Genul Polyanthes include 11 specii, specia cea mai cunoscuta si adesea, singura cultivata datorita parfumului deosebit si elegantei inflorescentelor, fiind Polyanthes tuberosa L.-tuberoza.

   Particularitati biologice. Planta prezinta in pamant un organ bulbo-rizomatos ce serveste la depozitarea substantelor de rezerva si la inmultire. Spre deosebire de bulbii obisnuiti, bulbul de tuberoze prezinta in locul discului un rizom scurt, mult ingrosat ce poate atinge uneori marimea bulbului matern. Pe acest rizom se formeaza in timpul vegetatiei numerosi bulbi dintre care, numai unul poate fi florifer. Sunt capabili sa infloreasca numai bulbii cu diametrul de cel putin 3 cm. De regula, planta care a inflorit nu mai este capabila sa formeze in acelasi an un bulb florifer, bulbii formati avand nevoie de 2-3 ani de cultura pana ajung la dimensiunea de floare.

   Bulbii sunt tunicati si se reinnoiesc integral pe parcursul unui sezon de vegetatie. Ei sunt protejati la exterior de 1-2 tunici pergamentoase colorate in alb-cenusiu.

  La suprafata solului planta formeaza o rozeta de frunze lineare, adanc canaliculate, cu lungimea de pana la 60 cm si latimea de 1-2 cm, colorate in verde intens si striate pe verso cu striuri circulare brun-rosietice. Tulpina florala, inalta de 50-120 cm, este rigida, cu 8-12 bractei foliiforme, amplexicaule, lanceolate si poarta in varf o inflorescenta tip racem spiciform. Lungimea inflorescentei variaza intre 14 si 28 cm in functie de marimea bulbului plantat si poate avea peste 30 de flori albe, create, simple sau duble, foarte puternic si placut parfumate, grupate cate doua la fiecare nod in cadrul inflorescentei. Perigonul este aproape infundibuliform, cu tubul alungit la baza, mai mult sau mai putin curbat, deschis la varf cu diametrul de pana la 5 cm, cu laciniile scurte, lanceolate, mai mult sau mai putin extinse, dispuse pe 3 cercuri. Inflorirea are loc din iulie pana in septembrie-octombrie, in functie de data plantarii si marimea bulbilor.

   Exigente ecologice. Tuberoza este o planta geofita semirustica; ea se caracterizeaza prin exigente ridicate fata de toti factorii mediului ambiant.

   Temperatura. Tuberoza este, prin excelenta, o planta termofila avand nevoie de temperaturi ridicate atat in timpul perioadei de vegetatiei cat si in timpul perioadei de repaus. Pentru pornirea vegetatiei bulbii au nevoie de temperaturi constante de minim 14-15 grade Celsius in sol si minim 22-24 grade Celsius in atmosfera. Din acest motiv plantarea bulbilor in camp deschis nu se poate face, de regula, mai devreme de ultima decada a lunii mai.

   In timpul repausului, care se desfasoara iarna, bulbii se pastreaza la temperaturi ridicate (20-22 grade Celsius) si umiditate relativa a aerului, de asemenea ridicata (70-80 %).

   Lumina. Terenurile insorite, bine expuse la soare sunt cele mai indicate pentru cultura tuberozelor. Insuficienta luminii, atat in privinta intensitatii cat si a duratei de iluminare, determina alungirea tulpinilor florale si deteriorarea calitatii florilor.

   Apa. Exigentele tuberozei fata de acest factor sunt, de asemenea, foarte ridicate. Desfasurarea simultana a tuturor proceselor de crestere si dezvoltare a plantelor solicita udari consistente care sa permita mentinerea solului permanent reavan.

   Aerul. Fiind o planta cultivata in camp deschis acest factor este mai greu de influentat. Trebuie evitate terenurile expuse vanturilor puternice si curentilor reci de aer.

   Solul. Tuberoza solicita soluri mijlocii, foarte fertile, bogate in humus, permeabile, cu pH neutru.

   Producerea materialului saditor. Tuberoza se inmulteste prin bulbi preluati din loturile speciale de inmultire, unde se cresc timp de 2-3 ani pana ating dimensiunea de bulbi floriferi. Pregatirea solului, plantarea si ingrijirea culturilor de producere a bulbilor floriferi se desfasoara dupa aceleasi reguli ca si in cazul culturilor destinate producerii florile taiate.

   Infiintarea culturii. Solul destinat plantarii bulbilor se va pregati din toamna, prin lucrarile specifice infiintarii culturilor la plantele perene cultivate in camp. Fertilizarea de baza va fi consistenta si se va face cu 80-100 g/mp superfosfat, 40-50 g/mp sulfat de potasiu si 15-20 kg/mp gunoi de grajd sau 25-32 kg/mp mranita foarte bine descompusa . In momentul plantarii solul trebuie sa fie reavan intrucat dupa plantare nu se uda. Distantele de plantare pentru bulbii floriferi sunt de 20-25/15-20 cm iar adancimea de plantare de 8-12 cm. La aceste distantate si adancimi se deschid santuri in care se aseaza bulbii care se acopar apoi cu un strat de pamant bine afanat.

   Pentru sporirea gradului de fertilitate a solului unii cultivatori administreaza pe fundul santului, cu 1-2 zile inainte de plantare, must de gunoi de grajd sau de pasari, in dilutie de 1:1. Mulcirea solului cu materiale organice, imediat dupa plantarea bulbilor asigura un control mai bun al umiditatii, caldurii si gradului de afanare a solului, reducand, de asemenea, foarte mult si numarul buruienilor. In acest caz insa se va avea grija ca adancimea de plantare sa fie mai mica cu 2-4 cm, in functie de grosimea stratului de mulci. Plantarea bulbilor se face de la sfarsitul lunii aprilie pana la jumatatea lunii mai, dupa trecerea pericolului brumelor tarzii.

   Pentru devansarea infloririi bulbii se pot planta mai intai in ghivece amplasate in sere, solarii sau rasadnite incalzite inca din luna martie urmand ca in aprilie-mai, cand vremea s-a incalzit, sa se planteze la locul de cultura sau decor plante aflate deja in vegetatie. Tot pentru devansarea inflorii la culturile producatoare de flori taiate plantarea se mai poate face si in solarii, in februarie-martie, in functie de posibilitatile de incalzire ale acestuia.

   Ingrijirea culturii. Lucrarile de ingrijire aplicate tuberozelor se refera, in principal la udat, afanarea solului, distrugerea buruienilor si fertilizare.

   Udatul se face des si abundent, astfel incat apa sa fie permanent la dispozitia plantelor. Afanarea solului si distrugerea buruienilor se realizeaza prin prasile ori de cate ori este nevoie.

   Mulcirea solului cu materiale organice elimina in totalitate prasilele si diminueaza foarte mult interventiile pentru eliminarea buruienilor.

   Fertilizarea faziala se face la interval de 2 saptamani cu 20-30 g/mp azotat de amoniu + 50-60 g/mp superfosfat + 30-40 g/mp sulfat de potasiu, aceste ingrasaminte putand fi aplicate si sub forma de solutie in concentratie de 0,1-0,2 %. Unii producatori aplica fertilizarea faziala saptamanal reducand la jumatate cantitatile de ingrasaminte administrate la fertilizare bilunara.

   Recoltarea florilor. Recoltarea tulpinilor florale se face prin taiere deasupra a 3-4 frunze de la baza in momentul cand cel putin o treime din florile inflorescentei sunt deschise. La recoltarea mai timpurie multe dintre flori nu se mai deschid iar bobocii terminali cad. Dupa recoltare tulpinile florale se transporta in spatii racoroase cu temperatura de 2-3 grade Celsius si umiditatea relativa de 70-80 % unde li se elimina frunzele bazale pe portiunea de circa 10 cm si se pun cu baza in apa rece. In aceste spatii tulpinile florale pot fi stocate pana la 7-10 zile inainte de a fi livrate.

]]> ../../../informatii-despre-tuberoza-sfaturi-pentru-cresterea-si-ingrijirea-acestor-flori/feed/index.bin 0