Lupin (Lupinus)
Genul Lupinus reuneste circa 200 specii anuale sau perene, erbacee sau suffrutescente, originare din America. Dintre speciile perene, cea mai cunoscuta este specia Lupinus polyphyllus Lindl.-lupin.
Particularitati biologice. Planta creste sub forma de tufa bogata de lastari cu inaltimea de pana la 1 m sau chiar mai mult si diametrul de circa 80 cm. Frunzele sunt palmat-compuse, cu 13-15 foliole digital-lanceolate, verzi, glabre pe partea superioara si pubescente pe partea inferioara. Florile, specifice leguminoaselor, sunt colorate in alb, rosu, galben, roz sau albastre si sunt grupate cate 50-80 in inflorescente spiciforme lungi, erecte. Inflorirea se desfasoara din mai pana in august.
Exigente ecologice. Prefera solurile mijlocii, calcaroase, nu prea umede, bine drenate si insorite.
Inmultirea si cultura. Speciile de lupin se inmultesc prin seminte, fiind necesare 50 g seminte pentru obtinerea a 1000 de plante. Semanatul se face fie direc la locul de decor, fie in placi alveolare sau ghivece cu diametrul de 6-8 cm, in sere. Semanatul direct la locul de decor se face in aprilie-iunie, in cuiburi distantate la 40-50 cm, cate 3-4 seminte la cuib. Semanatul in ghivece sau placi alveolare se face in luna martie, cate 2 seminte la ghiveci. Temperatura optima pentru germinatia semintelor este 15 grade Celsius, plantele rasar in 14-21 zile de la semanat. Daca semanatul s-a facut in ghivece sau placi alveolare rasadurile se scot in luna mai pe brazde in pepiniera unde se ingrijesc pana in primavara anului urmator, cand plantele pot fi transplantate la locul de decor, la distantele de 40-50 cm.
Ingrijirea plantelor, atat in pepiniera cat si la locul de decor, consta in udatul la nevoie, afanarea solului, distrugerea buruienilor, 1-2 fertilizari faziale cu must de balegar in dilutie de 1 la 10, mranita bine descompusa sau ingrasaminte minerale complexe.