Seflera (Schefflera)
Genul Schefflera include circa 900 specii de arbusti, arbori sau liane originare din zonele tropicale ale Asiei si Americii Centrale si de Sud precum si din insulele din oceanul Pacific. Dintre acestea, cele mai cultivate ca plante de interior sunt speciile Schefflera arboricola Kaneh si Schefflera actinophylla Harms.
Particularitati biologice
Schefflera actinophylla. In zonele de origine creste ca un mic arbore, cu inaltimea de pana la 12 m in timp ce in conditii de apartament planta are aspectul unui arbust slab ramificat, cu inaltimea de 50-150 cm. Frunzele sunt mari, lung petiolate, colorate in verde intens, stralucitor, palmat-compuse, cu 5-10 foliole ovat-oblonge, lungi de 10-30 cm, dispuse radiar, asemenea spicelor unei umbrele.
Scheffera arboricola. Este mai viguroasa si mai ramificata decat specia precedenta. Frunzele sunt insa mai mici dar cu mai multe foliole, eliptice sau oblong-eliptice, colorate in verde intens sau verde patat cu alb-crem. Florile sunt verzui-galbui, grupate in panicule lungi de pana la 30 cm si apar doar in zonele de origine, fiind urmate de fructe sferice, negre-albastrui.
Exigente ecologice. Schefflera este o planta de sera calda si umeda. Solicita temperaturi ridicate, de minim 13-15 grade Celsius, inclusiv in timpul iernii, temperatura optima fiind de 20-22 grade Celsius. Desi prefera semiumbra se adapteaza bine si in conditii de umbra mai densa; nu suporta soarele direct. Are nevoie de spatii umede, bine aerisite, aerul uscat si inchis determinand caderea rapida a frunzelor.
Se uda abundent din primavara pana toamna, fara a se exagera si ceva mai rar iarna. Indiferent de anotimp insa plantele se pulverizeaza frecvent pe frunze, pentru mentinerea unei umiditati relative ridicate. Solicita substraturi de cultura usoare, afanate, fertile, bine drenate, cu pH usor acid.
Producerea plantelor. Plantele se inmultesc cel mai frecvent prin butasi de varf sau fragmente de lastari semilemnificati, cu 2-3 noduri, la sfarsitul verii. Inradacinarea este destul de dificila astfel incat este necesara tratarea butasilor cu stimulenti rizogeni inainte de plantarea in substratul de inradacinare. Conditiile optime pentru inradacinare sunt: 22-25 grade Celsius in substrat, 20-22 grade Celsius in atmosfera, 90-95 % umiditatea relativa a aerului.
Inmultirea se poate realiza si prin marcatoj aerian, dupa acelasi procedeu ca si la Ficus, mai ales atunci cand se doreste reintinerirea plantelor degarnisite sau obtinerea de plante mari intr-un interval scurt timp. Pentru producerea la scara industriala a plantelor se foloseste inmultirea prin seminte aduse din zonele de origine. Acestea insa au tegumentul dur si germineaza greu, fiind necesare tratamente de eliminare a dormansului tegumentar inainte de semanat.
Ingrijirea plantelor. Dupa plantarea in ghivece butasii inradacinati se ciupesc in vederea ramificarii, ciupirea repetandu-se si pe lastarii care apar in urma primei ciupiri daca se doreste obtinerea unor plante cu ramificare mai bogata. Tot in scopul obtinerii unor plante aparent mai bogate se practica si plantarea mai multor butasi intr-un ghiveci, intre 3 si 5, in functie de marimea ghivecelor.
Primavara devreme se pot aplica taieri de corectare a formei plantei, mai severe la Schefflera arboricola si foarte usoare la Schefflera actinophylla.
Transplantarea se face odata la 2-3 ani, primavara, schimbandu-se eventual si ghiveciul, in functie de marimea plantelor. Substratul se mentine reavan pe tot parcursul sezonului cald in timp ce iarna se lasa sa se usuce foarte usor intre doua udari.