Thuja occidentalis L.- Tuie occidentala, Tuia americana

Caracterizare morfologica

Atinge in mod natural inaltimi de pana la 20 m, dar la noi este frecvent intalnita ca arbust. Tulpina este dreapta, scoarta este brun- rosiatica, coroana piramidala, constituita din mai multe ramificatii, lujerii sunt comprimati, dispusi in planuri orizontale sau oblice, au culoare verde intunecat pe fata si palid verzui pe dos, fara pete albicioase.

Frunzele de tuia sunt solziforme, asezate opus, pe 4 randuri, cele dorso- ventrale fiind prevazute cu cate o glanda rezinifera proeminenta, convexa. Iarna lujerii capata uneori o coloratie ruginie, reversibila. Conurile sunt ingust ovoide, lungi de 1-1,5 cm, cu 3-6 perechi de solzi imbracati, pielosi, uscati, scurt mucronati la varf, bruni- galbui. Semintele stau cate doua la subtioara solzilor, sunt mici, plate, cu cate doua aripioare laterale, la fel de late ca si samanta propriu-zisa.

Particularitati biologice si ecologice

Specia este originara din America de Nord, are o crestere inceata si nu are pretentii deosebit de mari fata de factorii stationali. Rezista bine la ger, suporta semiumbra, dar creste mai viguros in conditii de luminozitate buna.

Sunt apreciate ca fiind foarte decorative cultivarurile:

• „Fastigiata” (cu portul columnar);
• „Aureo- variegata” (cu frunzele patate cu galben);
• „Rosenthalii” (frunze verzi puternic, portul columnar);
• „Woodwardii” (cu port pitic, globulos, verde inchis, iarna devine bronzat).

Inmultire

Se poate inmulti prin seminte recoltate toamna si semanate in primavara. Se mai poate face butasirea folosind butasi semilemnificati, vara, pornind de la plante- mama tinere.

Folosire

Este o specie foarte bine apreciata si nelipsita din spatiile verzi din tara noastra. Se poate planta izolat, in aliniamente, sub forma de gard viu, ziduri verzi. Cultivarurile pitice sunt deosebit de pretuite pentru stancarii, in borduri, jardiniere, vase si chiar decoratiuni interioare.

Thuja plicata D. Don.- Tuie gigantica

Caracterizare morfologica

Atinge inaltimi mari, de pana la 60 m (in tara de origine), dar la noi in medie ajunge la 25-30 m. Tulpina este dreapta, lemnul este valoros, usor, moale si foarte trainic. Coronamentul este piramidal, des, lujerii sunt verzi- inchis, mai grosi decat la specia precedenta, pe dos cu dungi albicioase in forma de X, prin strivire emanand miros aromat.

Frunzele sunt solziforme, fara glande proeminente, verzi si peste iarna si sunt dispuse pe lujer foarte regulat.

Conurile sunt asemanatoare cu cele de la specia precedenta.

Particularitati biologice si ecologice

Specia este originara tot din America de Nord dar de pe coasta Pacificului. Este o specie sensibila, mai ales in tinerete, la geruri si arsite.

Necesita soluri fertile, umede, ferite de uscaciune si are un temperament aproximativ de umbra.

Cultivarurile de tuie gigantica cele mai apreciate la noi sunt: „Pendula”, „Variegata”, „Aurea”, „Excelsa”, „Zebrina”.

Folosire

Exemplarele de tuie gigantica sunt foarte apreciate ca exemplare izolate, dar si pentru garduri verzi. Exemplarele tinere se preteaza bine pentru formarea unor coroane decorative deosebite.

Thuja orientalis L.- Tuia orientala, Biota.

Caracterizare morfologica

Specie cu dimensiuni mai ales arbustive (5-10 m), cu coroana mai rasfirata, ramurile ascendente, lujerii sunt mai subtiri decat la specia T. occidentalis, de culoare verde inchis pe ambele fete, dispusi in planuri verticale. Frunzele sunt solziforme, dispuse opus, au o glanda rezinifera concava, ingusta ca o zgarietura; iarna lujerii se coloreaza uneori in rosu- brun.

Conurile sunt mai mari ca la speciile precedente, sunt carnoase, verzui- albastrui, alcatuite din 6-8 solzi grosi, cu varful curbat spre exterior.

La maturitate solzii devin mai tari, lemnosi, se deschid larg lasand sa cada semintele care sunt mari, nearipate, de culoare bruna.

Particularitati biologice si ecologice

Specia este originara din Asia, este rustica (rezista foarte bine la secete) dar manifesta o oarecare sensibilitate fata de geruri.

Cateva cultivaruri mai valoroase sunt: „Sieboldii” (cu coroana globuloasa), „Stricta” (cu coroana piramidala), „Aurea” (cu frunze primavara aurii iar vara verde galben).

Particularitati biologice si ecologice ale genului Thuja

Dintre speciile de Thuja cel mai repede creste T. plicata iar rezistenta la ger mai mare are T. occidentalis, mai modesta la T, plicata si destul de slaba la T. orientalis. Tuile suporta bine semiumbra, suporta bine taierile (mai putin pentru T. orientalis), cresc bine pe soluri revene, bine drenate si chiar calcaroase. T. plicata este mai pretentioasa fata de umiditate.

Inmultire

Se realizeaza destul de usor prin seminte, recoltate in septembrie sau in octombrie. Se seamana primavara (aprilie- mai), pe straturi bine pregatite, la adancimea de 1-1,5 cm.

Inainte de semanat se recomanda ca semintele de T. orientalis sa se tina in apa la temperatura camerei timp de 24 de ore iar cele de T. occidentalis si T. plicata se stratifica timp de 30-40 de zile in nisip umed, la temperatura de cca. 5 grade Celsius.

Se mai pot face semanaturi de toamna (octombrie- noiembrie) dar in acest caz culturile se protejeaza pe timpul iernii cu muschi si litiera de conifere sau se seamana in rasadnite acoperite si protejate cu paie, frunze, rogojini etc. In primul an, plantutele se umbresc, mai ales la T. plicata iar dupa 1-2 ani puietii se repica in camp sau la ghivece.

Butasirea se face mai ales in august- septembrie, cei mai folositi fiind butasii cu calcai din ramuri de 1-2 ani. Se pun la inradacinat in rasadnite reci sau in sere.

Se mai poate face marcotajul prin arcuire (mai rar si numai la T. plicata) precum si altoirea, pentru varietatile ornamentale, in placaj, iarna (in sere) sau in august- septembrie (in rasadnite). Ca portaltoaie se folosesc puieti din specia tipica sau de Chamaecyparis lawsoniana, cultivati la ghivece.

Folosire

In general, speciile de Thuja nu lipsesc din spatiile verzi, fiind folosite atat ca exemplare izolate, dar si in grupari, aliniamente, garduri vii tunse.