Paphiopedilum (Paphiopedilum)
Genul Paphiopedilum reuneste circa 60 specii, in majoritate terestre, originare din arealele cu altitudini de circa 2000 de m din India, China si Asia de Sud-Est.
Speciile de Paphiopedilum se aseamana destul de mult cu speciile de Cypripedium, cu care au fost si sunt confundate de amatori, purtand acelasi nume comun de papucel, sabotul sau papucul lui Venus.
Cea mai raspandita este specia terestra Paphiopedilum villosum Stein.
Planta formeaza frunze lineare, pieloase, mai mult sau mai putin canaliculate, colorate in verde intens si lungi de 25-40 cm. Florile sunt solitare, au diametrul de circa 8 cm, infloresc iarna-primavara si sunt sustinute de tije florale lungi de 15-25 cm; au sepalele si petalele in forma de limba, dispuse in cruce, cu marginile usor ondulate si varful mai mult sau mai putin rasfrant, colorate in verde, verde-galbui sau brun, cu varful alb. Labelumul, mai mult sau mai putin tronconic, cu varful rotunjit, este colorat in brun-roscat sau galben-brun.
Speciile de Paphiopedilum se caracterizeaza prin pretentii moderate fata de temperatura, limitele termice acceptate de majoritatea speciilor fiind de minim 10 grade Celsius iarna si maxim 30 grade Celsius vara. Au nevoie de termoperiodism diurn timp de 4-6 saptamani pentru inductia florala.
In raport cu lumina desi sunt pretentioase vara plantele se umbresc intrucat nu suporta soarele direct in acest sezon. Solicita substraturi usoare, fertile, foarte bine drenate, plantele fiind foarte sensibile la excesul si stagnarea apei. Udatul se face astfel incat substratul sa se mentina permanent reavan in timpul sezonului cald si sa se usuce foarte usor intre doua udari, iarna. Umiditatea atmosferica optima este de 60-70 % vara si 40-50 % iarna.