Cultura alunului (corylus avellana)
Alunul (corylus avellana) este o planta pomicola al carei areal este stabilit in functie de factorii de mediu (temperatura, precipitatiile, lumina, vantul, solul, etc.). In conditiile din Romania alunul creste spontan in toata zona coliniara si deluroasa pana la altitudinea de 600-800 m.
Relieful cel mai favorabil culturii moderne este cu terenul plan sau usor in panta. De regula, alunul se inmulteste si pe terenuri cu panta de peste 10-15 %, dar mai mult in stare spontana. Relieful framantat devine restrictiv pentru cultura alunului din cauza continutului ridicat in argila, al fertilitatii reduse a solului si a imposibilitatii mecanizarii lucrarilor tehnologice.
Solul este un factor ecologic complex cu implicatii majore in reusita culturii alunului. Stratul de sol fertil destinat culturii intensive a alunului trebuie sa prezinte o grosime de minim 60-80 cm. Cele mai favorabile s-au dovedit a fi cele cu textura lutoasa, luto-nisipoasa, luto-argiloasa si aluvionare. Solicita terenuri cu pH cuprins intre 6,0-7,8 iar in cazul formarii de trufe, pH-ul trebuie sa fie peste 6,8-7,0. Nu sunt recomandate terenurile cu apa freatica la adancime mai mica de 1,5-2,0 m. Continutul solurilor in calcar activ sa nu depaseasca 10-12 %.
Temperatura este factorul limitativ care poate limita aria de cultura. Se comporta bine in regiuni cu temperaturi moderate vara, fiind mai putin pretentioase fata de clima decat nucul. Temperaturile orare optime ale speciei se situeaza intre 10 si 24 grade Celsius, iar cele absolute minime sunt de 5 grade Celsius si maxime de 35 grade Celsius.
Lumina influenteaza direct cresterea si fructificarea alunului. Densitatea prea mare a plantelor, expozitia, modul de dirijare al coroanelor pot cauza efecte negative de umbrire (slaba fructificare in partile coroanei umbrite).
Umiditatea in sol si aer este un factor indispensabil in reusita culturii alunului. Nevoile alunului pentru apa sunt foarte ridicate. Pentru zonele de cultura din tara noastra sunt necesare cantitati de precipitatii in suma de peste 700 mm, cu repartizare echilibrata in timp. Pentru toate celelalte zone, cu deficit in precipitatii se impune completarea deficitului de apa prin irigare. Excesul de apa favorizeaza atacul bolilor criptogamice.
Miscarile aerului sunt de foarte mare importanta in perioada de inflorire a alunului. Alunul este planta cu polenizare anemofila (cu ajutorul vantului), iar lipsa vanturilor ca si vanturile foarte puternice pot influenta negativ polenizarea florilor.
Cerintele alunului fata de factorii de mediu sunt satisfacute in majoritatea zonelor tarii (cu exceptia muntilor). Se impune atentie la folosirea zonelor cu temperaturi minime absolute sub -29; -33 grade Celsius, precum si a zonelor secetoase, unde este nevoie de completarea deficitului de apa prin irigare.
Portaltoii alunului
La alun se foloseste foarte putin inmultirea prin altoire. De la aceasta regula face exceptie SUA, care a creat mai multi portaltoi pe care se altoiesc soiuri, cu tendinta de a creste vigurosi pentru imbunatatirea productivitatii.
Genitorul de baza in crearea de noi portaltoi este specia C. colurna, care se intalneste si in Romania, chiar in mod natural.
Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului
Amplasarea si organizarea plantatiilor de alun de peste 5 hectare se va face in microzonele favorabile.
Plantatiile intensive de alun se organizeaza pe terenuri plane sau cu o panta de pana la 8-10 %. Alte plantatii care au principalul scop combaterea eroziunii solului si secundar productia de fructe, pot fi amplasate pe terenuri in panta (lucrarile tehnologice se executa manual).
La alegerea locului de plantare, se tine cont de faptul ca, solurile bine drenate, cu textura lutoasa sau aluvionare, cu pH 6-7,8 si cu continut in calcar activ de pana la 10-12 %. Apa freatica nu trebuie sa fie mai sus de 1,5-2 m, dar nici mai jos de 4-4,5 m.
Pregatirea terenului in vederea infiintarii unei plantatii de alun, consta in urmatoarele lucrari:
-delimitarea terenului si marcarea aliniamentului gardului de protectie;
-defrisarea si inlaturarea vegetatiei lemnoase sau ierboase existente;
-modelarea unor portiuni de teren care favorizeaza acumularea apei sau impiedica lucrarile mecanice;
-aplicarea de pesticide cu rol in combaterea bolilor, insectelor si nematozilor;
-fertilizarea cu gunoi de grajd (40-60 t/ha) si/sau cu P(100 Kg/ha) si K(80 Kg/ha) pe toata suprafata;
-mobilizarea solului la adancimea de 50-60 cm prin lucrarea de desfundare sau scarificare (dubla, in sens perpendicular);
-aratura (30-35 cm) si nivelarea usoara;
-discuirea pe doua directii inainte de plantare.
Tehnica formarii coroanelor
Taierile de formare la plantele de alun se executa in primii 3-5 ani de la plantare si au rolul de a forma un trunchi de 40-80 cm inaltime si o coroana sub forma de vas ameliorat.
Plantele cu monotulpina si vas ameliorat corespund pentru mecanizarea lucrarilor in plantatiile de alun.
Alunul are tendita naturala de a forma multi drajoni pe planta. De aceea este necesar sa se intretina anual cu lucrarea manuala de indepartare a drajonilor sau cu erbicidare, folosind ierbicid de contact.
Tehnica irigarii plantatiilor
Cultura intensiva a alunului necesita un aport hidric prin irigare, in toate zonele si mai ales cele cu precipitatii sub 700 mm anual. Sistemele de irigare folosite in cultura alunului sunt cele cu irigare localizata prin picatura si/sau cu microjet.
Irigarea prin picurare prezinta avantajul ca permite un aport continuu de umiditate, o cantitate mai redusa de apa si mai putina mana de lucru. Prin irigare este necesar ca in sol sa se mentina 60-65 % din rezerva de apa utila a solului, pe o perioada lunga de timp. Irigarea se face in cursul lunilor mai, iunie, iulie, august, de cel putin 3-4 ori.
Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare
In primii ani de fructificare, odata cu formarea in intregime a coroanei sunt necesare taieri anuale de intretinere.
Se porneste de la eliminarea anuala a unor drajoni care au ramas pe planta si inlaturarea tuturor ramurilor afectate, si/sau uscate din diferite motive.
De asemenea, se incearca dirijarea ramurilor de schelet si semischelet catre randul de pomi, ramanand liber spatiul dintre randuri. Pe masura ce interiorul coroanei se indeseste se ranesc unele ramuri slab crescute si degarnisite.
Interventiile cu taieri la nivelul ramurilor fructifere si a ramurilor de semischelet incep din anul 8-9 de la plantare.
Acestea se fac numai la 25-30 % din numarul total de aluni/ha, deoarece influenteaza negativ productia de fructe din acel an.
In anii urmatori se continua actiunea de taiere, respectand procentul de 25-30 %.
Aceste taieri apar necesare odata cu cresterea si dezvoltarea plantelor, fenomen care conduce la realizarea de cresteri anuale scurte, de 10-15 cm si pe care se formeaza alune mai mici si mai putine.
Dupa 20-25 ani apare problema intrarii in declin a plantelor. De data aceasta se scurteaza puternic ramurile de schelet la 1,2-1,5 cm de la insertie, dar si ramurile de semischelet in lemn de 3-5 ani. Refacerea plantelor se realizeaza in intervalul de 1-2 ani.
Recoltarea fructelor
Soiurile de alun isi maturizeaza fructele incepand din decada a III-a a lunii august si pana in decada a III-a a lunii septembrie. Conditiile climatice din regiunile Romaniei reusesc sa decaleze maturarea fructelor la acelasi soi cu 5-10 zile.
Recoltarea alunelor se face in verde, adica cu involucru si se distribuie direct la piata in uscat, fara involucru.
Peste 95 % din alune se recolteaza in uscat.
Recoltarea manuala, prin scurtarea si adunarea de pe sol este dificila si randamentul este scazut (30-60 Kg/8h) din ce in ce mai mult se folosesc la recoltare utilaje speciale: vibrator, maturator cu pick-up, aspirator cu curatire de involucru.
Aceste utilaje sunt de mai multe tipuri, toate sunt foarte eficiente (300-400 Kg/ha).
Dupa recoltarea fructele se spala, se usuca (5-6 %) si se sorteaza pentru livrare.
Alunele pot fi pastrate 6-12 luni, fara sa sufere deprecieri, la 21 grade Celsius si umiditate de 65 %.