Muscari (Muscari)
Genul Muscari include 50 specii bulboase, originare din Europa, Asia si Africa, cea mai cunoscuta fiind specia Muscari armeniacum Mill.-muscari.
Particularitati biologice. Planta formeaza in sol un bul mic, tunicat, sferic sau piriform, alb-cenusiu, din care pornesc 6-8 frunze lineare, usor canaliculate si o tija florala cilindrica, lunga de 15-20 cm. Florile sunt scurt pedicelate, campanulate, dispuse in raceme spiciforme terminale, asemanatoare celor de zambile dar de dimensiuni mai mici. Sunt colorate cel mai adesea in albastru de diferite nuante dar se intalnesc si soiuri cu flori albe sau roz. Inflorirea are loc in martie-aprilie.
Exigente ecologice. Muscari poate creste pe orice tip de sol cu conditia ca acesta sa nu fie prea umed si sa fie bine drenat. este o geofita rustica, avand repaus profund vara, dupa inflorire. Prefera expozitiile insorite dar tolereaza bine si semiumbra.
Inmultirea si cultura. Speciile de Muscari se inmultesc prin separarea bulbilor, odata la 2-3 ani, vara in timpul repausului. Dupa scoatere, bulbii se sorteaza pe categorii de marime, se zvanta si se pastreaza pana toamna in spatii uscate si bine aerisite. Replantarea bulbilor se face toamna, in septembrie-octombrie, la distantele de 10-15 cm si adancimea de 5-6 cm. Pregatirea solului in vederea plantarii se face ca si pentru bulbii de zambile. Ingrijirea plantelor este usoara si are in vedere afanarea solului si distrugerea buruienilor si udatul la nevoie, in primaverile secetoase.