Begonia (Begonia L.)
Genul Begonia include circa 900 specii, arbustiforme, bambusiforme, rizomatoase, tuberoase, erbacee sau suffrutescente, decorative prin frunze sau flori, originare din regiunile tropicale si subtropicale. Dintre speciile decorative prin frunze sunt foarte apreciate si cultivate mai frecvent: Begonia foliosa H.B.K., Begonia heracleifolia Cham et Schl., Begonia imperialis Lem., Begonia incana Link. et Otto, Begonia masoniana Irmsch., Begonia metallica G. Smith. si Begonia x rex Putz.
Particularitati biologice
Begonia foliosa. Cresterea plantei este arbustiva, cu lastari rosietici subtiri, lungi de pana la 45 cm, frumos arcuiti spre varf, garnisiti cu frunze ovate mici, numeroase, colorate in verde intens, lucioase. Spre sfarsitul verii- toamna si primavara, plantele formeaza si flori mici, albe, grupate in panicule laxe.
Begonia heracleifolia. Planta prezinta o tulpina rizomatoasa, taratoare, suculenta si fragila pe care se insera frunze mari, lung petiolate, septalobate, cu sinusurile mari si lobii puternic ascutiti; coloritul frunzelor este verde-bronz pe partea superioara si verde-rosiatic pe partea inferioara. Pe masura ce planta imbatraneste tulpina rizomatoasa se degarniseste la baza, lasand sa se vada urmele cicatricelor frunzelor cazute. Inaltimea si diametrul plantei poate ajunge pana la 45, respectiv 35 cm. Pe tot parcursul sezonului cald frumusetea plantelor este sporita si de florile mici, albe, dispuse in panicule sustinute de petioli lungi.
Begonia imperialis. Planta, de talie mica, formeaza o tulpina rizomatoasa suculenta, fragila si subtire. Pe aceasta se insera frunze catifelate, fin pubescente, lung petiolate, mijlocii ca marime, cordiform asimetrice, cu varful ascutit, colorate in verde-masliniu, patat cu verde-argintiu de-a lungul nervurilor.
Florile mici, albe, simple, grupate in panicule pendente laxe, apar in timpul iernii.
Begonia incana. Planta formeaza o tulpina suculenta slab ramificata, garnisita cu frunze mici spre mijlocii, ovate, lung petiolate, cu limbul gros, suculent, acoperit, ca si lastarii, de o pubescenta densa, fina, alb-argintie. Primavara planta formeaza flori, mici, albe, grupate in panicule laxe, pendente. Planta poate creste pana la 60 cm in inaltime si 40 cm in diametru.
Begonia masoniana. Este o begonie cu tulpina rizomatoasa, taratoare, scurta, avand inaltimea si diametrul de pana la 45-50 cm. Impresioneaza prin frunzele cordiform asimetrice, paroase, puternic gofrate, colorate in verde deschis patat cu brun roscat de-a lungul nervurilor. zona colorata cu brun-roscat se aseamana cu crucea nazistilor, de unde si denumirea in limba engleza de Begonia Iron Cross. Florile sunt mici, nesemnificative, alb-verzui, grupate in cime laxe si apar in timpul verii.
Begonia metallica. Planta are crestere arbustiva, cu inaltime de pana la 90 cm si diametrul de pana la 60 cm. Atat lastarii cat si petiolii frunzelor sunt rosietici, acoperiti cu perisori mici, matasosi, numerosi, albi. Frunzele sunt cordiform asimetrice, colorate in verde-aramiu cu luciu metalic pe partea superioara si verde-rosietic pe partea inferioara. Florile sunt mici, simple, colorate in roz, dispuse in cime laxe si apar toamna.
Begonia x rex. Este o specie hibrida rezultata prin incrucisarea speciilor Begonia diadema si Begonia decora. Are portul tarator, cu tulpina rizomatoasa scurta, suculenta, fragila, pe care se insera frunze ovat-cordiforme, asimetrice, colorate foarte variat, de la verde intens la rosu-violaceu sau argintiu, patate circular sau neregulat cu nuante de culori dintre cele mai diverse. Talia plantei este mijlocie, atingand o inaltime de circa 25 cm si un diametru de pana la 30 cm.
Existente ecologice
Begoniile sunt plante de sera calda si umeda. In raport cu lumina solicita expozitii insorite fara insa ca soarele sa bata direct pe plante; tolereaza bine si semiumbra. In timpul sezonului cald plantele au nevoie de o temperatura de 20-25 grade Celsius, udare moderata dar constanta la nivelul substratului si o umiditate relativa ridicata, de 80-85 %. Iarna insa plantele se trec printr-un repaus relativ, cand se mentin in spatii de temperaturi de 16-18 grade Celsius, bine luminate si se uda mai rar. Au nevoie de spatii bine aerisite insa sunt sensibile la curentii de aer. Solicita substraturi usoare, fertile, bogate in humus, bine drenate, cu un pH usor acid, 6-6,5.
Producerea plantelor
Inmultirea begoniilor decorative prin frunze se realizeaza in functie de tipul de crestere a acestora, astfel:
-speciile cu portul arbustiv si bambusiform se inmulteste prin butasi de varf si de fragmente de lastari si prin butasi de frunze;
-speciile cu portul tarator se inmultesc prin butasi de frunze intregi, butasi de fragmente de frunze si fragmentarea tulpinii rizomatoase in tronsoane de 3-4 cm.
Indiferent de tipul de butas, acestia se trec cu baza printr-un praf de carbune vegetal inainte de a fi plantati in substratul de inradacinare.
Epoca optima pentru butasire este primavara, in martie- mai; substratul ideal pentru inradacinare este amestecul realizat din parti egale de turba fibroasa si perlit.
Conditiile optime pentru inradacinarea butasilor sunt: 22-24 grade Celsius in atmosfera, 25-28 grade Celsius in substrat, lumina difuza, umiditate moderata dar constanta in substrat, umiditate relativa ridicata, 85-90 %. Inradacinarea butasilor are loc in 3-4 saptamani insa pentru butasii de frunze mai sunt necesare inca 1-2 luni pentru regenerarea organelor vegetative aerirene ale noilor plante. dupa acest interval plantele noi obtinute din butasi se planteaza in placi alveolare sau ghivece mici, cu diametrul de 6-8 cm dupa care, pe masura ce cresc acestea se transplanteaza in ghivece mai mari.
De regula, ultimul ghiveci, cu care planta se si comercializeaza, are diametrul de 16-18 cm; sunt preferate ghivecele mai joase si mai late, plantele avand un sistem radicular superficial, foarte fragil. De la butasire si pana la obtinerea plantelor vandabile sunt necesare 7-10 luni, in functie de specie si de tipul de butas.
Ingrijirea plantelor
Primavara devreme, in fiecare an se inlocuieste pamantul de la suprafata cu un amestec realizat din parti egale de turba fibroasa si mranita foarte bine descompusa. Odata la 2-3 ani, tot primavara, se face transplantarea totala a plantelor, in amestec de pamant proaspat, Udatul se va face moderat dar constant pe tot parcursul sezonului cald si mai rar iarna, avand grija ca apa sa nu ajunga pe frunze si flori intrucat favorizeaza putrezirea acestora.
Este recomandat sa se ude cu apa usor acida. Pe tot parcursul sezonului cald se fac fertilizari bilunare cu solutii de ingrasaminte minerale complexe cu concentratia de 0,05-0,1 % sau lunare cu batoane de ingrasaminte minerale complexe.