Dovleacul comestibil-Cucurbita maxima
Importanta
Se cultiva pentru fructele sale care se consuma la matuiritatea fiziologica sub diferite forme: coapte, fierte, zahariste, jeleuri si se folosesc la prepararea de placinte, prajituri, sucuri etc.
Fructele de dovleac au un rol benefic in alimentatia persoanelor cu tulburari digestive, folosindu-se sub forma de sucuri, piureuri, compoturi.
Semintele ajunse la maturitatea fiziologica contin 35-50 % ulei. Usor prajite au un gust placut, sunt hranitoare si au efect vermifug, fara a irita mucoasele intestinale. Uleiul poate fi folosit in alimentatie, in industria lubrefiantilor si la prepararea sapunului.
Particularitati botanice si biologice. Este o planta anuala cu o perioada de vegetatie, de la semanat la maturitate deplina, de 145-155 zile.
Radacina principala ajunge uneori chiar la 2-3 m adancime in sol, cu multe ramificcatii secundare la 50 cm, exploatand o masa mare de sol, ceea ce ii confera o rezistenta deosebita la seceta.
La soiurile cultivate, tulpina este bine dezvoltata, taratoare, avand si posibilitati de agatare, are lungimi de 3-5 m, este goala in interior si acoperita cu perisori. Emite cu usurinta radacini adventive la nivelul nodurilor, cu care se fixeaza in sol, avandu-se grija sa nu fie deranjate prin lucrarile de prasit.
Frunzele sunt mari, cu diametrul de 15-40 cm, poligonale, cu lobii rotunjiti, lung petiolate si acoperite cu perisori desi si aspri, ceea ce-i confera caracter xerofit.
Dovleacul este o planta unisexuata monoica, cu flori foarte mari (corola poate ajunge la unele soiuri la 20 cm in diametru), de culoare galbena, polenizare alogama entomofila si care infloresc dupa 65-70 zile de la semanat. Florile mascule sunt lung pedunculate si grupate cate 1-3 la subsuoara frunzelor, iar cele femele au pedunculul mai scurt. Cele mascule se gasesc in numar mai mare pe planta si se deschid, de obicei, inaintea celor femele, asigurand cantitati suficiente de polen.
Fructul este de tip melonida, cu peduncul scurt si ingrosat, are dimensiuni mari si foarte mari, ajungand chiar la 45-70 Kg/bucata, de forma rotunda sau rotund-turtita, cu epicarpul tare, suprafata neteda sau costata si de culori diferite.
Semintele sunt mari (5-8 buc/g) elipsoidale, plate, lat-ovate, cu un tegument scleros de culoare alba sau alb-galbuie. Se intalnesc doua forme: una cu seminte albe, matasoase si alta cu seminte ce au tegumentul mai gros, cu marginea alba-galbuie, iar fetele galbene-cafenii, netede si lucioase.
Semintele reprezinta 1,2-2 % din greutatea fructului. Facultatea germinativa a semintelor este de 75-95 % si se pastreaza 5-8 ani. In conditii de camp germineaza in 6-8 zile.
Existente ecologice. Dovleacul comestibil este o specie termofila, dar mai putin pretentioasa fata de caldura in comparatie cu celelalte cucurbitacee. Samanta germineaza la 12-13 grade Celsius, dar plantele sunt distruse uneori la 0 grade Celsius.
Consumul de apa este ridicat din cauza suprafetei foliare mari, dar planta rezista la seceta datorita sistemului radicular bine dezvoltata. Aportul de apa prin 3-4 udari determina sporuri substantiale de productie.
Este o planta foarte mare consumatoare de elemente nutritive, care foloseste pentru o tona de produs 6,4 Kg N, 3-10 Kg P2O5, 16,1 Kg K2O si 2 Kg MgO.
Dovleacul necesita soluri bogate in humus (6-8 %), cu pH-ul de 6,8-7,4 panza de apa freatica la 1,5-2 m. Sunt indicate soluri cernoziomice, brun-deschise si cenusii de stepa, lipsite de buruieni.
Cultivare
La noi in tara se cultiva soiurile: Alb mare, Pink Banana, dar in alte tari sortimentul mai cuprinde si soiurile: Rosu d’Etampes, Galben Mare, Cenusiu de Boulogne, Verde de Spania, Mamouth si altele.
Tehnologia de cultura
Plante premergatoare foarte bune pentru cultura dovleacului comestibil sunt lucerna si trifoiul in primul an dupa destelenire, mazarea si fasolea, bune sunt radacinoasele si bulboasele, corespunzatoare sunt varza si cartoful.
Alegerea terenului si pregatirea solului se fac ca si la celelalte cucurbitacee. Toamna se fertilizeaza cu 50 t/ha gunoi de grajd descompus, 80-90 Kg s.a/ha P2O5 si 60-80 Kg s.a/ha K2O din sulfat de potasiu, completandu-se primavara cu 30-40 Kg s.a/ha N.
Se cultiva prin semanat direct, ce are loc intre 20 si 30.IV, la adancime de 3-4 cm, folosind o cantitate de 8-10 Kg samanta/ha.
Pe suprafete mici se seamana manual in cuiburi, cu 2-3 seminte la cuib, iar pe suprafete mari cu SPC-6, in ambele cazuri la distante de 150-200 x 100 cm.
Lucrarile de intretinere sunt asemanatoare celorlalte specii din grupa, iar prin rarit se lasa 1-2 plante la cuib.
Recoltarea are loc cand fructele au ajuns la maturitatea fiziologica, coaja s-a intarit si a devenit lucioasa, pedunculul este zbarcit si lignificat, fructele au culoare specifica, iar calendaristic, in a doua decada a lunii septembrie. Datorita faptului ca fructele au capacitate mare de pastrare, fiind consumate toamna tarziu si iarna, recoltarea se face in masa dupa caderea primelor brume.
Productiile obtinute sunt in medie de 30-35 t/ha, putand atinge 50-60 t/ha in conditii de fertilizare puternica si de asigurare a umiditatii corespunzatoare cerintelor.
Producerea semintelor se face ca la dovlecel. Semintele se extrag la aproximativ doua saptamani dupa recoltare, apoi se usuca in strat subtire de 2-3 cm, realizandu-se o productie de 200-300 Kg/ha.