Cultura caisului (Armeniaca vulgaris)
Importanta
Caisul reprezinta una din cele mai apreciate specii pomicole atat pentru consum in stare proaspata a fructelor dar mai ales pentru prelucrare. Practic, posibilitatile de desfacere pe piata ale caiselor sunt nelimitate.
Caisul detine o pondere destul de mica din suprafata pomicola din Romania (cca. 5-6 %).
Reanalizarea acestei specii in cadrul sistemului de productie vegetala pomicola, poate revigora cultura caisului, desi suprafata ocupata de cais in viitorul apropiat, in tara noastra, nu va depasi 10000-12000 ha.
Capacitatea redusa de adaptare, slaba rezistenta la gerurile de revenire, impiedica extinderea pe un areal mai mare a acestei specii valoroase.
Cerintele fata de factorii de mediu
Locul de formare a speciilor de cais si-a pus amprenta asupra plasticitatii ecologice reduse a majoritatii soiurilor din cultura. Formarea, dupa cum se stie, a avut loc in zone muntoase, continentale, unde iernile sunt lungi si fara perioade de incalziri insemnate, primaverile uniforme si tarzii, veri scurte, ceea ce face ca perioada de repaus vegetativ profund sa fie scurta. Specia reactioneaza rapid la cresterea temperaturilor, iar iesirea din repaus a mugurilor floriferi se poate produce incepand chiar de la sfarsitul lunii noiembrie. La temperaturi de peste 6,5 grade Celsius mugurii floriferi ies din repaus.
Cerintele fata de sol ale caisului sunt foarte apropiate de acelea ale piersicului, fiind mai exigent fata de aeratia solului. Prefera soluri profunde, bine structurate, calde si cu panza de apa freatica sub 2-2,5 m adancime. Cele mai favorabile terenuri sunt cele cu o reactie slab acida pana la slab alcalina (pH de 6,4-8). In solurile argiloase, grele, compacte, vegeteaza slab si traieste putin. Pe solurile cu pietris pe pante, caisul da rezultate bune cand este altoit pe zarzar sau pe migdal. La peste 9-10 % CaCO3 in sol, favorabilitatea este slaba. Totusi, portaltoiul zarzar este putin mai tolerant la continutul de CaCO3.
Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului
Amplasarea plantatiilor de cais trebuie sa tina cont in primul rand de cerintele eco-climatice ale partii aeriene a pomului deoarece datorita posibilitatilor de formare a sistemului radicular din radacini de cais, corcodus sau prun prin folosirea portaltoilor adecvati, conditiile de sol pot trece oarecum pe planul secund.
Daca avem in vedere cerintele caisului fata de factorii de mediu, putem spune ca in Romania, in zonele estice ale tarii, se intalnesc amplasamentele cu cel mai mare numar de ani favorabili si foarte favorabili pentru productia de caise, intr-un interval delimitat de timp.
Sisteme de cultura
Gama de portaltoi pentru cais existenta in momentul de fata permite abordarea a doua sisteme de cultura in tara noastra, sistemul clasic si sistemul intensiv, fiecare cu avantajele si de dezavantajele lui. De la inceput trebuie mentionat faptul ca spre deosebire de alte specii pomicole unde plantatiile infiintate in sistem clasic, cu portaltoi vigurosi au o durata de viata mai mare, la cais nu este cazul, deoarece atat plantatiile clasice cat si cele intensive au aceiasi durata (cca 15 ani).
Avantajul livezilor intensive de cais fata de cele clasice consta intr-o trecere mai rapida pe rod deplin datorita numarului mai mare de pomi pe unitatea de suprafata, lucru ce se estompeaza pe parcurs pe masura cresterii volumului coroanei pomilor cultivati in sistemul clasic.
Portaltoii pentru cais sunt bine ancorati in sol si nu necesita sistem de sustinere a pomilor. Este nevoie de spalier doar pentru unele forme de coroane adoptate in sistemul intensiv pentru dirijarea si palisarea ramurilor. In acest caz, pentru o folosire mai eficienta a banilor investiti este bine de folosit un sistem combinat cu rol de ajutor la palisarea ramurilor, sustinere plasa antigrindina si sustinere sistem in cazul in care intretinerea solului pe rand se realizeaza prin mijloace mecanice si/sau manuale. In caz de intretinere numai prin erbicidare furtunul poate fi postat direct pe sol.
Particularitati de plantare comparativ cu alte specii pomicole nu sunt in cazul caisului, dar atragem atentia asupra unui aspect ce influenteaza in mare masura prinderea pomilor la plantare si anume manipularea adesea necorespunzatoare a sistemului radicular in timpul transportului ce duce la deshidratarea radacinilor. Radacinile unui pom sunt mult mai sensibile la deshidratare decat partea aeriana iar deshidratarea celor mai fine radacini si a perisorilor absorbanti duce la pornirea greoaie a pomului in vegetatie sau chiar la uscarea lui. In acest sens, udarea imediat dupa plantare, cu 10-15 litri de apa la fiecare groapa este obligatorie. Un aspect foarte benefic ce duce la o prindere de 100 % a pomilor, dar dificil de aplicat in cazul unor cantitati mai mari de pomi, consta in rehidratarea pomilor prin tinerea lor in apa, cu sistemul radicular complet acoperit de apa, timp de minim 24 ore inainte de a fi plantati. Operatiunea se poate realiza esalonat, pe masura plantarii, in vase de plastic cu diametrul mare. Pomii nu se planteaza in perioadele cu temperaturi sub punctul de inghet.
Sisteme de intretinere a solului
Mult timp, mai ales in zonele fara posibilitati de irigare, s-a mentinut si se mentine ideea ca ogorul negru ar fi cel mai bun sistem de intretinere a solului in plantatiile de cais. Totusi, risipa de energie cu numeroase lucrari mecanice atat pe intervalele dintre pomi cat si pe randurile de pomi, dificultatea executarii unor lucrari pe terenul umed, dupla ploi, tasarea solului si distrugerea structurii lui, provocarea de rani sistemului radicular cu utilajele de lucrat solul, creeaza mai multe dezavantaje decat avantaje.
Pe terenurile in panta, mentinerea solului sub forma de ogor negru este total nebenefica, datorita fenomenelor de eroziune. Plantatiile moderne de cais prevazute cu sisteme de irigare sau fertirigare sunt inierbate pe intervalele dintre randuri, cel putin o zona necesara accesului utilajelor mecanice si sunt erbicidate pe randurile de pomi.
Tehnica irigarii plantatiilor
Caisul suporta bine perioadele de seceta, pentru ca provine din zone cu climat semiarid, dar cultura intensiva profitabila a caisului necesita irigare obligatorie, mai ales ca aceasta specie pomicola este cantonata cu precadere in zonele de sud ale tarii unde precipitatiile sunt reduse. De remarcat este faptul ca umiditatea excesiva in luna iulie favorizeaza atacul unor ciuperci patogene, sau craparea fructelor in faza de parga.
Pentru specia cais, in functie de vigoarea portaltoilor, este bine sa se asigure un potential bun al apei in sol pe adancimea de 30-40 cm pentru portaltoi de vigoare mijlocie-mica si pe adancimea de 40-50 cm pentru portaltoi de vigoare mai mare.
Recoltarea fructelor
Deoarece maturarea fructelor se face neuniform in coroana recoltarea caiselor trebuie facuta etapizat, pentru acelasi soi, prin 3-4 treceri, la intervale de 2-5 zile intre recoltari. Se evita recoltatul in perioadele cu temperaturi prea ridicate.
Daca fructele se pastreaza pe o perioada mai scurta, de 4-6 zile, aceasta se poate face in depozite simple la 8-10 grade Celsius. Caisele pot fi pastrate pana la 10-15 zile in spatii frigorifice, la temperatura de -0,5…+0,5 grade Celsius si umiditatea aerului de 85-90 %.
Valorificarea caiselor se poate face pentru consum in stare proaspata sau prelucrata sub diferite forme. Atat caisele proaspete cat si prelucrate sunt printre cele mai apreciate de consumatori.