Lacramioara (Convallaria)
Convallaria este un gen cu 3-4 specii, dintre care cea mai cunoscuta este Convallaria majalis L. (margaritar, lacramioare), originara din Europa si Asia.
Particularitati biologice. Margaritarul prezinta in pamant rizomi stoloniferi subtiri si fragili ce poarta din loc in loc muguri bine individualizati, supli cand sunt vegetativi si bombati cand sunt floriferi. Frunzele sunt petiolate, oval-eliptice, verzi cu lungimea de 15-25 cm si nervurile evidente. Florile sunt mici, puternic parfumate, pedicelate, campanulate, cu corola divizata scurt in 6 lacinii obtuze; sunt colorate cel mai adesea in alb si sunt grupate in raceme terminale cu varful usor curbat sustinute de tije florale cu lungimea de pana la 15 cm. Exista si soiuri cu florile colorate in roz. Inflorirea are loc in aprilie-mai iar dupa 1-2 luni de la inflorire plantele intra in repaus. Ierneaza afara, fiind o specie geofita rustica.
Exigente ecologice
Temperatura. Pentru crestere si inflorire in conditii de camp margaritarul prefera temperaturile moderate, specifice sezonului de primavara in care se desfasoara la praguri termice variind intre 18 si 28 grade Celsius in functie de etapa fortarii si varianta de fortare. In timpul repausului, cand are loc desavarsirea formarii mugurilor floriferi pentru anul urmator, sunt necesare temperaturi ridicate de minim 22-24 grade Celsius, asa cum se intalnesc vara, in mod natural. Iesirea plantelor din repaus si reluarea vegetatiei sunt conditionate de trecerea mugurilor soloniferi printr-o perioada cu temperaturi scazute de 0-4 grade Celsius, timp de cel putin 3-4 saptamani.
Lumina. Margaritarul prefera semiumbra dar tolereaza atat umbra cat si expozitiile insorite daca solul este mentinut permanent reavan. In raport cu fotoperioada, margaritul este o planta indiferenta fata de durata de iluminare.
Apa. La nivelul solului margaritarul solicita o umiditate moderata si constanta in timp ce in atmosfera are nevoie de o umiditate relativa ridicata.
Aerul. Pentru culturile realizate in camp nu se pune problema dirijarii acestui factor. In cazul culturilor fortate insa spatiile de cultura se vor aerisi regulat. Tot in cazul culturilor fortate mugurii stoloniferi trecuti prin perioada de frig pot fi mentinuti inainte de plantare intr-o atmosfera imbogatita in diferite substante, chimice, cu rol in sporirea procentului de inflorire.
Astfel, mugurii stoloniferi pot fi mentinuti, timp de 24-48 de ore inainte de plantare, in spatii inchise in care se administreaza 350-400 mg/mc eter, 80-100 g/mc cloroform sau 1-2 g/mc eter. In timpul administrarii acestor substante se asigura o temperatura de 20-22 grade Celsius si o umiditate a aerului de 80-85 %.
Substratul de cultura. Margaritarul prefera solurile si substraturile mijlocii, argilo-nisipoase, bogate in humus, fertile, umede, acide, cu pH-ul variind intre 5 si 6.
Producerea materialului saditor. Materialul biologic folosit pentru infiintarea culturilor florifere de margaritar este reprezentat de muguri stoloniferi cu diametrul de minim 7 mm si lungimea radacinilor de 10-16 cm. Acestia se produc in culturi de camp cu o durata de 2-3 ani, pe soluri usoare, cu fertilitate ridicata, semiumbrite si bine udate. La fertilizarea de baza se administreaza 100 t/ha gunoi de grajd bine descompus sau mranita si cate 200-250 kg/ha superfosfat si sulfat de potasiu.
Epoca optima de plantare a mugurilor soloniferi vegetativi este vara, in lunile iulie-septembrie, cand plantele se afla in repaus. Distantele de plantare sunt de 20-30 cm intre randuri si 5-10 cm pe rand iar adancimea de plantare este de 5-6 cm.
Dupa plantare solul se uda bine si se mulceste cu un strat de 1-2 cm materiale organice. Lucrarile de ingrijire aplicate pe parcursul celor 2-3 de durata a culturii constau in:
-udatul cu regularitate pentru mentinerea solului permanent reavan; de asemenea, plantele se pulverizeaza des pe frunze stiut fiind faptul ca uscaciunea atmosferica grabeste intrarea plantelor in repaus;
-mentinerea solului permanent afanat si curat de buruieni;
-fertilizarea faziala, imediat dupa pornirea plantelor in vegetatie primavara, folosind 70-80 g/mp ingrasaminte minerale complexe NPK in raportul 2:1,5:2; o data pe luna se poate aplica si must de balegar, in dilutie de la 1 la 10.
Scoaterea mugurilor soloniferi, in anul al doilea sau al treilea de cultura, in vederea folosirii lor la fortare se realizeaza spre sfarsitul verii, dupa ce frunzele s-au uscat in totalitate. Mugurii stoloniferi de dimensiuni mici se replanteaza in camp si se ingrijesc timp de 2-3 ani, dupa aceeasi tehnologie. Mugurii stoloniferi care indeplinesc conditiile de marime in vederea fortarii se leaga in pachete de cate 25 de bucati dupa care se depoziteaza in spatii racoroase, stratificati in turba, rumegus sau nisip. In aceste spatii mugurii stoloniferi se pastreaza la temperaturi cuprinse intre 0-4 grade Celsius, timp de cel putin 3-4 saptamani inainte de plantarea in vederea fortarii.
Infiintarea culturii. Culturile florifere realizate in camp se infiinteaza si se ingrijiesc dupa aceleasi reguli ca si culturile producatoare de material saditor. Pentru culturile fortate este obligatoriu insa ca inainte de plantare mugurii stoloniferi sa fie supusi tratamentului cu frig. In tehnologiile vechi de cultura tratamentul cu frig se realiza in mod natural dupa plantarea mugurilor stoloniferi in ghivece, prin ingroparea acestora in santuri afara, unde erau mentinute pana cu 3-4 saptamani inainte de a fi aduse in sera pentru fortarea propriu-zisa. In tehnologiile moderne tratamentul cu frig se realizeaza in depozite frigorife, inainte de plantarea mugurilor stoloniferi. Dupa executarea acestor tratamente mugurii stoloniferi se planteaza in ladite sau direct pe bacuri sau parapeti inaltati in sera, intr-un substrat usor, compus din turba sau parti egale de turba + pamant de frunze + nisip sau perlit.
Plantarea se face la distante foarte mici, de 2-3 cm, asigurandu-se o densitate de 600-700 plante la mp. In functie de data dorita pentru inflorire se pot stabili epoci diferite de plantare stiut fiind faptul ca fortarea propriu-zisa dureaza circa 3 saptamani iarna si 2 saptamani toamna si primavara.
Ingrijirea culturii. Ingrijirea culturilor fortate de margaritar se rezuma doar la conducerea factorilor de mediu, dat fiind ca durata unei culturi este scurta, de 2-3 saptamani. Se cunosc mai multe variante de conducere de mediu dintre care cea mai raspandita este urmatoare:
-in primele 4-5 zile dupa plantare temperatura se creste treptat pana la nivelul de 20 grade Celsius, umiditatea substratului si cea atmosferica sunt moderate iar lumina lipseste;
-in continuare pana la aparitia bobocilor florali temperatura se creste la 25 grade Celsius, umiditatea din substrat si cea atmosferica sunt, de asemenea mai ridicate iar in privinta lungimii se asigura conditii de semiintuneric;
-din momentul aparitiei bobocilor florali si pe toata perioada infloririi temperatura se scade la 18-20 grade Celsius, se asigura aceleasi conditii de umiditate ca si in faza anterioara iar lumina trebuie sa aiba o intensitate medie de 10000 lucsi, apelandu-se la nevoie-chiar la iluminatul artificial.
Recoltarea florilor. Tijele florale se recolteaza prin smulgere, in momentul cand jumatate dintre florile inflorescentei sunt deschise. Dupa recoltare florile se duc in spatii racoroase cu temperatura de 2-5 grade Celsius unde se pun cu baza in apa rece si unde se pot stoca timp 4-5 zile inainte de a fi livrate. Pentru realizarea buchetelor sunt necesare si frunze, motiv pentru care, cel mai adesea, se planteaza pe langa mugurii stoloniferi floriferi si muguri vegetativi in vederea asigurarii necesarului de frunze. Dupa recoltarea florile cultura se defriseaza, renuntandu-se la mugurii stoloniferi.