LATIRUL
Importanţă
Este folosit în alimentaţia animalelor ca nutreţ verde, fân, singur sau în amestec cu cereale, iar boabele se administrează sub formă de nutreţ concentrat. Boabele se mai folosesc şi în obţinerea unor cleiuri de calitate superioară, folosite în industriile aviatică, textilă, de furnire etc.
Raspandire:
Latirul se cultivă pe circa 500 mii ha pe glob, din care cea mai mare parte în India. La noi în ţară se cultivă în zona de stepă pe câteva sute de ha, fiind rezistent la secetă.
Particularitati biologice
Latirul germinează la minimum 2 – 3°C. Răsărirea este hipogeică. Rădăcina este de tipul II. Tulpina este de 40 – 80 cm, ramificată, muchială, aripată, târâtoare. Frunzele sunt paripenate, cu o pereche de foliole lanceolate şi stipele dezvoltate. Florile sunt grupate în raceme scurte, câte 2 -3, albe sau colorate, iar fecundaţia este autogamă. Fructul este rombic, de 2 – 3 cm. comprimat, aripat, cu 2 – 5 seminţe unghiulare, albe sau colorate.
Cerintele fata de clima si sol
Latirul are pretenţii moderate faţă de climă, fiind puţin pretenţios la temperatură şi umiditate. Ca plantulă suportă îngheţuri de -8°C; ulterior devine mai sensibil. Suma de grade este de circa 1.800°C. Suportă seceta, după care plantele îşi reiau creşterea, depăşind, din acest punct de vedere, celelalte leguminoase. Reuşeşte pe aproape toate tipurile de sol, exceptând cele umede şi răcoroase şi cele nisipoase. Valorifică mai bine ca alte plante solurile cu un anumit grad de sărăturare şi cele calcaroase, convenindu-i reacţia uşor alcalină.
Tehnologia de cultivare:
Rotatie:
Latirul se poate cultiva după orice plantă, cu excepţia leguminoaselor. Amplasarea în rotaţie nu constituie o problemă, având în vedere suprafeţele mici cultivate. Este o bună premergătoare pentru toate plantele, putându-se
cultiva după el şi grâul de toamnă, în India se cultivă în amestec cu grâul, de care se separă uşor la treierat.
Fertilizare: Cerinţele fată de elementele nutritive ale latirului sunt similare cu cele ale mazării, deci fertilizarea se face după aceleaşi reguli.
Pregătirea terenului: Cuprinde aceleaşi lucrări ca şi pentru alte plante semănate în prima urgenţă.
Sămânţa şi semănatul: Sămânţa trebuie să aibă puritatea peste 96%, iar valoare germinativă peste 80%. Semănatul se face în urgenţa întâi (la 3 – 4°C în sol), cel mai târziupână la sfârşitul lunii martie. Densitatea de semănat este de 80 – 100 boabe germinabile/m2. Se seamănă în rânduri apropiate (12 – 15 cm), la adâncimea de 5 – 6 cm. Cantitatea de sămânţă este de 120 – 160 kg/ha.
Lucrările de îngrijire: Sunt ca şi cele pentru mazăre, mai puţin erbicidarea.
Recoltare: Recoltarea se face când 2/3 din păstăi s-au îngălbenit, în aceleaşi condiţii tehnice arătate la mazăre. Producţiile oscilează între 10-20 q/ha. Pentru păstrare, se vor lua aceleaşi măsuri ca şi la alte leguminoase.