Pasarea paradisului (Strelitzia)
Genul Strelitzia include 4 specii originare din Africa de Sud, dintre acestea specia cea mai cultivata fiind Strelitzia reginae Banks.
Particularitati biologice. Strelitzia este o planta cu vegetatie continua, care formeaza anual 1-4 lastari noi la periferia tufei; cultura dureaza o perioada indelungata, 20-25 de ani. Vara, pentru o luna si jumatate, plantele se trec printr-o perioada de repaus relativ, fara a-si pierde frunzele; in aceasta perioada plantele se pulverizeaza cu jet fin de apa iar substratul se uda foarte putin si foarte rar, doar atat cat sa nu se usuce de tot pamantul. Talia plantei poate atinge 1,5-2 m, planta creste sub forma de tufa bogata, cu frunzele foarte mari, oval-eliptice, coriacei, cu petioli vigurosi, cilindrici, lungi de 50-70 cm. In pamant planta prezinta radacini carnoase, suculente, avand aspectul unor rizomi.
Florile sunt reunite in numar de 5-10 intr-o inflorescenta tip carena sustinuta de tije cilindrice viguroase, inalte de 130-200 cm; ele sunt alcatuite fiecare din 3 sepale oranj, 3 petale albastre si 5 stamine si ies esalonat din carena protectoare.Inflorirea are loc din septembrie pana in aprilie-mai, anul urmator.
Exigente ecologice
Temperatura. Strelitzia este o planta de sera calda si umeda, avand nevoie de temperaturi de 25-35 grade Celsius si o umiditate relativa a aerului de 70-80 % pentru o crestere si inflorire optima. Pragul termic minim pentru ca plantele sa infloreasca este de 15 grade Celsius iar temperaturile mai mici de 10 grade Celsius si cresterea vegetativa a plantei.
Lumina. Exigentele fata de acest factor sunt moderate, plantele inflorind si in conditii de lumina difuza daca dispun de caldura si umiditatea relativa optime.
Apa. Avand un volum vegetativ bogat, plantele de la Strelitzia solicita udari consistente, avand insa grija sa se evite excesul de umezeala la nivelul substratului care determina putrezirea rapida a radacinilor. In timpul perioadei de repaus relativ plantele se uda foarte rar si foarte putin, doar atat cat sa nu se usuce prea mult substratul.
In atmosfera insa strelitia solicita o umiditate relativa ridicata, de 70-80 %, atat in timpul cresterii si infloririi cat si in timpul perioadei de repaus relativ.
Aerul. Chiar daca prefera atmosfera sufocanta si umeda, serele se vor aerisi frecvent pentru improspatarea aerului.
Substratul de cultura. Strelitzia are nevoie de substraturi profunde, bine drenate, fertile, permeabile, cu un pH de 6,5-7.
Producerea materialului saditor. Plantele de strelitia pot fi inmultite prin divizarea tufei, drajoni sau prin seminte.
Divizarea tufei este metoda cea mai practicata, plantele mature, in varsta de cel putin 20 ani fiind divizate in diviziuni cu 3-5 lastari, vara in perioada de repaus. Scoaterea si divizarea plantelor se va face cu foarte mare atentie intrucat radacinile carnoase si lungi sunt foarte fragile iar ranile provocate pot constitui surse de infectii. Plantarea diviziunilor de plante se poate face fie direct la locul de cultura fie mai intai in galeti de plastic, unde se ingrijesc un an inainte de a fi plantate la locul de cultura. Plantele obtinute prin aceasta metoda produc flori chiar din anul urmator insa prima productie buna de flori se obtine in anul al treilea.
Inmultirea prin drajoni. Plantele mama, in varsta de 10-15 ani, raman pe loc iar de la pereferia acesteia se scot- to vara- drajoni ai caror radacini se scurteaza la circa 20 cm, dupa care se planteaza in galeti de plastic unde se ingrijesc 1-3 ani pana la plantarea la locul de cultura.
Inmultirea prin seminte. Este un procedeu mai dificil si de durata mai lunga, folosit cu precadere in lucrarile de ameliorare. Semintele se obtin in urma polenizarii artificiale a florilor, dupa 2-3 luni de la aceasta operatie. Ele sunt negre, lucioase, cu tegumentul foarte dur, avand nevoie de tratamente de eliminare a dormansului tegumentar inainte de a fi semanate. In conditiile unei temperaturi optime de 20-22 grade Celsius, semintele germineaza dupa 40-50 de zile de la semanat, in proportie de 40-50 %.
Dupa rasarire rasadurile se repica in ghivece cu diametrul de 7-8 cm iar pe masura cresterii plantele se transplanteaza in ghivece mai mari. Dupa un an de la rasarire plantele se planteaza direct in solul serei, la distantele de 25/20 cm, unde se vor ingriji timp de 2 ani dupa care pot fi transplantate la locul definit.
Infiintarea culturii. Fiind o cultura de lunga durata pregatirea substratului de cultura trebuie sa asigure o buna afanare in profunzime, motiv pentru care inainte de infiintarea culturii se va face desfundatul la 70-90 cm adancime. Celelalte lucrari de pregatire a substratului si a serei sunt cele specifice pentru infiintarea oricarui ciclu de cultura in sera. La fertilizarea de baza se administreaza cantitati mari de ingrasaminte: 30 tone mranita/ha si 2-4 kg/mp ingrasaminte minerale complexe in raportul 20 % azot, 20 % fosfor, 60 % potasiu.
Distantele de plantare sunt de 80 x 60 cm, asigurandu-se o densitate de 2 plante/mp. La aceste distante se deschid gropi cu dimensiunile de 40 x 40 x 40 cm, in care plantele se aseaza cu grija oentru a nu rani radacinile. Imediat dupa plantare se uda abundent, fiecare planta, cu jet slab de apa. Epoca optima de infiintare a culturii este vara, in lunile iulie-august, cand plantele trec prin perioada de repaus relativ.
Ingrijirea culturii
Fertilizarea faziala se face atat la sfarsitul perioadei de repaus relativ cat si in timpul vegetatiei active. Fertilizarea de la sfarsitul repausului se face cu 10 kg/mp ingrasaminte organice si 15 g/mp ingrasaminte minerale complexe.
In timpul vegetatiei active se fac fertilizari la interval de 20 zile cu ingrasaminte minerale complexe in raportul de 2:1:6, sub forma de solutii cu concentratia de 0,3-0,4 %.
Udarea se face moderat pe substrat, cel mai bine prin aspersie pentru realizarea unei umiditati atmosferice ridicate. Afanarea solului se face ori de cate ori este nevoie, nu prea adanc pentru a nu rani radacinile plantelor.
Recoltarea florilor. Se face in momentul cand se deschide prima floare din inflorescenta, taind tija florala de la teaca frunzei sau impreuna cu frunza; chiar daca inflorescenta cuprinde mai multe flori cel mai adesea dupa recoltare se deschid doar 4-5 flori. O planta poate produce anual 10-15 flori.