Ocimum basilicum L. – Busuiocul
Origine si raspandire
Busuiocul este originar din India, China, Sri Lanka, de unde s-a raspandit pe tot globul. In Europa a fost introdus la mijlocul secolului al XVI-lea. Ca planta condimentara, busuiocul se cultiva in sudul Ucrainei, in Asia Mijlocie, in multe tari din Europa (Franta, Italia, Germania etc.) si in America de Nord. La noi in tara creste spontan in locuri umbroase, fiind zonat in Campia Baraganului, Olteniei si Timisului.
Importanta culturii
– busuiocul se cultiva atat ca planta condimentara cat si ca planta aromatica si medicinala;
– frunzele de busuioc contin uleiuri eterice si linalool, hidrocarburi alifactice si ciclice, caroten, fitoncide, vitamina C, saruri aromatice etc.
– frunzele si partea superioara a lastarilor tineri au o aroma placuta si se folosesc la aromatizarea mancarurilor;
– serveste la obtinerea unui sirop alimentar si a unor bauturi racoritoare si este utilizat in industria parfumurilor, in cosmetica si cofetarie.
Sfaturi pentru cultivare si ingrijire
Busuiocul este o planta iubitoare de caldura, nu rezista nici la cele mai usoare ingheturi. Creste incet si se dezvolta insuficient la temperaturi pozitive scazute.
Fata de lumina este mai putin pretentioasa, dand productii bune chiar si la umbra. Totusi, rezultatele cele mai bune (productii mari si cu un continut bogat in uleiuri eterice) se obtin atunci cand busuiocul este cultivat pe terenuri insorite, suficient de umede, bogate in humus si elemente nutritive, cu textura usoara sau mijlocie, plane sau cu expozitie sudica sau sud-vestica, cu reactie neutra (pH 6,5-7,5).
Bune premergatoare pentru cultura busuiocului sunt leguminoasele si cerealele de toamna. Pe acelasi teren, cultura de busuioc poate reveni dupa cel putin 10 – 12 ani; in caz contrar plantele se imbolnavesc de fuzarioza.
Pregatirea terenului incepe din toamna cand, dupa nivelarea de exploatare, se administreaza ingrasaminte organice (40 t/ha gunoi de grajd) si ingrasaminte minerale (400kg/ha superfosfat si 150 kg/ha sare potasica), care se incorporeaza in sol printr-o aratura adanca la 28 – 30 cm.
Primavara pana la semanat sau plantat, terenul se mentine afanat si curat de buruieni. Inainte de infiintarea culturii, terenul se modeleaza in straturi inaltate cu latimea la coronament de 104 cm.
Infiintarea culturii se face prin semanat direct sau prin rasad.
Semanatul in camp se face primavara dupa ce a trecut pericolul brumelor tarzii, la adancimea de 1,5 – 2 cm, cu distanta intre randuri de 20 cm sau pentru soiurile pitice si mai mare (35 – 70 cm) la cele cu port semiinalt sau inalt. Norma de samanta este de 10 kg/ha.
Pentru producerea rasadurilor se seamana in a doua decada a lunii martie folosind rasadnite cu incalzire biologica sau in sere inmultitor, folosind circa 6 g seminte la m². Lucrarile de ingrijire aplicate rasadurilor sunt cele obisnuite. Nu se repica.
Plantarea rasadurilor in camp se face in perioada 25 aprilie – 20 mai, la aceleasi distante intre randuri ca si in cazul semanatului direct, iar intre plante pe rand, la 10 – 12 cm (pentru soiurile cu port pitic) si la 20 – 25 cm (pentru soiurile cu port semiinalt sau inalt). Se realizeaza astfel, un numar de pana la 278 – 334 mii plante la hectar.
Lucrari de ingrijire. In prima parte a perioadei de vegetatie, plantele de busuioc se dezvolta foarte incet si au nevoie de o ingrijire atenta.
Lucrarile de ingrijire constau in prasile mecanice pe intervalele dintre randuri (2 – 3 ori) si prasile manuale intre plante pe rand. Prima prasila mecanica se executa la adancimea de 6 – 8 cm iar cea de-a doua si de-a treia la adancimea de 10 – 12 cm.
Pentru combaterea buruienilor rezultate bune se obtin prin aplicarea erbicidelor. La culturile obtinute prin semanat direct in camp, cand plantele au 6 – 8 cm inaltime se face raritul, care coincide, de obicei cu prima prasila manuala.
In timpul perioadei de vegetatie se fac doua fertilizari suplimentare: prima fertilizare se aplica la 3 saptamani dupa plantare, iar a doua la doua saptamani dupa prima, administrandu-se cate 100 kg/ha azotat de amoniu si 100 kg/ha superfosfat.
Pentru mentinerea in sol (la 30 cm adancime) a unei umiditati de 70% din intervalul umiditatii active, in timpul perioadei de vegetatie, se fac 5 – 6 udari folosindu-se cate 400 – 450 m³ de apa la hectar. Se fac tratamente pentru combaterea bolilor si a daunatorilor.
Recoltarea se face manual, prin taierea lastarilor in perioada infloritului in masa a plantelor, din iunie pana toamna la aparitia buruienilor. Aceasta operatie se face pe timp uscat si cald. Se usuca in snopi mici, la umbra sau in uscatorii speciale la temperatura de 30 – 35ºC.
Se pot obtine 10 – 12 t/ha lastari proaspeti si 2 – 3 t/ha lastari uscati.
Materia prima destinata extragerii uleiurilor eterice trebuie sa aiba o umiditate de cel mult 10 – 12%, iar impuritatile (plante straine) sa nu depaseasca 2%; nu se admit pe plante insecte sau larve.