Hrisca – Fagopyrum esculentum
Importanta
Apartine familiei Polygonaceae, este inclusa in grupa cerealelor fiind considerata o pseudocereala, datorita compozitiei chimice a boabelor si utilizarii acestora in alimentatie si in furajare, similar cu boabele de cereale.
Boabele de hrisca sunt folosite in alimentatie sub forma de grisuri, pesmeti, biscuiti, amestecuri de cereale pentru micul dejun, crupe.
Boabele sunt folosite de asemeni in alimentatia animalelor: porci, pasari, valoarea nutritiva este ceva mai scazuta decat a cerealelor datorita ponderii mai mari a invelisurilor fructului, dar hisca este singura cereala care nu este deficitara sub aspectul continutului de lizina.
Din punct de vedere agronomic, hrisca prezinta interes deoarece nu este pretentioasa fata de tehnologia de cultura, planta acopera repede terenul si inabusa buruienile, creste foarte repede si poate asigura in 3 luni recolte de 4-6 t/ha masa uscata. Planta contine rutina substanta folosita in medicina pentru tratarea fragilitatii vaselor capilare sanguine.
Este de asemeni o excelenta planta nectaro-polenifera, furnizand 50- 150 kg nectar/ha.
Este originara din regiunile muntoase ale Chinei si Nepalului, unde sia pastrat importanta in alimentatia populatie locale. La nivel mondial se cultiva pe cca 1 mil.ha. Tari cultivatoare de hrisca sunt: Canada, Franta, Polonia, SUA.
Restrangerea culturii se datoreaza unor cauze cum ar fi:valoarea nutritiva a boabelor sub nivelul cerealelor, productii instabile de la un an la altul, recoltarea dificila datorita maturitatii esalonate a boabelor si culcarii la pamant a plantelor la maturitate, valorificarea nesigura pe piata. Hrisca a revenit in atentia consumatorilor din Franta, datorita calitatii dietetice a boabelor, de aceea Franta importa cantitati mari de hrisca din China si Brazilia.
Particularitati biologice:
Are o perioda de vegetatie scurta, de 90-120 de zile si un necesar termic de 1500-1800 °C. Planta este adaptata la un climat umed si racoros, semintele germineaza la 4-5 zile dupa semanat daca are umiditate suficienta si temperatura este peste 10 °C.Planta este sensibila la temperaturi scazute, de aceea se seamana primavara mai tarziu.
Nu este pretentioasa fata de sol, valorificand solurile sarace, acide, nisipoase, nu suporta solurile grele cu exces de umiditate. Solurile fertile nu sunt indicate deorece favorizeaza cresterile vegetative in detrimentul fructificarii.
Rădăcina
Este pivotantă, ajungând până la 20-40 cm adâncime, cu numeroase ramificaţii fibroase răspândite îndeosebi în stratul arabil. Peri absorbanţi sunt lungi de 3-5 mm lungime, datorită acestui fapt are o foarte mare putere de solubilizare şi absorbţie.
Tulpina
Este erectă, ramificată chiar de la bază, suculentă şi goală în interior, cu înălţimea de 30-60 cm, poate ajunge şi la 100 cm înălţime în condiţii favorabile de vegetaţie, de culoare verde sau verde-roşiatic.
Frunzele
Sunt alterne, triunghiulare sau sagitat – cordate, glabre, cele de la bază lung peţiolate cele de la vârf aproape sesile. Nervurile frunzelor sunt uşor păroase, colorate în verde sau verde – roşietic. Sucul tulpinilor şi frunzelor este foarte acid.
Florile
Sunt grupate în raceme alungite, lung pedunculate, inserate axilar la frunzele superioare. Culoarea florilor este alb –roz sau roşu, cu miros pronunţat. Polenizarea este alogama entomofila, pentru o buna polenizare este nevoie de 2-3 familii de albine /ha.
Fructul
Este o nuculă cu trei muchii, de culoare brună -castanie sau cenuşie argintie, lucioasă după recoltare şi mată mai târziu. MMB = 19-27 g. Coacerea fructelor se face eşalonat, de aceea au loc pierderi mari de recoltă prin scuturare (10-40 % din recoltă).
Tehnologia de cultura:
Rotatia si semanatul
Poate fi semanata dupa orice cultura. Se seamana primavara mai tarziu, cand temperatura solului a depasit 10 °C, de regula in a doua jumatate a lunii aprilie – inceputul lunii mai. Poate fi cultivata si in cultura succesiva dupa plante furajere sau cereale paioase, semanandu-se la sfarsitul lunii iulie.Se seamana in randuri dese (12,5 cm), in teren bine maruntit la suprafata, nivelat, plantele cresc repede inabusind buruienile.
Fertilizarea
Se face cu doze mici de ingrasaminte, 40-60 kg N/ha, 40-50 P2O5 kg/ha si 60-80 kg K2O /ha.Nu se recomanda folosire clorurii de potasiu ca ingrasamant deoarece hrisca este sensibila la clorul din sol.
Recoltarea
De face in septembrie, destul de dificil din cauza maturitatii esalonate a boabelor. Se recolteaza mecanizat, cu combina de recoltare a cerealelor, cand 70 % din fructe au ajuns la maturitate. Productiile obtinute sunt de 1000-1500 kg boabe/ha, dar pot ajunge si la 2500-3000 kg boabe/ha. Imediat dupa recoltare este necesara conditioanarea recoltei, prin eliminarea impuritatilor si uscarea boabelor la 12-14 % umiditate.