Ficus (ficus)
Genul Ficus reuneste un numar impresionat (circa 800) de specii lemnoase, arbori, arbusti sau liane, originare din padurile tropicale si subtropicale din intreaga lume. Dintre cele mai cunoscute specii de Ficus cultivate ca plante de interior amintim: Ficus australis Wild., Ficus benjamina L., Ficus diversifolia Blume, Ficus elastica Roxb., Ficus lyrata Warb., Ficus stipulata Thunb.
Particularitati biologice
Ficus australis. Planta prezinta un port arboricol, foarte bine ramificat, cu inaltimea de pana la 15 m in zonele de origine si numai 1,5-2 m in conditii de apartament. Frunzele sunt oblong-elipitice sau ovat-eliptice, lungi de 8-17 cm, petiolate, colorate in verde-intens, stralucitor la inceput si acoperite cu o pubescenta densa, maronie, la maturitate. Plantele mature formeaza numeroase radacini adventive, lungi de pana la 10-20 cm, cu un rol decorativ secundar.
Ficus benjamina. Este specia cea mai cultivata in prezent. Asemanatoare cu un mesteacan, planta are port arboricol, avand o coroana foarte bine ramificata. Lastarii sunt subtiri, foarte frumos arcuiti, cu epiderma alb-cenusie. Frunzele sunt oval-eliptice, cu varful acuminat, petiolate, lungi de 5-13 cm, lucioase, colorate in verde intens sau verde panasat cu alb-crem, in functie de varietate.
Ficus diversifolia. Este un ficus de talie mica dar foarte bine ramificat, cu lastarii torsionati. Frunzele sunt ovate, obovate sau reniforme, lungi sau late de 2-8 cm, colorate in verde intens pe partea superioara si verde-oliv pe partea inferioara. Efectul decorativ al plantei este sporit de fructele mici, sferice, colorate in verde-galbui, ce sunt prezente pe planta tot timpului anului.
Ficus elastica. A fost specia cea mai raspandita in cultura pana la extinderea speciei Ficus benjamina. Are port columnar, ramificand cel mai adesea in conditii de apartament doar in urma taierilor. Inaltimea plantei in zonele de origine variaza intre 30 si 60 m insa in conditii de apartament planta nu depaseste 2-3 m.
Frunzele sunt petiolate, oval-eliptice, cu limbul gros, pielos-coriaceu, lucioase, colorate in verde intens sau verde patat cu alte culori, in functie de varietate.
Ficus lyrata. Planta prezinta cel mai adesea un port columnar, ramificand foarte rar. Tulpina este scamoasa, maroniu-negricioasa, usor contorsionata. Frunzele sunt petiolate, foarte mari, in forma de lira sau vioara, usor gofrate, cu nervurile evidente, colorate in verde deschis.
Ficus stipulata. Este un ficus cu portul volubil, agatator, ale carui tulpini pot atinge 3-5 m lungime in zonele de origine si 1-1,5 m in conditii de apartament. Frunzele sunt mici, ovat-asimetrice, usor gofrate, asimetrice, colorate in verde intens sau verde bordat cu alb-crem, in functie de varietate.
Existente ecologice
Ficusii sunt plante de sera calda si umeda. Au nevoie de temperaturi medii de 18-22 grade Celsius in timpul sezonului cald si nu mai putin de 12-14 grade Celsius in timpul iernii. Sunt plante foarte sensibile la oscilatiile bruste de temperatura, la aerul inchis si la curentii reci de aer.
Au nevoie de multa lumina insa exceptand Ficus elastica plantele nu suporta soarele direct din timpul amiezelor de vara.
Ficus stipulata solicita insa expozitii semiumbrite si tolereaza bine umbra. In privinta udatului substratul se mentine permanent reavan in timpul sezonului cald.
Plantele se vor pulveriza frecvent pentru mentinerea unei umiditati relative a aerului de 75-80 % cele mai sensibile la uscaciunea atmosferica fiind Ficus stipulata, Ficus benjamina si Ficus lyrata. Iarna plantele se uda mai rar, lasand substratul sa se usuce usor intre doua udari. Solicita substraturi fertile, bogate in humus, foarte bine drenate, cu pH-ul usor acid 6-6,5.
Producerea plantelor. Inmultirea ficusilor se realizeaza cel mai adesea prin butasi de varf si de fragmente de lastari. Acestia se dimensioneaza la 2-4 noduri prin executarea taieturii bazale imediat sub nod dupa care se pun in apa calda, cu temperatura de 35-38 grade Celsius timp de 15-20 minute pentru oprirea scurgerii latexului.
La speciile cu frunze mari acestea se ruleaza una intr-alta si se leaga cu sfoara sau inel de cauciuc pentru reducerea evapotranspiratiei. Tot la speciile cu frunze mari butasii de fragmente de lastari se pot face si cu un singur nod.
Perioada optima de butasire este primavara, in intervalul martie-mai. Conditiile optime pentru inradacinare sunt: 22-25 grade Celsius in atmosfera, 22-28 grade Celsius in substrat, semiumbra si 85-90 % umiditatea relativa a aerului. In aceste conditii butasii inradacineaza in circa 4 saptamani dupa care pot fi plantati in ghivece. De la butasire si pana la obtinerea plantelor comercializabile sunt necesare 5-6 luni.
Ingrijirea plantelor. Principala atentie ce trebuie acordata in ingrijirea plantelor de Ficus consta in asigurarea factorilor de mediu intocmai cu exigentele speciilor.
Spatiile de cultura se vor aerisi frecvent dar se vor evita oscilatiile bruste de temperatura, curentii reci de aer si uscaciunea atmosferica. Pe tot parcursul sezonului cald plantele se vor fertiliza la interval de 2 saptamani cu solutii de ingrasaminte minerale complexe cu concentratia de 0,1-0,15 %.
Primavara devreme se fac taieri de corectare a formei plantei urmate de inlocuirea substratului de la suprafata cu un amestec bogat in mranita foarte bine descompusa. La interval de 2-4 ani, in functie de volumul vegetativ al plantei este necesara transplantarea folosind ghivece de marime corespunzatoare.