Cultura prunului( Prunus domestica)
Cerintele fata de factorii de mediu
Prunul este mai exigent decat marul fata de caldura, comportandu-se mai bine in zona de campie si a dealurilor mici.
In zona dealurilor inalte, cu exceptia soiului Grase romanesti, prunul da recolte instabile si de slaba calitate. Temperaturile orare optime ale speciei se situeaza intre 18 si 33 grade Celsius, iar cele absolute minime sunt de 8 grade Celsius si maxime de 36 grade Celsius.
Cerintele prunului fata de apa sunt destul de mari, fiind satisfacute in zonele deluroase cu peste 600 mm precipitatii anual, din care 300-500 mm in intervalul mai-iulie. Ploile reci in timpul infloritului compromit destul de frecvent recoltele prunului. In silvostepa multe soiuri cu o mai buna rezistenta la seceta, reusesc sa produca, dar fructele sunt de calitate inferioara. In stepa uscata se impune irigarea plantatiilor.
Fata de lumina cerintele prunului desi nu sunt atat de mari, situandu-se dupa nuc, cires, cais, piersic si par, prunul cultivat pe versanti mai putin insoriti produce fructe de slaba calitate.
Portaltoii prunului
Pentru soiurile de prun cultivate in Romania au fost inregistrati incepand cu anul 1966 si introdusi in Catalogul oficial in vederea inmultirii, 19 portaltoi, dintre care 12 cu inmultire generativa si 7 cu inmultire vegetativa. Majoritatea portaltoilor pentru prun provin de la 3 specii: Prunus cerasifera, P. institia si P. domestica. Cu toate acestea, ca si in alte tari, au continuat sa fie inmultiti in pepiniere portaltoi proveniti din amestecuri de seminte si, indeosebi, de corcodus, care se gasesc din abundenta, rasar bine si dau productii mari de puieti vigurosi, buni pentru a fi altoiti. Ca si in cazul altor specii pomicole, fermierii isi doresc pomi de vigoare mai mica in livezi si sunt voci care sustin ca daca dorim ca productia de prune sa ramana valabila din punct de vedere economic, sunt necesare sisteme mai intensive de plantare.
Cel mai folosit portaltoi in cultura comerciala a prunului la noi a fost corcodusul. In general, portaltoii de corcodus au o compatibilitate mai slaba la altoire cu soiurile derivate din grupurile Renclod si Tuleu gras, dar sunt si portaltoi de prun slab compatibili cu aceste grupe, ceea ce demonstreaza faptul ca, inrudirea botanica nu este o garantie a unei afinitati la altoire.
Portaltoii de corcodus si prun au radacinile mult mai rezistente la asfixia radiculara si pun mai putine probleme legate de replantare. Portaltoii vegetativi, fiind plante clonate, sunt mult mai uniformi in ceea ce priveste vigoarea imprimata, dar si compatibilitatea la altoire. Multi dintre portaltoi drajoneaza in livada, iar drajonatul se intensifica prin lucrarile mecanice de intretinere a solului prin care se hranesc radacinile.
Majoritatea portaltoilor pentru prun existenti nu au o influenta majora si semnificativa asupra vigorii soiurilor cu care sunt altoiti, in sensul micsorarii vigorii pomului, astfel incat nu-i putem recomanda decat pentru utilizare in cadrul unor livezi clasice, cu 500 pomi/ha.
Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului
Alegerea terenului pentru infiintarea unei plantatii de prun se face tinand cont de cerintele speciei fata de factorii pedoclimatici, de cei socio-economici si mai ales de certitudinea valorificarii fructelor obtinute. Prunul este o specie cu plasticitate ecologica ridicata, putand fi cantonat atat in zona dealurilor cat si in cea de campie.
In zonele deluroase, cu umiditate suficienta si caldura deficitara, se aleg pantele cu expozitie sudica si sud-vestica, pentru a asigura o calitate mai buna a fructelor, respectiv un continut ridicat in zahar. Pe versanti se prefera treimea mijlocie, evitandu-se treimea superioara cu sol erodat si vanturi puternice, precum si treimea inferioara cu curenti de aer reci si apa in exces. In zona dealurilor cu altitudine de 300-350 m plantatiile se pot amplasa si pe pante cu expozitie vestica, estica sau chiar nordica, de preferinta pe treimea mijlocie si cea inferioara a pantei. In zonele secetoase de stepa si silvostepa, sunt preferati versantii cu expozitie nord-vestica si nord-estica, livezile fiind amplasate la baza acestora sau chiar pe firul vailor lipsite de curenti reci.
Sisteme de cultura
Spre deosibire de mar, la care gama deosebit de numeroasa de portaltoi vegetativi cu vigori diferite, a permis progrese rapide in tehnologiile de culura, la prun folosirea aproape in exclusivitate ca portaltoi a corcodusului, de mare vigoare, a obligat la adoptarea asa zisului sistem clasic, cu distante de 6-7 m intre randuri si 5-6 m intre pomi pe rand, cu productivitate pe masura de aproximativ 5-8 t/ha.
In perioada 1976-1980 s-a declansat o actiune de sporire a densitatii pomilor- asa numita modernizare, care a constat in indesirea pomilor pe rand sau chiar intre randuri. Tendinta de intensivizare a fost chiar oficializata incepand cu anul 1976, stabilindu-se distanta standard de 5/4 m pe care o consideram acceptabila si pentru noile livezi de prun amplasate pe terenurile in zona de dealuri, in panta.
In prezent exista tendinta de extindere in exploatatiile de prun a unui sistem considerat superintensiv pentru aceasta specie, cu distante de plantare de 4 x 2 m, cu portaltoi de vigoare mica, cu pomi condusi sub forma de fus tufa, in conditii de fertilizare.
Tehnica irigarii plantatiilor
Prunul este o specie rustica, avand o plasticitate ecologica mai larga care-i confera un areal de favorabilitate mai mare decat la alte specii pomicole. Cu toate acestea si prunul necesita aplicarea irigarii, indiferent de portaltoi sau de zona pedoclimatica in care se cultiva. Desi rezista mai bine la seceta decat multe alte specii pomicole, deficitul de apa manifestat frecvent in timpul cresterii intense a fructelor in climatul din Romania, face obligatorie irigarea pentru calitatea fructelor si realizarea productiilor constante, cu deosebire in plantatiile de mare densitate.
Adancimea de dezvoltare a sistemului radicular al prunului este de 30-40 cm pentru portaltoi de vigoare mica, sau 40-60 cm adancime pentru portaltoi mai vigurosi. Asigurarea unui regim de apa optim pe aceste nivele de adancime se poate realiza atat prin picurare cat si prin microaspersiune. Se pot folosi picuratoare cu debite de 4-8 l/h, sau microaspersiune cu debite orientative de 30-40 l/h cu distante intre ele corelate cu distantele intre randuri, intre pomi/rand, cu raza de udare a emitatoarelor de apa si cu textura solului.
Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare
Taierea diferentiata in functie de perioada de varsta
La pomi tineri, cresterea fiind bine reprezentata, se va urmari grabirea intrarii pomilor pe rod. In acest sens se vor evita scurtarile si se va urmari o usoara rarire a coroanei, mai ales la soiurile care au cresteri numeroase, lungi si subtiri.
In general, in perioada de maxima rodire se recomanda scurtarea si simplificarea ramurilor de semischelet cu varsta mai mare de 4-5 ani pentru provocarea de cresteri anuale.
Avand in vedere conducerea prunilor mai ales sub forma de vas, ramurile de prelungire a sarpantelor se scurteaza de fiecare data deasupra unei cresteri laterale cu pozitie exterioara pentru a deschide unghiul de ramificare al acestora.
Taierea diferentiata in functie de tipul ramurilor pe rod
Prunul fructifica pe urmatoarele tipuri de ramuri: buchet ramificat, ramura mijlocie ramificata, ramura lunga, ramura anticipata si pe ramurile in devenire smicea, pinten si spin.
Recoltarea fructelor
Sortimentul actual la prun face ca recoltarea sa se desfasoare pe o perioada lunga de timp si anume din iulie pana in octombrie.
Momentul optim de recoltare se stabileste dupa mai multe criterii: suma gradelor de temperatura, numarul de zile de la inflorire la recoltare, dimensiunile fructelor, fermitatea pulpei, continutul in substanta uscata solubila si destinatia recoltei.
Astfel, pentru consum local fructele se recolteaza cu una sau doua zile inaintea maturitatii depline, iar pentru transportul la distante mai mari cu doua pana la cinci zile mai devreme.