PRINCIPALELE BOLI ALE VIȘINULUI:

VIROZE

1. Virusul răsucirii frunzelor de cireș – Cherry leaf roll virus

Pomii infectați cu acest virus au o creștere redusă și o înflorire slabă, iar spre începutul verii, marginile frunzelor acestora se curbează spre partea superioară. Frunzele afectate se adună în rozetă și pierd din vigoare. Unele soiuri pot prezenta pete clorotice la nivelul frunzelor și cancere gomoase la nivelul ramurilor. Pe măsură ce boala se extinde, o parte din coroană se usucă iar distrugerea în întregime a pomului are loc în 4 – 5 ani. Virusul se răspândește prin polen, semințe sau material sădior infectat.

Prevenire:

• Se recomandă utilizarea de material săditor sănătos la înființarea plantațiilor.

2. Pătarea inelară necrotică a frunzelor de cireș – Cherry necrotic ring spot virus

Vișinii infectați timp de mai mulți ani nu manifestă simptome evidente, însă pe frunzele acestora pot apărea pete clorotice, sub formă de inele sau benzi, fine sau mai clare, care se necrozează, cad și conferă frunzelor un aspect zdrențuit. Uneori pot apărea pete verzi – deschis. La început, simptomele se manifestă pe frunzele lăstarilor de 2 ani, devenind apoi evidente și pe frunzele lăstarilor din anul respectiv. Simptomele de perforare produse de această viroză pot fi adesea confundate cu cele ale atucului ciupercii Stigmina carpophila, însă se deosebesc prin forma petelor care este neregulată în cazul virozei și circulară, regulată în cazul atacului produs de ciupercă. În unele cazuri, pomii afectați înfloresc și fructifică normal, dar au un conținut redus de zahăr și acizi ceea ce le conferă o valoare comercială redusă.

Prevenire:

• Pomii atacați se vor elimina din plantație;
• La înființarea plantațiilor se va folosi material săditor sănătos, rezistent la virus;
• Se vor aplica tratamentele corespunzătoare pentru combaterea populațiilor de dăunători (pot transmite virusul).

3. Îngălbenirea vișinului – Sour cherry yellows virus

Primele simptome ale atacului se manifestă la nivelul frunzelor prin apariția unor pete galben – verzui de formă și mărime variabilă. Îngălbenirea progresează rapid, cuprinzând, uneori, toată suprafața frunzei. Un alt simptom este reprezentat de căderea prematură a frunzelor, care uneori poate avea loc chiar înaintea îngălbenirii. În anii cu veri răcoroase, căderea frunzelor se poate produce în procent de până la 60%. Temperaturile mai mari de 24°C pot masca simptomele atacului. Virusul se transmite prin altoire, prin semințe infectate sau prin polen.

Prevenire:

• La înființarea plantațiilor se va folosi material săditor sănătos, rezistent la virus;
• Pomii atacați se vor elimina din plantație;
• Materialul săditor poate fi devirozat prin tratare termică (menținere la 37ºC, timp de 3 – 4 săptămâni), urmată de înmulțire separată și retestarea mugurilor.

BACTERIOZE:

4. Ulcerația și ciuruirea bacteriană a pomilor sâmburoși – Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum

Boala se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor tineri, nelignificați. Atacul poate fi uneori confundat cu fenomene de fitotoxicitate cauzate de aplicarea irațională a pesticidelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor tinere și sunt reprezentate de pete mici, gălbui, vizibile în transparență. Concomitent cu dezvoltarea fructelor, petele se măresc, se brunifică și formează pete necrotice de 2 – 3 mm, adesea înconjurate de un halou galben – verzui. Ulterior, aceste pete necrotice se detașează și cad iar frunzele capătă un aspect ciuruit. Mugurii afectați se umflă se veștejesc și nu se mai desfac, iar în cazul în care se desfac formează frunze mici, cu tendințe de ofilire.

Combatere:

• Ramurile bolnave se vor tăia (preferabil vara când activitatea bacteriilor este mai redusă) și se vor distruge prin ardere;
• La dezmugurire se vor efectua tratamente chimice cu: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Dithane M-45, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Champ 77 WG.

5. Cancerul bacterian –  Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Zeamă Bordeleză 1% sau Fungicid Topas 100 EC;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau  Fungicid Bouillie Bordelaise.

MICOZE:

6. Monilioza sau putregaiul fructelor de vișin –  Monilinia laxa

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, ale pomilor de orice vârstă, în general primăvara. În faza de buton floral, ciuperca atacă florile, urmând ca atacul să crească foarte mult în intensitate în timpul înfloritului, provocând o brunificare a florilor, care ulterior se ofiliesc și se usucă, dar rămân prinse pe ramuri, uneori până în primăvara următoare. Infecțiile pot trece din flori în ramuri. Frunzele afectate se ofilesc, se răsucesc și se usucă. Lăstarii se veștejesc, se usucă și se înconvoaie spre vârf. Fructele pot fi atacate la formare iar intensitatea atacului crește rapid, in special la intrarea în pârgă. Simptomele se manifestă prin apariția de pete mici, rotunde, brun – cafenii în dreptul cărora țesuturile sunt puțin adâncite. Petele cresc rapid provocând înmuierea și putrezirea pulpei. Ciuperca iernează în scoarța ramurilor atacate și în fructele mumificate și produce pagube însemnate în anii reci și ploioși.

Combatere:

• Se recomandă strângerea și distrugerea fructelor atacate;
• Ramurile atacate se vor tăia până la zona sănătoasă, se dezinfecta cu o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză 4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Fungicid Zeamă Bordeleză) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC.

7. Ciuruirea frunzelor de vișin – Stigmina carpophila

Este o boala des întâlnită în livezile neîngrijite. Se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor, pe care apar, în urma atacului, pete circulare, regulate, brune, cu margine roșie sau violacee. În dreptul petelor de la nivelul frunzelor, țesuturile se desprind dând un aspect ciuruit. Frunzele perforate cad prematur, iar în cazul atacurilor repetate, pomii intră în declin prea devreme. Pe fructe, apar în general pete roșiatice, mici, care în condiții favorabile confluează, devin brune, iar pulpa din dreptul acestora se usucă până la sâmbure. Pe scoarța atacată apar picături de gomă (clei).

Combatere:

• Ramurile atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Rănile rezultate în urma tăierilor ramurilor afectate se vor dezinfecta cu o soluție de  Fungicid Zeamă Bordeleză  4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În vegetație se pot aplica tratamente cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Folpan WDG, Fungicid Rovral 500 SC.

8. Antracnoza frunzelor de vișin – produsă de ciuperca Coccomyces hiemalis sin. Blumeriella jaapii

Boala se manifestă în general numai la nivelul frunzelor, dar dacă ciuperca găsește condiții favorabile (umiditate și căldură), se poate dezvolta și pe fructe sau lăstari. În cursul lunii mai, pe partea superioară a frunzelor bazale, unde apar numeroase pete mici, purpurii sau roșiatice, izolate, care treptat se unesc și cuprind zone mari din suprafața limbului foliar. În funcție de intensitatea atacului, țesuturile dintre pete se îngălbenesc iar frunzele cad, provocând o diferențiere incompletă a mugurilor, o înflorire abundentă în anul următor dar o fructificare redusă. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate sau poate ierna în fructele căzute.

Prevenire și combatere:

• Frunzele sau după caz, organele atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Se pot aplica tratamente chimice cu: Fungicid Dithane M 45,Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Score 250 EC + Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Topas 100 EC.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI VIȘINULUI:

1. Musca cireșelor (viermele cireșelor) – Rhagoletis cerasi

Dăunatorul prezintă o singură generație pe an și iernează în sol, în stadiul de pupă, la adâncimi de 2 – 5 cm. Primii dăunători apar după ce se înregistrează temperaturi mai mari de 10°C, timp de 30 – 50 de zile. Larvele se hrănesc, în principal, cu fructele cireșului, dar pot fi întâlnite și pe fructele de vișin, care în urma atacului prezintă pete brune, care fac la apăsare pulpa să cedeze.

Combatere:

• Se recomandă efectuarea de arături adânci toamna și săparea solului sub coroana pomilor pentru distrugerea formelor hibernante;
• Chimic, poate fi combătut cu: Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Laser 240 SC.

2. Păduchele negru al cireșului – Myzus cerasi

Este o specie migratoare, iernează în stadiul de ou, pe ramurile tinere de cireș sau vișin. Dezvoltă 3 – 5 generații pe an, care se hrănesc cu sucul celular al frunzelor. În urma atacului, frunzele se răsucesc, se ofilesc și se usucă, lăstarii se curbează iar puterea de fructificare este slăbită și creșterea încetează. Cele mai mari pagube produse de acest dăunător se înregistrează în livezile tinere și în pepinierele pomicole.

Combatere:

• Dăunătorul se poate combate cu: Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Decis Mega 50 EW.

 3. Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă de vârsta I, sub scut, pe scoarța pomilor. Larvele îsi încep activitatea la începutul lunii aprilie, urmând ca adulții să apară spre sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Atacă peste 200 de specii de arbori și arbuști. În urma atacului, țesutul se înroșește și se necrozează. În cazul ramurilor înroșirea cuprinde toată scoarța și o parte din lemn, pe frunze se localizează în jurul nervurilor iar pe fructe apar pete roșii sub forma unor aureole. Pomii atacați au frunzele îngălbenite iar dezvoltarea acestora este întârziată. Plantele atacate se usucă de la bază spre vârf.

Prevenire și combatere: 

• Se va folosi material plantator sănătos ;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalată prezența dăunătorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetație se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

4. Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și vișinul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC

5. Molia pieliței fructelor – Adoxophyes orana

Este o specie polifagă ale cărei larve se hrănesc cu pulpa fructelor, în care sapă galerii superficiale. Atacă peste 47 de specii de plante erbacee și lemnoase. Rănile realizate sunt porți de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Nurelle D, Insecticid Affirm, Insecticid Bactospeine DF.

6. Molia orientală a fructelor – Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

7. Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

8. Viermele prunelor – Cydia funebrana

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă, în interiorul unui cocon mătăsos, la baza pomilor, pe sub frunzele căzute sau în crăpături ale scoarței. Larvele primei generații se hrănesc cu sâmburii fructelor verzi, care, în urma atacului nu se mai dezvoltă și cad. Larvele celei de-a II-a generație se hrănesc cu fructele aflate în faza de coacere, în care sapă galerii în jurul sâmburilor în care lasă resturi de hrană și excremente brun – negricioase. Picăturile de gomă (clei), prezente pe fructe, sunt caracteristice atacului acestui dăunător. A doua generație poate produce pierderi de până la 80%.

Combatere:

• În jurul copacilor se vor instala brâie capcană pentru capturarea larvelor;
• Fructele atacate vor fi adunate și distruse;
• Se pot executa tratamente chimice cu:Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

9. Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

10. Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

12. Afidele – Aphis spp. se pot combate cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG etc.

La alegerea insecticidelor țineți seama, în mod obligatoriu, de remanența fiecărui produs!!

   Cerintele fata de factorii de mediu

Visinul are cerinte mai mici fata de caldura, comparativ cu ciresul, fiind totodata si mai rezistent la ger. Reuseste bine in zonele cu temperatura medie anuala de 8-11 grade Celsius. Temperaturile orare optime ale speciei se situeaza intre 15 si 25 grade Celsius, iar cele absolute minime sunt de 4 grade Celsius si maxime de 30 grade Celsius. Necesarul de ore de frig (intre 0 si 7 grade Celsius) din sezonul de repaus, este mediu si oscileaza in functie de soi intre 700 si 1000.

Avand un diapazon mai larg fata de cerintele de umiditate, visinul reuseste bine atat in zonele secetoase cu 400-500 mm precipitatii medii anuale, cat si in cele umede cu 700-900 mm, dar distribuite proportional cu deficitul pluviometric lunar.

Fata de lumina este ceva mai putin exigent decat ciresul; se poate cultiva si pe expozitii mai putin insorite, nord-vestice sau nord-estice, cu deosebire in zonele secetoase.

Visinul valorifica bine si soluri mai putin freatice si subtiri, partial erodate, apropiindu-se din acest punct de vedere de prun. Cele mai favorabile terenuri sunt cele cu o reactie slab acida spre neutra (pH de 5,8-7,4). La peste 9-10 % CaCO3 in sol, favorabilitatea este slaba. Valorifica bine si solurile nisipoase si nisipurile dar numai in conditii de irigare.

Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului

Visinul, ca si ciresul este o specie care are nevoie de multa lumina, evitandu-se plantarea pe vaile inguste dintre dealuri sau pe versanti cu expozitie nordica sau nord-vestica. Fiind o specie cu plasticitate ecologica mai mare decat a ciresului, visinul valorifica mai bine terenurile cu soluri mai putin aerate. Se poate cultiva cu succes in special in zonele colinare, pe platouri sau pe versanti cu pante de pana la 12-15 %, dar sin in zonele plane mai joase.

Sisteme de cultura

Pentru visin se recomanda doua sisteme de cultura, cultura clasica cu pomi altoiti pe portaltoi de vigoare mai mare, cu distante de plantare orientative de 5 x 4 m si cultura intensiva cu pomi altoiti pe portaltoi de vigoare mai mica, la distante de plantare de 4 x 3 m sau 4 x 2 m, fara mijloace de sustinere a pomilor.

Desi se considera ca visinul este o specie cu rezistenta mai mare la deficitul de umiditate in sol, o cultura performanta a visinului necesita sistem de irigare care se instaleaza odata cu plantarea pomilor, iar sisteme antigrindina sunt recomandate pentru zonele unde riscul grindinei are o frecventa justificata economic.

Plantarea visinului este de preferat sa se faca toamna dupa caderea frunzelor pomilor, iar plantarea de primavara se face numai cand nu a fost posibila plantarea in toamna. Materialul saditor trebuie sa provina din pepiniere autorizate, care sa garanteze autenticitatea soiurilor si standardele pentru calitatea pomilor, iar manipularea si plantarea pomilor trebuie sa avem grija sa nu se rupa mugurii. Visinul, ca si ciresul este sensibil la fenomenul de oboseala a solului si nu se recomanda plantarea dupa el insusi pe acelasi teren. Majoritatea soiurilor de visin sunt autosterile, dar exista si soiuri intersterile sau autofertile, motiv pentru care pentru alegerea soiurilor ce vor fi plantate intr-o livada este absolut necesara o documentare prealabila cumpararii materialului saditor.

Sisteme de intretinere a solului

In livezile de visin solul se intretine si lucreaza diferentiat in functie de varsta pomilor, sistemul de cultura, panta si expozitia terenului, conditiile pedoclimatice, agrotehnica aplicata, insusirile agrobiologice ale speciei.

Astfel, cele mai corespunzatoare sisteme de intretinere sunt: ogor negru, sistemul de culturi intercalate, mulcirea solului si inierbarea.

Tehnica fertilizarii plantatiilor

Visinul raspunde favorabil la fertilizarea periodica ( o data la 2-3 ani) cu gunoi de grajd semifermentat, in doze diferentiate in functie de specie, continutul in azot al gunoiului si continutul in argila al solului in stratul 0-40 cm.

Tehnica irigarii plantatiilor

Visinul este o specie cu plasticitate ecologica mai mare decat a ciresului. Soiurile si portaltoii utilizati in cultura visinului, pot fi cultivati atat in zonele mai secetoase, cat si in zonele mai reci si mai umede. Desi este considerata o specie rustica, rezistenta la seceta si cu un consum de apa mai redus decat al ciresului, visinul are nevoie de irigare pentru a realiza productii de fructe constante si de calitate.

Ca si celelalte specii pomicole, visinul se poate iriga eficient atat prin picurare cat si prin microaspersiune.

Adancimea in sol la care se dezvolta sistemul radicular absorbant al majoritatii portaltoilor este de 30-50 cm, adancime pe care trebuie sa asiguram un regim de irigare optim la valorile de tensiune a apei redate de tensiometre pentru tipul textural respectiv al solului.

Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare

Visinul, creste si rodeste pe ramuri asemanatoare cu cele ale ciresului, de aceea si aici se va face trimitere catre specia cires, unde au fost descrise ramurile de rod similare cu cele ale visinului. Spre deosebire insa de cires, soiurile de visin au o mai pronuntata tendinta de a forma ramuri plete, necesitand taieri specifice de reductie si intinerire repetata a ramurilor care se apleaca si se degarnisesc in decursul anilor de rod.

Taierile in uscat. Este indicat sa se faca primavara, inainte de pornirea in vegetatie a pomilor, iar acestea se aplica anual, asociate cu taieri in verde pentru dirijarea unor cresteri si mai ales pentru rarirea lastarilor anuali care au tendinta de a indesi coroana impiedicand patrunderea luminii catre fructe.

Pentru ridicarea directiei de crestere a ramurilor arcuite acestea se scurteaza deasupra une cresteri anuale cu pozitie apropiata de verticala, din zona de curbura. La soiurile mai viguroase cu cresteri anuale mai lungi, cresterea puternica in detrimentul fructificarii si slaba garnisire in partea bazala a sarpantelor si subsarpantelor, au ca efect supraincarcarea cu fructe catre varful ramurilor plete. De aceea se impune scurtarea acestora pentru a apropia rodul de trunchiul pomilor si a evita degarnisirea coroanelor.

Taieri in verde. Pentru grabirea formarii coroanelor si a intrarii pe rod, taierile in verde sunt benefice pentru inlaturarea unor lastari verticali inutili, sau rarirea acestora. Dupa intrarea pe rod, in prima parte a perioadei de vegetatie, cresterile fiind viguroase, se vor evita scurtarile, intretinerea se va face prin rarirea continua a cresterilor anuale. La maturitatea de rodire insa sunt necesare si scurtarile unor ramuri care se departeaza de trunchi, pentru a stimula noi cresteri si a norma rodul.

Visinul, ca si ciresul, formeaza in mod natural pe ax si pe fiecare sarpanta etaje naturale, de obicei la distante prea mari, cel putin in primii ani de la plantare. Pentru a micsora distantele dintre etaje, se recomanda ca ramurile anuale viguroase rezervate pentru formarea scheletului sa se ciupeasca la 50-60 cm, pentru a ramifica.

Recoltarea fructelor

Ca si la cires, la visin stabilirea momentului optim de recoltare se face tinand cont de mai multi indicatori: marimea fructului, culoarea de fond, fermitatea pulpei, usurinta detasarii frutelor de ramura, continutul fructelor in zahar.

Momentul recoltarii depinde si de gradul de perisabilitate si destinatia productiei.

Fructele destinate consumului proaspat se recolteaza manual, fie in mod selectiv, fie integral.

La majoritatea soiurilor fructele sunt destinate industrializarii si pot recolta atat mecanizat cu ajutorul masinilor, cat si manual.