisa de vectori (apa, vant, animale, oameni, unelte, etc.) care transporta exudatul bacterian pe plantele sanatoase.

Metode de prevenire si combatere:

• Practicarea unui asolament rational al culturilo
• Tratamente chimice cu fungicide pe baza de cupru: Champ 77 WG, Copernico Hi-Bio, Melody Compact 49 WG, Funguran OH 50 WP, Zeama Bordeleza.

VIROZE:

1. Alternarioza produsa de ciuperca Alternaria dauci

Simptome:

• Pe marginea frunzelor apar pete mici de culoare bruna, inconjurate de o zona galbena.
• In caz de atac sever, frunzele sunt uscate complet.
• Ca urmare, cultura da impresia ca ar fi fost arsa.
• Ciuperca ataca prima data frunzele batrane, iar apoi se extinde si pe frunzele tinere.
• Intr-un final, foliajul plantei este ditruns in totalitate.

Metode de prevenire si combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale afectate de boala.
• Tratamente chimice cu Ortiva 250 SC, Score 250 EC, Bravo 500 SC, Polyram DF

2. Putregaiul umed la  patrunjel – Erwinia carotovora var. carotovora

Simptome:

• În anii cu veri racoroase si cu precipitatii abundente, radacinile atacate prezinta pete cu aspect umed, galben-brunii, situate la nivelul solului.
• Petele se pot uni si atunci, pe  zone mai mari din radacina, se observa tesuturi înmuiate, mucilaginoase, de culoare bruna.

Metode de prevenire si combatere:

• Se vor evita solurile argiloase.
• Îngrasamintele cu fosfor si amendamentele calcaroase maresc rezistenta plantelor fata de aceasta bacterie.
• Spatiile de depozitare vor trebui bine dezinfectate înainte de aducerea materialului, ce va fi sever sortat.

3. Putregaiul alb al  patrunjelului – Sclerotinia sclerotiorum

Simptome:

• Atacul ciupercii în câmp începe prin acoperirea partii bazale a plantelor cu un puf alb dupa care, daca vremea este umeda si calduroasa plantele sunt distruse în întregime.
• În depozite, pe radacinile ce prezinta rani se dezvolta un miceliu albcenuiu, pe care apar corpi negri (scleroti), de diferite forme si marimi.
• Radacinile putrezesc umed, devin moi si sunt decolorate.
• Putrezirea se deosebete de cea produsa de bacteria Erwinia carotovora, care da o masa vâscoasa de tesuturi degradate.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia culturilor
• Se recomanda araturi adânci, pentru îngroparea resturilor vegetale cu scleroti
• Evitarea excesului de umiditate
• Sortarea atenta a materialului de depozitare, precum si respectarea unei temperaturi apropiate de 0ºC în depozite.

Principalii daunatori sunt:

1. Plosnita vargata a umbeliferelor (Graphosoma Lineatus)

Este o specie monovoltina, ierneaza ca adult in frunzarul padurilor, livezilor sau pe resturile vegetale de pe suprafata solului. Larvele si adultii ataca plantele determinand distrugerea lastarilor floriferi, avortarea florilor  sau impiedica dezvoltarea plantelor.

Metode de combatere:

• Fertilizare echilibrata
• Distrugerea buruienilor
• Tratamente chimice cu Actara 25 WG, Faster 10 CE, Decis Meg EW 50, Pyrinex Quick, Kaiso Sorbie.

2.  Plosnita umbeliferelor (Coreus marginatus) 

Este o specie polifaga si poate ataca si floarea soarelui, tutun sau cartof. Poate ataca toate organele plantei. In caz de atac sever, produce sistavirea semitnelor, uscarea frunzelor si impiedica dezvoltarea plantei.

Metode de combatere:

• Distrugerea buruienilor.
• Tratamente chimice cu Actara 25 WG, Faster 10 CE, Decis Meg EW 50, Pyrinex Quick, Kaiso Sorbie.

3. Limaxul cenușiu (Agriolimax agreste)

Crează în rădăcini prin roadere caverne adânci în care ulterior se instalează bacterii și ciuperci care deteriorează complet aceste rădăcini. Este un melc fără cochilie lung de 5 – 10 cm care prin deplasare pe sol lasă o impresionantă dâră de mucilagiu incolor, lucios.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Optimol (15 kg / ha aplicate pe sol primăvara) sau Agrosa.

Origine si raspandire

Patrunjelul cultivat provine din patrunjelul salbatic ce creste in zona Marii Mediterane. Cunoscut de greci si romani inca de la inceputul erei noastre, patrunjelul a fost folosit ca planta alimentara si farmaceutica. La noi in tara se cultiva in acelasi areal cu cel al morcovului dar pe suprafete mai mici.

Importanta culturii

– Patrunjelul se cultiva pentru radacina ingrosata ce serveste la prepararea diferitelor mancaruri si conserve;

– Radacinile contin: glucide, lipide, protide, saruri minerale (Ca, Fe, Mg), vitamine (A, B1, B2, C) si substante volatile care ii dau aroma specifica;

– patrunjelul poate fi folosit si ca planta medicinala, ca tonic digestiv si ca remediu al bolilor de rinichi, ficat, pectorale de inima precum si in tratarea anemiilor;

– ceaiul de radacini are efect diuretic.

Sfaturi pentru cultivare si ingrijire

Temperatura minima de germinare este de 2 – 4°C, iar cea optima este de 20°C. Plantele tinere suporta temperaturi de -8°C – 9°C, iar cele mature de -18°C pana la -30°C, de aceea pot ierna in camp. Temperaturile scazute (4-5°C) in perioada semanatului prelungesc foarte mult perioada de rasarire si in aceasta situatie pericolul imburuienarii culturilor creste. Temperaturile excesive din timpul verii asociate cu seceta intensifica aroma radacinilor si a frunzelor ca urmare a concentrarii uleiurilor eterice dar determina scaderea productiilor.

Cerintele patrunjelului fata de apa sunt moderate. In perioada de germinare si in faza de ingrosare a radacinii patrunjelul manifesta cerinte mai mari fata de apa. Excesul de umiditate este daunator ducand la o rasarire neuniforma, o dezvoltare slaba, cresterea sensibilitatii plantelor fata de boli, putrezirea radacinilor, scaderea productiilor si o pastrare necorespunzatoare.

Fata de lumina pretentiile patrunjelului sunt ridicate, nu suporta umbrirea de aceea da rezultate bune pe terenuri insorite necesitand efectuarea lucrarii de rarit la timp, precum si plivitul buruienilor. Insuficienta luminii determina diminuarea productiei si deprecierea calitativa a radacinilor si frunzelor care sunt mai putin aromate.

Patrunjelul prefera solurile cu o textura mijlocie sau usoare, bogate in substante nutritive, cu un pH neutru, curate de buruieni.

In vederea obtinerii radacinilor destinate consumului in timpul verii si pastrarii acestora peste iarna, patrunjelul se cultiva in camp.

Cultura in camp

Infiintarea culturii de patrunjel se face prin semanat direct in camp. Se practica doua tipuri de cultura: timpurie, cu semanare primavara devreme sau toamna tarziu, pentru consum in perioada verii si tarzie, cu semanare vara, pentru consumul din toamna iarna.

Semanatul se efectueaza pe brazde de 104 cm sau in teren nemodelat, in benzi, la adancimea de 1,5 – 2 cm. In gradinile familiale pe suprafete mici, se seamana manual in benzi de cate 4 randuri, la distante de 50 cm intre benzi si 25 cm intre randuri. Cantitatea de samanta necesara este de 4,5 – 5 kg/ha. Intrucat semintele de patrunjel germineaza greu, in 25 – 30 de zile, se recomanda ca inainte de semanat sa fie umectate timp de 24 ore in apa calda (30 – 35°C) prin acest tratament reducandu-se timpul de rasarire la jumatate.

Lucrarile de ingrijire constau in raritul plantelor pe rand ( prima data ini faza de 3 – 4 frunze in rozeta la distanta de 4 – 6 cm, iar la al doilea rarit plantele se lasa la distante mai mari 8 – 10 cm), combaterea bolilor si a daunatorilor si irigare, care se face mai rar, numai in verile secetoase si mai ales in a doua parte a perioadei de vegetatie.

Recoltarea in vederea consumului in stare proaspata in timpul verii, poate incepe cand radacinile au circa 1,5 cm diametru la colet. Lucrarea se face prin smulgerea plantelor care se valorifica in legaturi cu frunze si radacini. Pentru pastrarea in timpul iernii, frunzele se cosesc si se valorifica separat in legaturi sau snopi, recoltarea radacinilor facandu-se semimecanizat, mecanizat sau manual.

Se obtin productii  15 – 20 t/ha radacini si 8 – 10 t/ha frunze.

Cultura prin semanat 

Infiintarea culturilor. Epoca optima de semanat pentru obtinerea frunzelor este prima decada a lunii august. Se seamana in randuri, la distanta de 15 – 20 cm, folosind o norma de samanata de 2 – 3 g/m², respectiv 20 – 30 kg/ha.

Lucrarile de ingrijire.

In solarii, se recomanda erbicidarea inainte de semanat, pentru a nu fi necesare lucrari de combatere a buruienilor.  

Udarea semanaturii, pentru asigurarea rasaririi, se face cu o cantitate optima de apa, pentru hidratarea corespunzatoare a stratului superficial in care au fost distribuite semintele, iar lucrarea se repeta la intervale scurte de timp.

Pana la rasarirea plantelor, este necesara acoperirea semanaturii cu folie de polietilena sau hartie, pentru mentinerea umiditatii in stratul superficial.

Rarirea plantelor pe rand se face la circa 5 cm distanta. Mentinerea culturii curata de buruieni si afanarea superficiala a solului se fac prin prasile usoare, printre randurile de plante.

Irigarea se va efectua de cate ori este nevoie, cu norme de udare moderate, mentinandu-se aprovizionarea solului cu apa la un nivel cat mai constant.

Fertilizarea faziala are in vedere obtinerea unei productii mari de frunze. In functie de starea de fertilitate, dar mai ales de numarul de recoltari, se aplica 3 – 4 fertilizari cu 100 – 150 kg/ha azotat de amoniu si 2 – 3 fertilizari cu 75 – 105 kg/ha sulfat de potasiu.

Cultura prin semanat se practica si in cazul infiintarii culturilor de patrunjel asociate in culturile de baza, sau efectuate pe parapete sau in ladite in sere si solarii.

Cultura prin radacini

Infiintarea culturilor se face folosind fie radacini cazute la sortarea celor destinate consumului (ramificate, mici, fara aspect comercial), fie radacini normale, produse special pentru fortare. De regula se folosesc radacini cu diametrul de 6 – 8 mm si cu o lungime de 15 – 20 cm.

Pregatirea radacinilor: dupa recoltarea din camp, radacinile pentru fortare se sorteaza pe categorii de grosime, se fasoneaza, iar daca este cazul se trateaza contra bolilor si daunatorilor.

Plantarea se face in septembrie, octombrie, in randuri distantate la 15 – 20 cm si la 5 -6 cm intre radacini pe rand. Se poate planta direct in solul serei sau solarului, sau intr-un substrat cu textura usoara, bogat in materie organica, cu grosimea de 18 – 20 cm. Radacinile se ingroapa pana la nivelul superior al coletului. Norma de radacini necesare este de 5 – 6 kg /m².

Lucrarile de ingrijire constau in: afanarea superficiala a solului printre randurile de plante; irigarea de cate ori este nevoie, cu norme moderate de udare, fertilizarea faziala, inainte de prima recoltare si intre recoltari, cu ingrasaminte pe baza de azot si potasiu.

Protectia fitosanitara se face cu deosebita atentie, avand in vedere faptul ca frunzele de patrunjel e consuma de multe ori crude si trebuie sa fie lipsite de reziduuri de pesticide.

Dirijarea factorilor de vegetatie se face cu atentie, atat la cultura infiintata prin semanat cat si la cea prin plantarea de radacini. Avand in vedere ca aceste culturi se desfasoara in perioada anului cu radiatie naturala redusa, se aplica masurile pentru favorizarea patrunderii unei cantitati cat mai mari de lumina naturala la  nivelul plantelor. Temperatura se va mentine intre 10 – 15°C. Trebuie mentinuta o umiditate ridicata si constanta in stratul superficial al solului (75 – 80% din capacitatea de camp), iar umidtatea relativa a aerului sa fie de 80 – 85%, pentru prevenirea deshidratatii frunzelor si atacului de fainare. Excesul de umiditate atmosferica trebuie evitat deoarece favorizeaza aparitia agentilor patogeni care cauzeaza caderea plantelor.

Recoltarea se face esalonat, prin taierea frunzelor mari, din exteriorul rozetei, lasand intacte frunzele mici din centrul rozetei. La culturile semanate in prima decada a lunii august, recoltarea poate incepe la jumatatea lunii octombrie sau inceputul lunii noiembrie si se continua pana la sfarsitul lunii decembrie, prelungindu-se uneori, in sere pana in luna martie. La culturile infiintate prin plantarea radacinilor prima recoltare are loc dupa 30 – 45 zile si se poate repeta de cateva ori, pana in luna februarie. Dupa recoltare, frunzele se leaga sub forma de legaturi mici, care apoi se grupeaza in snopi.

Pe o suprafata de 1m² se pot obtine 1,6 – 2 kg frunze. In general, productia la cultura infiintata cu radacini este mai ridicata decat la cea infiintata prin semanat.

Pastrarea frunzelor  nu trebuie sa depaseasca 24 de ore, deoarece sunt foarte perisabile si pentru a-si mentine calitatea trebuie valorificate in timp scurt.