Tutunul este cultivat pentru frunzele sale utilizate in obtinerea produselor de fumat si prizat tigarete, tutun de pipa, tigari de foi, tutun pentru prizat, tutun pentru mestecat.

Compozitia chimica a frunzelor este determinata de calitatea produselor, fiind influentata de insusirile solului, de factori de mediu, varsta plantei, pozitia frunzei pe tulpinasi poate fi imbunatatita pe diferite cai.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Pătarea inelară a tutunului – Tobacco ringspot virus

Simptome:

• Frunzele plantelor virotice prezintă decolorări inelare, liniare sau sub formă de benzi, urmate într-un stadiu mai avansat, de zone necrotice.
• În fenofazele mai avansate, odată cu creşterea temperaturilor, simptomele dispar, plantele fiind aparent sănătoase.
• Cercul de plante gazdă este foarte mare, cuprinzând numeroase specii de plante.
• Virusul este transmis prin nematodul Xiphinema americanum.
• Mecanic el poate fi transmis şi de insectele: Epithrix hirtipenis, Melanopus differentiales şi Tettigonia viridissima.
• De la un an la altul poate fi transmis în diferite proporţii prin sămânţa de tutun, soia, castraveţi, salată etc.

Masuri de prevenire si combatere:

• Se recomandă înfiinţarea răsadniţelor cu pământ fără nematozi, cu sămânţă sănătoasă recoltată din lanuri ce au fost supuse observării încă din primele faze de
  vegetaţie.
• Distrugerea buruienilor

2. Mozaicul tutunului – Tobacco mosaic virus

Simptome:

• Plantele virozate au pe frunzele mozaicate pete de decolorare, ce alternează cu petele verzi.
• Petele nu au o formă definită şi în dreptul lor ţesuturile au o creştere mai lentă, din care cauză apar gofrări ale zonelor verzi.
• Transmiterea virusului de la plantă la plantă se face prin contactul direct când apar răni mici, prin transmiterea sucului prin răni apărute în timpul praşilelor.
• Virusul se poate transmite şi mecanic de către insectele genului Melanopus sau de la căpşun prin, afidul Pasarina fragaefolii.
• De la un an la altul virusul rezistă în sămânţă, în terenul cu resturi de plante virotice, sau chiar pe inventarul de lucru (tocuri de răsadniţă, unelte etc.).

Masuri de prevenire si combatere:

• cultivarea de soiuri rezistente
• pământul din răsadniţe trebuie să fie necontaminat, iar inventarul de lucru ca şi mâinile muncitorilor, se vor dezinfecta periodic în timpul lucrărilor

BACTERIOZE:

1. Focul sălbatic al tutunului – Pseudomonas syringae pv. tabaci

Simptome:

• Atacul se observă în special pe frunze şi numai rareori pe tulpini şi capsule.
• Încă din răsadniţe, pe frunze, la vârf sau pe margini, pot să apară pete cu aspect umed, verzi-închis, apoi brunnegricioase.
• În condiţiile de umiditate mare din răsadniţe, atacul se extinde repede, plantele putrezesc şi apar goluri mari.
• Când brune-cenuşii, dar rămân înconjurate de un inel galben.
• Atacul în câmp se caracterizează prin apariţia la început, a unor pete mici galbene, apoi cresc şi pot atinge 0,5-3 cm în diametru.
• Ţesuturile din centrul petelor se usucă, devin brune-ruginii pe faţa superioară şi verzui pe faţa inferioară.
• Petele cresc repede în diametru, devin brune, dar vor fi totdeauna înconjurate de o zonă galbenă de 1-2 mm lăţime.
• Ţesuturile uscate se desprind din frunze, acestea rămânând perforate.
• Pe tulpini şi capsule, când sunt infectate, apar pete mici circulare, brune, dar acestea nu sunt aureolate.

Masuri de prevenire si combatere:

• Sistemul de fertilizare al culturii tutunului trebuie bine echilibrat, întrucât numai îngrăşămintele pe bază de potasiu asigură o îngroşare a suprafeţei frunzei şi deci o rezistenţă mai mare a plantelor.
• Bacteria poate ataca în condiţii naturale şi soia, aşa încât la alcătuirea asolamentului, tutunul nu trebuie să urmeze după soia.
• Răsadniţele pentru tutun se vor înfiinţa cu pamânt neinfectat, dezinfectat termic cu cel puţin 30 zile înainte de însămânţare.

MICOZE:

1. Căderea răsadului de tutun – Rhizoctonia solani

Simptome:

• Răsadul atacat prezintă o ofilire şi îngălbenire a frunzuliţelor, care atârnă pe lângă tulpiniţă.
• La baza tulpinii, ţesuturile parazitate se înmoaie, putrezesc şi planta cade la pământ.
• În cazul perioadelor dintre udări, când răsadurile sunt uscate, se observă pe tulpini, dungi uşor adâncite, albe-cafenii.
• La baza plantelor se dezvoltă un mucegai alb-cenuşiu, ce se întinde de la o plantă la alta.
• Dacă în răsadniţa atacată se întrerupe udatul, pe pâsla miceliană apar scleroţii ciupercii de 0,2-0,3 mm în diametru, negri şi de forme neregulate.

Masuri de prevenire si combatere:

• Tratamente chimice cu: fungicid Topsin 70 WDG , Fungicid Merpan 80 WDG.

2. Mana tutunului – Peronospora tabacina

Simptome:

• Mana se observă din primele stadii de vegetaţie, când pe primele frunzuliţe apar pete circulare, galbene, fără margini precise, iar tupliniţa se alungeşte.
• Pe răsadurile mai mari, mana se observă prin îndoirea vârfului frunzuliţelor care se acoperă în scurt timp cu un puf cenuşiu-albăstrui, se îngălbenesc şi putrezesc.
• În câmp, atacul este intens în culturile situate pe terenurile umede sau dacă acestea se găsesc în luncile râurilor.
• Pe frunze apar pete galbene, fără margini precise, foarte mari, care prin unire pot acoperi porţiuni mari de frunză.
• Pe partea inferioară, petele sunt acoperite de un puf cenuşiu-albăstrui sau violaceu.
• Ţesuturile parazitate se brunifică şi frunzele se usucă.

Masuri de prevenire si combatere:

• plantarea de răsad sănătos care a fost stropit preventiv cu zeamă bordoleză 0,5 %
• Tratamente chimice in camp cu: Fungicid Polyram DF, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Ridomil Gold MZ 68 WG-2,5 kg/ha, Fungicid Shavit F 72 WP– 0,2 % (600 l soluţie pe ha).

3. Făinarea tutunului – Erysiphe cichoracearum

Simptome:

• Pe faţa superioară a frunzelor, în lunile iulie şi august, apare o pâslă miceliană fină, mai întâi sub formă de pete izolate, apoi unite.
• Sub pâsla ce capătă aspect făinos, ţesuturile se îngălbenesc şi se usucă.
• În cazuri grave, extinderea pâslei miceliene a fost observată şi pe faţa inferioară a frunzelor.
• În pâsla miceliană apar mici puncte negre, care îi dau acesteia o culoare gri.
• Agentul patogen se transmite de la plantă la plantă prin intermediul sporilor duşi de vânt şi ploaie, iar rezistenţa ciupercii peste iarnă şi transmiterea sa în anul următor, este asigurată de sporii din fructificaţiile
  de rezistentă a ciupercii (cleistotecii).
• Ciuperca prezintă numeroase forme specializate şi are un cerc de 67 plante gazdă existente la noi în ţară.

Masuri de prevenire si combatere:

• igienă culturală
• respectarea asolamentului fără plante care pot fi atacate de  ciupercă
• folosirea de soiuri rezistente
• tratamente chimice cu: Fungicid Thiovit JET 80 WG– 0,3-0,4% în 600 l apă, Fungicid Shavit F 72 WP-0,2% (600 litri de soluţie la hectar).

4. Phytophthora nicotianae – Înnegrirea tulpinilor

Simptome:

• Sunt atacate plantulele din răsadniţe, cât şi plantele din câmp.
• La plantulele din răsadniţe, pe frunze, mai mult pe cele de la bază, apar pete verzi-închis, nedelimitate.
• În scurt timp, ţesuturile din dreptul acestor pete se usucă, devin translucide, rămânând înconjurate de o bordură de culoare verde-închis.
• În condiţii de umiditate ridicată, infecţia trece prin peţiol în tulpină, care se înnegreşte, plantula se ofileşte, se înmoaie, cade şi putrezeşte.
• În câmp frunzele, începând cu cele de la bază, se ofilesc.
• Pe frunzele infectate apar pete verzi-închis, apoi verzi-gălbui şi în cele din urmă brune-închis.
• Concomitent cu ofilirea frunzelor, se produce înnegrirea tulpinii, de la bază spre vârf.
• Plantele se ofilesc în câteva zile şi apoi pier.
• La suprafaţa ţesuturilor atacate apare un puf fin, constituit din conidioforii şi conidiile ciupercii.

Masuri de prevenire si combatere:

• igienă culturală
• respectarea asolamentului fără plante care pot fi atacate de  ciupercă
• folosirea de soiuri rezistente

5. Corticium solani – Rizoctonioza

Simptome:

• Boala apare, de obicei, în răsadniţe. Plantulele bolnave au frunze ofilite şi îngălbenite, căzute de-a lungul tulpinii.
• În dreptul coletului şi la baza tulpinii, ţesuturile se înmoaie, se înnegresc şi putrezesc, producând căderea şi pieirea plantulelor.
• În urma atacului, în răsadniţă, apar goluri de formă circulară, care se măresc centrifugal.
• Rizoctonioza poate fi confundată cu putrezirea şi căderea plantulelor produsă de ciuperca Pythium de baryanum.
• Deosebirea dintre aceste două boli este data apariţiei: rizoctonioza apare mai târziu, când plantulele au 5-6 frunze, atacul accentuându-se pe măsură ce plantele se apropie de faza de transplantare.
• În condiţii favorabile dezvoltării bolii (în principal umiditate ridicată), ţesuturile afectate se acoperă cu un mucegai pâslos, alb-cenuşiu, care se extinde cu repeziciune de la o plantă la alta.
• Când condiţiile sunt nefavorabile, în scoarţa ţesuturilor putrezite se formează numeroase corpuşoare de 0,2-2,0 mm, brune-negricioase, de formă neregulată – scleroţiile ciupercii.

Masuri de prevenire si combatere:

• Răsadniţele pentru tutun se vor înfiinţa cu pamânt neinfectat, dezinfectat termic cu cel puţin 30 zile înainte de însămânţare.

6. Fusarium oxysporum – Veştejirea fuzariană

Simptome:

• Veştejirea fuzariană apare mai frecvent după transplantare, manifestându-se prin ofilire bruscă a uneia sau mai multor frunze, care treptat se îngălbenesc, se brunifică, se încreţesc şi se usucă.
• În cazuri grave, întreaga plantă se usucă. În secţiunea tulpinii, inelul de vase este brunificat.
• Uneori, la suprafaţa tulpinilor distruse şi anume, în regiunea coletului, apar pernuţe pâsloase, albicioase sau roz, alcătuite din conidiile ciupercii.

Masuri de prevenire si combatere:

• igienă culturală
• respectarea asolamentului fără plante care pot fi atacate de  ciupercă
• folosirea de soiuri rezistente

Principalii dauantori sunt:

1. Tripsul tutunului – Thrips tabaci

Deşi tripsul tutunului este o specie polifagă, atacând numeroase plante cultivate şi sălbatice, pagubele cele mai mari le produce însă la tutun. Atacul începe în răsadniţe şi se continuă în câmp. Adulţii şi larvele infestează frunzele, lăstarii şi florile şi sug seva din ţesuturi.

Este de menţionat că iniţial, respectiv în lunile mai-iunie, sunt atacate frunzele de la bază, urmează prin iulie-august cele de la mijloc şi în sfârşit în august- septembrie cele de la vârf. În urma atacului se formează pete galbene-cenuşii sau castanii închis, mai frecvent de-a luingul nervurii frunzelor.

Frunzele atacate îşi pierd elasticitatea, culoarea şi aroma. Sunt preferate frunzele cu epiderma subţire şi cu un număr redus de peri epidermici, adică frunzele soiurilor superioare. Cu timpul, organele atacate se usucă. La atacuri puternice, plantele tinere se pot usca în masă, iar plantele mai dezvoltate se debilitează şi dau recolte scăzute şi de calitate inferioară. Pagube mai mari se înregistrează în perioadele secetoase. În afară de pagubele directe produse, tripşii sunt transmiţători ai diferiţilor virusuri care
produc boli grave (viroze) la diferite plante şi, în deosebi, la tutun.

Metode de combatere:

• tratamente chimice cu:  Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Nuprid 200 SC, Insecticid Mospilan.

2. Păduchele verde al piersicului – Myzodes persicae

Fiind o specie polifagă atacă şi tutunul, la care poate produce pagube apreciabile, îndeosebi, ca vector al unor virusuri periculoase pentru cultura tutunului. Păduchii formează colonii pe partea inferioară a frunzelor, care datorită înţepăturilor şi sugerii sucului celular din ţesuturi se răsucesc şi cu timpul se usucă.

Metode de combatere:

• tratamente chimice cu produse insecticide precum: Actara 25 WG (0.1 kg/ha), Fastac 10 EC (0.004%), Faster 10 CE (0.03%), Karate Zeon (0.2 l/ha), Mavrik 2 F (0.5 l/ha).

3. Musculiţa albă – Trialeurodes vaporariorum

Este o specia polifagă, fiind dăunătoare răsadului de tutun. Daunele cele mai mari sunt produse de larve, care se fixează pe partea inferioară a frunzelor înţepând şi sugând conţinutul celular. Ca urmare a atacului, ţesuturile se decolorează şi apoi planta se usucă. Plantele atacate suferă şi indirect prin formarea funaginei în urma dejecţiilor eliminate de larve.

Metode de combatere:

• mentinerea igienei culturilor din sere
• distrugerea florei spontane din jurul serelor
• efectuarea periodica de dezinfectari.
• masurile curative constau in executarea de tratamente cu produse insecticide precum: Insecticid Movento 100 SC (7.5 ml / 10 l apa),Inseciticid Confidor Energy (1.3 l/ha), Insecticid Decis Mega (0.05%).

4. Buha semănăturilor – Scotia segetum

Fiind o specie polifagă poate produce daune tutunului. Larvele atacă plantele, în zona coletului. Plantele atacate se veştejesc şi se usucă. Specia este descrisă pe larg, ca dăunător al porumbului.

Metode de combatere:

• arătura adâncă de toamnă
• praşile repetate în cursul vegetaţiei.

5. Viermii sârmă – Agriotes spp.

Specia polifagă, descrisă pe larg la capitolul „Dăunătorii porumbului”, poate cauza daune apreciabile culturilor de tutun. Larvele dăunătorului produc pagube răsadurilor de tutun după transplantare, cărora le rod rădăcinile. Plantele atacate se vestejesc şi se usucă.

Metode de combatere:

• efectuarea arăturilor de vară si de toamnă imediat după recoltarea culturilor;
• aplicarea de îngrăsăminte chimice cu azot si fosfor, acestea având o actiune nocivă asupra larvelor
• aplicarea de amendamente cu calciu pe solurile cu reactie acidă
• cultivarea pe terenurile infestate a unor specii mai putin preferate de dăunător.
• tratamente chimice cu Insecticid Force 1.5 inainte de plantare

Importanta

Tutunul este cultivat pentru frunzele sale utilizate in obtinerea produselor de fumat si prizat tigarete, tutun de pipa, tigari de foi, tutun pentru prizat, tutun pentru mestecat.

Compozitia chimica a frunzelor este determinata de calitatea produselor, fiind influentata de insusirile solului, de factori de mediu, varsta plantei, pozitia frunzei pe tulpinasi poate fi imbunatatita pe diferite cai.

Cerintele tutunului fata de clima si sol

Cerintele fata de caldura ale tutunului sunt mari. Tutunul este o planta termofila, care isi petrece o mare parte din perioada de vegetatie in spatii protejate. Samanta germineaza la minimum 12 grade Celsius, temperatura optima de crestere a plantelor este de 27 grade Celsius, temperaturile de 16-17 grade Celsius inrautatesc calitatea tutunului.

Lumina influenteaza productia si calitatea tutunului, prin dezvoltarea unor frunze fine, subtiri, elastic si rezistente, asa cum se cere tipului pentru tigari de foi la lumina mai redusa.

Vanturile puternice nu sunt favorabile tutunului, deoarece ele pot provoca ruperea plantelor, deteriorarea frunzelor si inrautatirea conditiilor pentru uscatul la soare. Vanturile moderate care primenesc continuu atmosfera si o mentin mai uscata, creeaza conditii mai putin favorabile pentru dezvoltarea bolilor criptogamice.

Rotatia culturii

Tutunul suporta monocultura mai multi ani fara sa se inregistreze fenomenul de „oboseala” a solului, dar se distruge structura solului si se inmultesc parazitii specifici. Pe terenuri proaspat defrisate, dupa o pajiste destelenita sau dupa o planta perena, tutunul se poate cultiva 2-3 ani la rand, intrucat aceste suprafete sunt fertile si libere de paraziti specifici in aceste conditii se obtin rezultate bune la soiurile de tutun pentru tigari de foi.

Alegerea plantei premergatoare se face in functie de tipul de tutun cultivat: pentru soiurile din tipul oriental, semioriental si Virginia, cultivate pentru tigarete superioare, cele mai bune premergatoare sunt: graul, orzul, ovazul.

Fertilizarea cu macroelemente cum ar fi: N, P, K, Mg, Ca, microelemente B, Cl, Mn, Fe, Mo si ingrasaminte organice constituie un mijloc important de sporire a productiei si de imbunatatirea calitatii frunzelor.

Tutunul are cerinte mari fata de elementele fertilizante atat cantitativ, cat si a raportului dintre ele, in functie de tipul si soiul cultivat, de sol, precum si de zona ecologica de cultura. La o productie de 1000 Kg frunze uscate tutunul consuma 75,5 Kg N, 16,3 Kg P2O5, 124,2 Kg K2O si 104 Kg CaO.

Lucrarile solului trebuie efectuate cu mare atentie. Solul trebuie sa fie bine afanat, maruntit corespunzator, pentru a acumula si pastra umiditatea si pentru a se combate buruienile. Araturile efectuate la 22-25 cm adancime sunt cele mai eficiente.

In primavara aratura se lucreaza cu grapa cat mai timpuriu, apoi terenul se mentine curat de buruieni cu ajutorul cultivatorului urmat de grapa. Daca solul s-a tasat prea mult in timpul iernii, se executa o aratura superficiala cu plugul fara comana, urmat de grapa. Se efectueaza 1-3 afanari pana la plantare si se evita pulverizarea solului, adancimea de afanat este de 10-12 cm.

Producerea si plantarea rasadului

Tutunul nu se seamana direct in camp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile joase. Germinatia lui la cel putin 12 grade Celsius si o perioada de vegetatie relativ de lunga durata determina ca tutunul sa se insamanteze si sa creasca cu o anumita perioada de timp in rasadnite. Dupa ce vremea s-a incalzit si a trecut pericolul ingheturilor tarzii de primavara, rasadurile se transplanteaza in camp in terenul bine pregatit.

Cele mai indicate rasadnite pentru producerea plantelor de tutun sunt rasadnitele incalzite cu biocombustibili. In afara de rasadnitele calde rasadul se mai poate obtine in sere, solarii incalzite sau neincalzite, in rasadnite semicalde si in tenele sau brazde reci.

Epoca de semanat se stabileste tinand cont ca un rasad bine dezvoltat se obtine in 40-45 de zile de la data semanatului si ca plantarea in camp are loc pana cel mai tarziu la 15 mai.

Ingrijirea rasadurilor consta din: asigurarea si reglarea temperaturii in rasadnite, aerisirea, udarea, combaterea buruienilor, rarirea, fertilizarea suplimentara, combaterea bolilor si daunatorilor, calitul.

Plantarea tutunului

Rasadul de tutun pentru plantare, fara a se scutura de pamant, se aseaza in cutii si se acopera cu o panza uda, transportandu-se in camp la locul de plantare. Plantatul se face in orele de dimineata si dupa amiaza, iar daca este important, plantatul se face pe parcursul intregii zile. Epoca plantarii se stabileste in functie de conditiile climatice ale zonei si in perioada de vegetatie a soiurilor. Pentru toate soiurile si in toate zonele, plantarea intre 1 si 10 mai a realizat cele mai mari productii. Intarzierea plantarii peste data de 25 mai determina scaderi de productie deosebit de mari.

Densitatea plantatului are o importanta mare pentru realizarea unor productii mari si de calitate.

Tehnica plantarii tutunului este similara cu aceea a plantarii rasadurilor de legume. Terenul se marcheaza la distante stabilite intre randuri si pe rand, dupa care se practica in sol un orificiu cu plantatorul, in care se toarna o cantitate de apa stabilita anterior. Dupa ce apa este absorbita, se introduce cu grija rasadul in pamant la nivelul coletului, astfel ca radacinile sa fie repartizate cat mai uniform. Se strange pamantul langa rasad cu plantatorul, facand o miscare de jos in sus si din afara spre rasad. Se aduna langa rasad un strat de pamant maruntit si uscat pentru a impiedica formarea crustei la suprafata.

Lucrarile de ingrijire consta in: completarea golurilor, combaterea buruienilor, combaterea bolilor si daunatorilor, politul, carnitul, copilitul si irigarea.

Completarea golurilor se realizeaza fara intarziere, la 3-4 zile de la plantare, altfel plantele cu care s-au completat golurile raman in urma cu dezvoltarea, sunt debilitate, constituind in timpul perioadei de vegetatie substraturi de infectie pentru diferite boli. Pentru completarea golurilor sunt utilizate cele mai bune rasaduri.

Prima prasila se efectueaza la 7-8 zile de la plantare, dupa ce s-au prins plantele, la adancimea de 6-8 cm pentru afanarea solului si distrugerea buruienilor. Urmeaza 2-3 prasile la interval de 10-15 zile, in functie de precipitatiile cazute si de gradul de imburuenare.

Musuroitul sau bilonatul, cand plantele au 20-30 cm inaltime, ajuta la formarea radacinilor adventive, marind rezistenta la caderea plantelor.

Irigarea tutunului. Pe solurile nisipoase se iriga de 6-8 ori in functie de precipitatiile inregistrate, prima udare se aplica inainte de plantare, a doua udare dupa ce plantele s-au prins, adica s-au inradacinat si au pornit in crestere. Pana la inflorire, se mai uda de 2-3 ori, iar dupa inflorire de 2-3 ori. Normele de udare sunt de 200-300 m3/ha.

Recoltarea frunzelor de tutun se efectueaza la maturitate tehnica, adica atunci cand frunzele au ajuns la dezvoltarea maxima si au cel mai ridicat continut de substante organice si minerale. Maturitatea frunzelor se face treptat si recoltarea este esalonata, inregistrandu-se o diferenta de 20-23 de zile intre maturarea frunzelor de la baza si a celor din varful plantei. Maturarea tehnica a frunzelor se evidentiaza, din punct de vedere morfologic, prin culoarea verde mai deschisa a lor, prin pierderea luciului, aparitia de pete galbuie spre varf si pe margini, caderea perisorilor, rasfrangerea marginilor limbului, suprafata limbului lipicioasa si uneori basicarea acestuia. La maturitate tehnica frunzele, se rup cu usurinta de tulpina.

Recoltarea se desfasoara in conditii optime numai dupa ce se evapora roua de pe plante, in mai multe etape (5-6), la interval de 6-7 zile. La o singura recoltare se desprind de pe planta 2-7 frunze.