Cultura marului (Malus domestica)
Intre speciile caracteristice climatului temperat, marul detine de departe, primul loc, atat ca suprafata cat si sub aspectul productiei de fructe.
Marea sa „disponibilitate” in consum este determinata de mai multi factori dintre care: durata de pastrare indelungata a fructelor, chiar in conditii obisnuite, alaturi de deosebita zestre biologica pe care o detine specia, respectiv mii de soiuri, numerosi portaltoi, ce permit combinatii pretabile pe diverse soluri, in sisteme de cultura.
Cerintele fata de factorii de mediu
Creste si fructifica bine in zone cu o temperatura medie anuala de 8-11 grade Celsius. Temperaturile orare optime ale speciei se situeaza intre 14 si 27 grade Celsius, iar cele absolute minime sunt de 8 grade Celsius si maxime de 33 grade Celsius. Limita de rezistenta la ger este considerata a fi -40 grade Celsius, iar necesarul de ore de frig din sezonul de repaus oscileaza in functie de soi intre 400 si 1200 ore. In faza de boboc, florile rezista la temperaturi de pana la -5 grade Celsius, cand sunt deschise, degera la -1,6 pana la -2 grade Celsius, iar fructele abia formate, suporta scaderea temperaturii numai pana la -1,1 grade Celsius.
Cerintele marului fata de umiditate sunt mari, necesitand 700-900 mm precipitatii anual, pentru soiurile de iarna si minimum 550 mm pentru cele de toamna si vara, distribuite proportional cu deficitul pluviometric lunar. Nu suporta excesul de umiditate, precum nici seceta, atat in sol cat si in atmosfera.
Cerintele fata de lumina sunt mai mici comparativ cu alte specii.
In functie de portaltoi, marul creste bine pe diferite tipuri de sol, insa recolte mari si sustinute se obtin cand este plantat pe soluri fertile, profunde, bine structurate, mai argiloase sau lutoase, suficient de umede. Se recomanda si efectuarea unei analize a volumului edafic activ, care permite stabilirea a combinatiei soi-portaltoi. Suporta bine calcarul activ pana la 10-12 %, totusi acesta devine inhibitor al cresterii la peste 10% la adancimea de sub 50 cm. Necesita o reactie moderat spre slab acida (pH 5-7). Panza de apa freatica trebuie sa se afle la sub 2,5 m adancime si in nici o situatie pentru portaltoii vegetativi, in perioadele ploioase sa nu se ridice la peste 1,2-1,5 m fata de suprafata solului.
Materialul saditor
Materialul saditor destinati infiintarii livezilor, poate fi procurat numai din pepinierele autorizate si poate fi format fie sub forma de varga, fie sub forma de varga dar cu 1-3 lastari anticipati, sau pomi cu coroana formata si muguri de rod preformati.
O conditie esentiala pentru infiintarea livezilor este ca materialul saditor sa fie supus certificarii conform legilor in vigoare de catre autoritatile responsabile. Se admit pomi din categoria biologica CERTIFICAT, etichetati individual sau o eticheta la legatura, insotit de un document de Calitate si Conformitate al Furnizorului ca sa ateste specia, soiul, portaltoiul, categoria biologica, numarul documentului oficiale de certificare si codul pasaportului fitosanitar.
Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului
Pichetarea terenului. Este lucrarea prin care se materializeaza pe teren pozitia fiecarui pom. In prealabil se stabileste modul de grupare a pomilor si distantele de plantare intre randuri si intre pomi pe rand.
Pentru simplificarea pichetatului terenul se incadreaza in figuri geometrice regulate si se divide in parcele.
Pentru fiecare parcela delimitata pichetarea propriu-zisa va consta in:
-Pe latura lunga a parcelei, se traseaza o linie dreapta, care va fi baza de pornire a pichetajului. Lungimea acesteia trebuie sa fie multiplu al distantei intre randurile de pomi si la fiecare distanta intre randuri se bate un pichet de capat pe rand.
-Din capetele acestei linii, cu ajutorul aparatelor topografice, se vor ridica doua perpendiculare, egale ca lungime si paralele. Lungimea acestor laturi trebuie sa fie multiplu distantei intre pomi pe rand.
-Pentru inchiderea perimetrului, se unesc capetele celor doua linii, printr-o linie care trebuie sa fie paralela si egala cu linia de baza si pe care se fixeaza picheti distantati intrei ei la distanta dintre randuri, care reprezinta celalalt capat al randului.
-Daca latimea parcelei este mai mare de 50 m, pe directia celor doi picheti capete de randuri si pentru fiecare rand, se bat tarusi din 50 m in 50 m.
Epoca de plantare. In zonele unde iernile sunt usoare si conditiile de lucru permit plantarea se face toamna. Plantarea de toamna favorizeaza calusarea ranilor si emiterea de noi radacini active pana la sosirea iernii. In plus, pomii plantati toamna beneficieaza de umiditate din precipitatiile din toamna si din topirea zapezii, se aseaza mai bine, se realizeaza un contact perfect intre radacini si sol, iar primavara pornesc in vegetatie mai devreme.
In zonele in care, de obicei, iarna nu cad zapezi si temperaturile sunt scazute este mai bine sa se planteze primavara, pentru a evita degerarea pomilor. Plantarea de primavara trebuie efectuata imediat dupa dezghetarea si zvantarea solului, inainte de demugurire. Pomii plantati in aceasta epoca formeaza calus si radacini noi abia primavara dupa plantare, motiv pentru care pornirea in vegetatie are loc mai tarziu, iar cerintele lastarilor din primul an sunt mai mici decat in cazul plantarii de toamna.
Pregatirea pomilor pentru plantare. Cuprinde fasonarea si mocirlirea radacinilor. Fasonarea consta in inlaturarea portiunii vatamate si scurtarea radacinilor mai groase de 3-4 mm, la 35-40 cm si a celor mai subtiri de 3 mm la 8-10 cm. Mocirlirea consta in introducerea radacinilor intr-un amestec de pamant galben, balega proaspata si apa. Aceasta are rolul de a asigura o mai mare umiditate in jurul sistemului radicular, de a realiza o aderenta mai buna cu particulele solului si de a stimula vindecarea ranilor.
In plantatiile intensive si superintensive, cu distante de plantare reduse, pentru a usura plantarea nu se mai picheteaza locul pentru fiecare pom, in acest scop se confectioneaza un cablu de sarma cu lungimea de 55-60 de m, pe care se marcheaza cu o sarma de alta culoare distanta intre pomi pe rand si se efectueaza urmatoarele operatii:
-Pentru a putea intinde aceste cabluri la capete se leaga tarusi confectionati dintr-un lemn de esenta tare si care vor fi ascutiti la unul din capete pentru a se infige in sol;
-Acest cablu se intinde intre tarusi pe directia randului distantati la 50 m, astfel incat primul semn sa fie pe tarusul capat de rand;
-O echipa formata din 2 muncitori vor sapa groapa de plantare, cu adancime de 25-30 cm;
-O alta echipa formata din 2 muncitori va planta pomul: unul tine pomul vertical in dreptul semnului de pe cablu, iar celalalt trage pamantul in groapa;
-Se recomanda plantarea cu punctul de altoire la 10-15 cm deasupra nivelului solului;
-Se acopera radacinile cu un strat de pamant bine maruntit si se calca usor.
Intretinerea solului. Pe randurile de pomi, in zona de maxima raspandire a sistemului radicular, solul trebuie mentinut afanat si fara buruieni. Acesta se poate realiza prin: afanare superficiala manuala sau mecanica, mulcire, erbicidare.
Banda respectiva, cu latimea de 60-70 cm in primii 2-3 ani dupa plantare, urmeaza sa fie marita pana la cel putin 120-150 cm in perioada deplinei rodiri; zona respectiva este vizata pentru repartizarea ingrasamintelor si mentinerea in stare optima de umiditate prin irigare localizata.
Cel mai raspandit sistem de intretinere a solului este inierbarea permanenta intre randuri si mentinerea ca ogor negreu si/sau erbicidat pe randul de pomi.
Recoltarea fructelor
Recoltarea merelor se face la momentul optim caracteristic fiecarui soi, fiind o insusire determinata genetic, in functie de care soiuri sunt incadrate genetic in 3 categorii: de vara, de toamna si iarna.
Momentul culesului se stabileste prin testul amidonului, pe baza unor indicatori fizici si chimici.