Gutui (Cydonia Oblonga)
Cultura gutuiului
Gutuiul ocupa un loc important in cultura pomilor fructiferi datorita adaptabilitatii la conditii climatice diferite si insusirilor tehnologice superioare ale fructelor (grad ridicat de gelificare, mentinerea aromei si fermitatii pulpei prin fierbere, aciditate naturala placuta). Mai mult decat atat, comparativ cu merele si perele, gutuile au o capacitate buna de pastrare in conditii obisnuite, permitand prelungirea perioadei de consum si prelucrarea industriala.
Cerintele fata de factorii de mediu
Specie mai putin toleranta la stresul factorilor de mediu decat parul, gutuiul este cea mai exigenta specie fata de caldura, din grupa semintoaselor. Mai sensibil la ger decat parul, gutuiul prefera zonele cu veri calduroase si ierni mai blande, precum si locurile adapostite. Pomii tineri pot fi vatamati si la -20 grade Celsius. Necesarul de ore de frig din sezonul de repaus este mai redus, osciland in functie de soi intre 300 si 500 ore.
Desi are cerinte mari fata de apa, reuseste destul de bine si in regiuni mai secetoase, cu 500-600 mm pe an, dar distribuite proportional cu deficitul pluviometric lunar. Suporta un grad relativ mare de saraturare, dar clorozeaza peste 8 % calciu activ in sol.
Fata de lumina, gutuiul este foarte exigent. In conditiile de umbrire se dezvolta slab, fructifica putin si are o viata scurta. Gutuiul prefera soluri adanci, fertile, bine structurate, calde, suficient de revene, cu textura mai argiloasa. Are o mare rezistenta la excesul de apa din sol.
Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului
Aspectele referitoare la infiintarea livezilor de gutui sunt asemanatoare cu cele descrise de la mar si par, cu respectarea particularitatilor biologice caracteristice speciei. Astfel, se va acorda atentie la alegerea terenului, avand in vedere ca gutuiul reuseste pe soluri aluvionale, fertile, cu continut redus de calcar, bine aprovizionate cu calcar. Pe solurile cu procent ridicat de calciu, gutuiul sufera de cloroza si astfel de soluri trebuie evitate. Pe solurile nisipoase, usoare, gutuiul incepe sa rodeasca timpuriu, dar are durata scurta de viata. Distantele de plantare ce se recomanda sunt de 3,5-4 m intre randuri si 2,5-3 m intre plante pe rand.
Sisteme de cultura
Gutuiul se preteaza atat pentru sistemul de cultura clasic cu distantele de plantare de 5 x 4 m, cu pomi condusi sub forma de piramida si mai rar sub forma de vas, cat si pentru sistemul intensiv cu distante de plantare de 4 x 2 m, cu pomi condusi si ca tufa sau liber aplatizati. Sistemele de intretinere a solului sunt similare cu cele descrise la cultura marului, practic s-a generalizat intretinerea inierbata a intervalului dintre randuri si lucrarea solului pe rand prin lucrari mecanice sau manuale si/sau erbicidare.
Tehnica formarii coroanelor
In stare naturala gutuiul creste sub forma de arbustoid. Majoritatea soiurilor de gutui au vigoare mijlocie-mare, coroane neregulate, piramidale si tendinta bazitona foarte puternica. Sarpantele au unghiuri de ramificare mici, apropiate de verticala, ca urmare sunt viguroase si conteaza axul. Pomii tineri au, in general, cresteri mari care pot depasi 1 m lungime, dar dupa intrarea pe rod odata cu cresterea productivitatii isi tempereaza cresterea, iar coroana se indeseste deoarece semischeletul se ramifica mult prin formarea an de an a ramurilor de rod specifice.
Tinand cont de tendinta bazitona a soiurilor de gutui, cele mai adaptate la portul natural sunt formele de coroana globuloase cu ax de tip piramida mixta si palmeta liber aplatizata si mai rar sub forma de tufa-vas si vas intarziat.
In tehnologia de formare pe langa interventiile specifice de realizare a parametrilor fiecarei forme de coroana, se va tine cont de particularitatile de crestere si fructificare ale diferitelor soiuri de gutui.
Tehnica irigarii plantatiilor
Avand in vedere ca, gutuiul are un sistem radicular mai superficial, aceasta necesita irigari dese, cu norme mai mici de apa. Suporta excesul temporar de umiditate in sol, dar asta nu inseamna ca vegeteaza bine in astfel de conditii. Se recomanda in primul rand irigarea localizata prin picurare, cu debite de apa de 2-6 l/ pe o adancime de 30-50 cm.
Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare
Taierile de intretinere si fructificare se aplica diferentiat in functie de varsta pomilor.
Dupa intrarea pe rod, taierea consta in reducerea la jumatate sau cu o treime a ramurilor lungi purtatoare de maciulii pentru a asigura o rodire echilibrata si formarea unor maciulii viguroase pentru anul urmator.
La pomii maturi, in perioada de maxima rodire, semischeletul se regenereaza periodic prin transferul cresterii pe ramificatii tinere, viguroase. Pe semischeletul ramas se efectueaza taieri de fructificare propriu-zise care urmaresc regenerarea ramurilor de rod epuizate.
In perioada de declin, se fac taieri de regenerare in lemn de 5-6 ani pentru prelungirea perioadei de fructificare si refacerea zonelor rupte din coroana.
Recoltarea fructelor
Soiurile de gutui aflate in cultura in tara noastra au coacere tarzie, in lunile octombrie si noiembrie. Momentul optim de recoltare al gutuilor este caderea totala sau partiala a pubescentei, atunci cand culoarea pielitei devine verde-galbuie sau galbena. Spre deosebire de mere si pere, la gutui, cu cat fructele stau mai mult pe pom si toamnele sunt mai lungi si calde, se obtin fructe mai colorate si mai aromate.Fructele de gutui se pot pastra in depozit pana in decembrie-ianuarie.