Cineraria (Cineraria)
Cineraria include un numar impresionant de specii (in jur de o mie, dupa unii autori) anuale sau perene, erbacee sau suffrutescente, originare din toate zonele globului. Pentru decorul parcurilor si gradinilor si gradinilor este frecvent utilizata ca planta de mozaic specia Cineraria maritima L.
Particularitati biologice. Planta este suffrutescenta, cu tulpina putin ramificata, atingand inaltimea de 40-60 cm. Frunzele sunt penat-sectate, cu lobii trilobati sau intregi, acoperite ca si tulpina cu perisori numerosi, lanosi, argintii. Florile, tubuloase, de culoare galbena, sunt grupate in calatidii mici, reunite la randul lor in corimbe si nu prezinta importanta decorativa.
Exigente ecologice. Prefera solurile mijlocii, insorite, ferite de vanturi puternice. Este rezistenta la seceta si prezinta, de asemenea, o adaptare mai buna la temperaturile scazute. In zonele cu climat mai bland poate fi cultivata si ca specie perena cu conditia unei usoare protejari peste iarna cu materiale organice.
Inmultirea si cultura. Cineraria se poate inmulti atat vegetativ, prin butasi de varfuri de lastari cat si generativ, prin seminte. Inmultirea vegetativa se realizeaza dupa aceeasi tehnologice descrisa la Alternanthera, numarul de butasi care pot fi prelevati de la o planta mama intr-un sezon de butasire fiind de 15-20. Temperatura optima pentru inradacinarea butasilor este 18-20 grade Celsius, butasii inradacineaza in 14-18 zile.
Semanatul in vederea producerii rasadurilor se face in sere, in ladite, in lunile februarie-martie. Temperatura optima pentru germinatia semintelor este 18-20 grade Celsius, plantele rasar in 7-14 zile de la semanat. Repicatul rasadurilor este posibil dupa 3-4 saptamani si este de preferat sa se faca direct in ghivece mici, cu diametrul de 6-8 cm. Rasadurile se ciupesc de 1-2 ori pentru obtinerea unei ramificari mai bogate a plantelor. Plantarea plantelor obtinute din butasi sau a rasadurile in camp se face spre sfarsitul lunii mai, la distantele de 10-15 cm.