Aechmea (Aechmea fasciata)
Majoritatea speciilor din acest gen sunt originare din America Meridionala si sunt epifite, traind pe arborii din padurile pluviale. Particularitatea acestor plante este aceea ca infloresc doar o singura data si apoi mor, insa intre timp produc mladite in partea bazala din care este posibil sa se obtina plante. Aspectul este de rozeta cu frunze dure, gri- verzi si dispuse astfel incat sa indrume apa catre un „canal central”. Atunci cand sunt adulte, aceste plante produc in centrul rozetei un peduncul floral lung, care poarta o inflorescenta mare in forma de ciorchine.
Cultivare
Numeroasele specii ale genului Aechmea cresc bine intr-un ambient foarte luminos, umed si cu o temperatura de peste 15 grade Celsius. Primavara si vara necesita udari abundente evitand totusi ca apa sa stagneze in ghiveci. „Canalul” central al rozetei este tinut mereu plin cu apa, care se reinnoieste periodic. Este util sa se administreze vara, la fiecare 2 saptamani, un ingrasamant lichid adecvat. Ecmea se planteaza la sfarsitul primaverii in ghivece continand un amestec format din turba, pamant din frunze, ace de pin si un pumn de nisip. Chiar si toamna si iarna trebuie ca amestecul sa fie mentinut umed, iar cavitatea centrala a rozetei sa fie plina cu apa. Cand, spre sfarsitul iernii, inflorescenta incepe sa se ofileasca, taiati de la baza pedunculul floral cu ajutorul unui cutit ascutit; la putin timp veti vedea ivindu-se in jurul bazei plantei mladitele si in timp ce acestea se dezvolta rapid mama se ofileste si apoi moare.
Reproducerea
Reproducerea este oarecum usoara si se face prelevand lastari bazali taindu-i de la baza, in orice perioada a anului, deoarece sunt destul de rezistenti; cand locul taierii se cicatrzeaza, mladitele pot fi replantate.
Pericole si precautii
Frunzele acestor plante pot fi degradate de diferiti agenti atmosferici. In mod special, aerul prea uscat le face sa se decoloreze; in acest caz va fi oportun sa asigurati umiditatea plantei punand-o intr-un lighenas cu apa si prundis. Si curentii de aer si frigul sunt foarte periculosi; temperatura minima nu trebuie niciodata sa scada sub 13 grade Celsius; daca insa aceasta urmeaza sa se intample, transferul plantei in timp util intr-un loc mai cald ar putea-o salva.
Specii
Aechmea chantinii are o rozeta „deschisa” si frunze mari ce prezinta striatii argintii transversale pe ambele parti; bracteele sunt portocalii, iar florile de culoare rosu- aprins. Fata de alte ecmee aceasta specie pretinde mai multa umiditate si o temperatura mai crescuta: minimun 18 grade Celsius.
Aechmea fasciata este specia cea mai comuna si mai simplu de cultivat in apartament. Se caracterizeaza prin prezenta unei rozete de frunze dure, lungi de pana la 60 cm, scortoase, cu margini zimtate, colorate gri- verde cu striatii transversale albe- argintii; in august din rozeta se iveste un peduncul floral pe care apare un „glob” de bractee roz din care emerg flori delicate, albastru- pal; aceasta inflorescenta tine aproximativ 4 luni.
Aechmea fulgens var. discolor este o planta decorativa cu frunze scortoase; partea superioara este verde- oliv, iar cea inferioara rosie- purpurie. Inflorescenta este un ciorchine de flori purpurii din care iau nastere ulterior fructe si rosii ovale. In fine, specia destul de putin raspandita comparativ cu precedentele este Aechmea marmorata, originara din America Meridionala, care poate atinge o inaltime de aproximativ 50-60 cm. Prezinta frunze verde- alb cu zone mai inchise la culoare si cu inflorescenta rosietica.