Cala (Zantedeschia)
Genul Zantedeschia (cala) reuneste 28 specii geophyte cu rizomi sau tuberculi, originare din Africa de Sud, cele mai cunoscute fiind speciile: Zantedeschia aethiopica Spreng., Zantedeschis albomaculata Baill, Zantedeschia elliotiana Engl. si Zantedeschia rehmanii Engl.
Particularitati biologice
Zantedeschia aethiopica este specia cea mai cultivata. Planta are aspect de tufa de frunze cu inaltimea si diametrul variind intre 50 si 100 cm. In pamant planta prezinta rizomi vigurosi, carnosi, protejati la exterior de o epiderma groasa, alb-cenusie. Frunzele sunt cordiform-sagitate. foarte mari, colorate in verde stralucitor, fiind foarte apreciate si ca verdeata in buchete si alte tipuri de aranjamente.
Inflorescenta este un spadix cu spata alba, rulata in forma de cornet, mai larg sau mai ingust, in functie de gradul de deschidere; este sustinuta de o tija florala cilindrica, viguroasa, inalta de 50-100 cm.
Zantedeschia albomaculata. Prezinta in pamant tuberculi. Frunzele sunt mai mici, sagitat-lanceolate, colorate in verde deschis patate cu striuri circulare, de culoare alba. Inflorescenta este, de asemenea, mai mica decat la specia precedenta avand o usoara tenta verzuie la baza.
Zantedeschia elliotiana. Prezinta in pamant tot un tubercul. Frunzele sunt mai cordiforme, colorate in verde, patat cu pete albe, mai mari decat la specia precedenta. Spata este colorata cel mai adesea in galben iar spadicele este usor parfumat.
Zantedeschia rehmanii. Prezinta un tubercul din care pornesc frunze lanceolate, verzi, mai mici decat la speciile precedente. Spata este de culoare roz sau purpurie.
Toate speciile de cala sunt plante perene geofite, nerezistente la frig, cu o perioada de repaus profund, dirijata de obicei vara, caz in care infloreste abundent iarna si primavara. Repausul se poate dirija si iarna, caz in care inflorirea are loc in sezoanele calde. Pentru producerea materialului saditor, culturile pot fi dirijate fara repaus.
Exigente ecologice
Temperatura. Zantedeschia aethiopica este o planta de sera temperata, solicitand temperaturi medii de 12-15 grade Celsius iar celelalte specii sunt plante de sera calda, solicitand temperaturi medii de 20-22 grade Celsius.
Lumina. Toate speciile de cala manifesta pretentii moderate fata de lumina, ceea ce constituie un mare avantaj si permite obtinerea florilor taiate in conditiile mai putin favorabile de lumina din timpul sezonului rece.
Apa. Toate speciile de cala solicita udari consistente la nivelul substratului si de asemenea, pulverizari repetate ale plantelor.
Aerul. Serele se vor aerisi frecvent, mai ales in cazul culturilor de Zantedeschia aethiopica, fara a crea curenti de aer.
Substratul de cultura. Cala prefera substraturile mijlocii, bogate in humus, cu un pH acid de 5,5-6.
Producerea materialului saditor. Materialul saditor pentru infiintarea culturilor florifere de cala este reprezentat de rizomi in cazul speciei Zantedeschia aethiopica si tuberculi pentru celelalte specii. Acestia trebuie sa aiba minim 2 cm diametru pentru a fi floriferi. Rizomii sau tuberculii de dimensiuni mai mici se preiau din culturile florifere si se cultiva separat, timp de 1-3 ani, pana ating marimea care sa permita inflorirea.
Culturile producatoare de material saditor se conduc fara repaus; lucrarile de ingrijire sunt aceleasi ca si in culturile producatoare de flori taiate cu exceptia lucrarii de rarire a frunzelor care nu este necesara. De asemenea, eventualele flori se elimina inca din faza de boboc.
Infiintarea culturii. La pregatirea substratului de cultura se va tine seama de faptul ca o cultura de cala dureaza 5-8 ani, prin urmare la pregatirea terenului este necesar ca substratul sa se desfunde la adancimea de 40-50 cm.
La fertilizarea de baza se administreaza 40-40 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat, 150-200 kg/sulfat de potasiu. Se recomanda ca plantarea sa se faca pe brazde inaltate, late de 120 cm si separate prin poteci de 40 cm, cate 3 randuri pe brazda, distantate la 50-60 cm; intre plante pe rand distantele variaza intre 30-50 si 60-80 cm, in functie de vigoarea soiului. Adancimea de plantare se stabileste astfel incat rizomii sau tuberculii sa fie acoperiti cu un strat de 2-4 cm de pamant. Epoca optima de plantare se inscrie intre sfarsitul lunii august si jumatatea lunii septembrie.
Ingrijirea culturii
Udatul se face moderat pana la reluarea vegetatiei si intensificarea cresterii dupa care se uda mai des si cu cantitati mai mari de apa. Din momentul aparitiei inflorescentelor se va uda numai direct pe brazde intrucat apa pastreaza spata inflorescentelor. Incepand de la sfarsitul lunii mai udatul se rareste pentru ca la sfarsit de iunie sa se intrerupa total pentru a determina plantele sa intre in repaus.
Fertilizarea faziala se aplica la interval de 2 saptamani cu ingrasaminte minerale complexe sub forma de solutii 0,1-0,2 % sau cu must de balegar in dilutie de 1 la 8. La reluarea vegetatiei se recomanda administrarea de mranita foarte bine descompusa, 3-4 kg/mp.
Rarirea frunzelor se aplica culturilor florifere incepand din anul al treilea de la infiintare intrucat plantele mature au tendinta de a forma un numar mare de frunze in defavoarea infloririi.
Afanarea substratului de cultura si distrugerea buruienilor se executa ori de cate ori este nevoie, cu furci speciale.
Recoltarea florilor. Se face prin taiere la plantele tinere si prin smulgere la plantele mature. Momentul optim pentru recoltare este cand spata incepe sa se deruleze. Florile recoltate se leaga in pachete a cate 20 de fire si se pastreaza pana la livrare in spatii racoroase, cu temperatura de 5-6 grade Celsius.