1.Paianjenul rosu comun (Acarianul rosu comun) – Tethranychus urticae
Prezinta 6 – 10 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de femela fecundata, pe frunzele ramase in camp dupa recoltare, in frunzarul padurilor si pe scoarta pomilor si a arbustilor. Femelele parasesc locurile de hibernare, primavara, cand temperaturile depasesc 10ºC si incep sa se hraneasca cu diverse plante cultivate si spontane, din mai multe familii botanice (Cucurbitaceae, Malvaceae, Moraceae, Papilionaceae, Rosaceae, Vitaceae etc.). Ataca tomate, vinete, ardei, dovlecei etc., atat in camp cat si in solarii si sere. Adultii si larvele colonizeaza partile inferioare ale aparatului foliar, pe care le inteapa si sug sucul celular, provocand o degradare a tesuturilor. Simptomele caracteristice atacului sunt: pete mici, punctiforme, albe, vizibile pe partea superioara a frunzei; treptat frunzele se ingalbenesc si se usuca.
Combatere:
- Executarea araturii de toamna, pentru incorporarea resturilor vegetale distruge mediul de hibernare al daunatorului;
- Efectuarea de prasile periodice, pentru distrugerea buruienilor, care pot constitui plante – gazda secundare;
- Executarea de tratamente chimice cu: Nissorun 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock EC.
2. Paianjenul brun al pomilor – Bryobia rubrioculus
Daunatorul are 4 – 6 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de ou, pe ramurile sau trunchiurilor arborilor, in special sub scoarta acestora. Larvele apar la sfarsitul lunii martie – inceputul lunii aprilie, si se hraneste cu lastarii si frunzele tuturor speciilor de pomi fructiferi, pe care le colonizeaza, le inteapa si sug sucul celular, provocand rupturi si dislocari ale epidermei si ale celulelor parenchimului lacunos. Pe frunzele atacate apar pete alb – cenusii sau cenusiu – rosiatice. Fructele atacate se usuca si cad. Atacurile puternice produc debilitarea pomilor.
Combatere:
- In perioada de repaus vegetativ se vor aplica tratamente cu: Confidor Oil (1.5%),iar pe timpul verii se pot trata cu un acaricid: Nissorun 10 WP (0.03%), Envidor 240 SC (0.3 l/ha), Milbeknock (0.05%).
3. Acarianul galicol al vitei de vie – Eriophyes vitis
In Europa este prezenta doar forma galicola, pe frunzele vitei de vie. Prezinta 3 – 5 generatii pe an si ierneaza in stadiul de adult, sub solzii mugurilor, in scoarta exfoliata a butucilor sau la baza coardelor. Primavara, femele hibernante migreaza pe partea inferioara a frunzelor, unde depun oua (50 – 70). Acarianul ataca doar vita de vie producand erinoza. Frunzele atacate prezinta pe partea inferioara pete neregulate, delimitate de nervurile frunzelor, cu un aspect de pasla alba. In timpul hranirii, daunatorul produce o substanta toxica, care determina aparitia de gale la nivelul frunzelor. La inceputul atacului petele sunt subtiri si galbui – albicioase, insa treptat se maresc si devin cafenii. In urma atacului, frunzele se etioleaza si cad, iar florile avorteaza.
Combatere:
- Strangerea frunzelor, toamna, si distrugerea acestora prin ardere;
- Pe suprafete mici frunzele pot fi stranse si distruse chiar si in perioada vegetatiei;
- Executarea de tratamente chimice cu: Nissorun 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock EC.