Paralute (Bellis)
Genul Bellis include circa 75 specii erbacee, perene, originare din toate zonele globului. Specia cea mai cultivata ca planta bienala este Bellis perennis L.-paralute.
Particularitati biologice. Planta, inalta de 10-15 cm, are o tulpina foarte scurta pe care se insera in rozeta frunzele sesile, obovate sau spatulate. Din mijlocul acestei rozete pornesc tije florale cilindrice, glabre sau usor paroase, ce se termina cu calatidii de 0,5-3 cm diametru. Florile tubuloase sunt colorate cel mai adesea in galben iar florile marginale, dispuse pe 2 sau mai multe randuri, sunt colorate in nuante diferite de roz, rosu sau alb. Chiar daca la unele soiuri pot sa apara sporadic 1-2 flori din toamna, inflorirea abundenta se produce primavara, din martie pana in iunie.
Exigente ecologice. Paralute sunt plante putin pretentioase; totusi ele prefera solurile insorite, usoare, afanate si cu umiditate moderata dar constanta. Caldurile excesive determina diminuarea accentuata a numarului de flori, motiv pentru care paralutele nu pot fi folosite pentru decorul estival.
Inmultirea si cultura. Semintele reprezinta materialul biologic prin care se realizeaza inmultirea paralutelor. Infiintarea culturilor se face prin plantare de rasaduri produse pe brazde in pepiniera, vara, in lunile iulie-august.
Temperatura optima pentru germinatia semintelor este 18-20 grade Celsius, plantele rasar in 7-10 zile de la semanat. Rasadurile se repica dupa circa 3 saptamani de la rasarire, fie pe brazde in pepiniera, la distantele de 10 cm, fie in placi alveolare sau ghivece cu diametrul de 6-8 cm. Indiferent de varianta aleasa terenul pe care se vor amplasa rasadurile se umbreste. Plantarea rasadurilor la locul de decor se face in intervalul septembrie-octombrie, la distantele de 15-20 cm.