Teiul (Tilia)
Tilia tomentosa Moench.- Teiul argintiu, teiul alb
Caracterizare morfologica
Este una din speciile cele mai ornamentale ale genului. Arbore de 30 m inaltime, are coroana deasa si ovoid- rotunjita, lujerii alb- tomentosi.
Frunzele subrotunde, cordiforme, brusc acuminate, serat dintate, pe fata verzi- inchis, pe dos argintii- tomentoase; florile sunt galbene, foarte mirositoare, au sepalele stelat- tomentoase, dispuse cate cca. 10 in corimbe pendente.
Fructele sunt achene sferice, dispuse pe un peduncul lung, concrescut cu o aripa foliacee ingust- alungit- eliptica; au peretii tari, cu cate 5 coaste si 1-2 seminte de interior.
Particularitati biologice si ecologice
Este foarte pretuit pentru frunzele verzi- argintii si pentru florile parfumate puternic.
Tilia cordata Mill.- Teiul cu frunza mica, teiul pucios, teiul de deal
Caracterizare morfologica
Arbore care ajunge la 20 m inaltime, prezinta un coronament piramidal.
Scoarta este gri- maro- inchis, lujerii si mugurii sunt maro- galbui; frunzele sunt mai mici, subrotunde sau lat- ovate, cordate asimetric, rotunjite, pana la 6 cm lungime, crenat dintate, la baza verzi- inchis, pe dos cu smocuri de peri ruginii in axilele nervurilor; florile sunt mici, albe- galbui, dispuse cate maxim 11 in raceme orizontale sau pendente. Fructul este o capsula cu peretii moi, neteda sau cu 5 coaste.
Particularitati biologice si ecologice
Exista varietatea pyramidalis- care are port ingust piramidal si var. candida- cu frunzele albicioase pe dos.
Este pretuit in cultura ornamentala pentru portul sau compact si pentru florile sale placut mirositoare. Nu este indicat pentru bulevarde si strazi, deoarece insolatia si uscaciunea atmosferica determina parlirea timpurie a frunzelor.
Tilia plathyphillos Scop.- Teiul cu frunza mare
Caracterizare morfologica
Este un arbore de peste 30 m inaltime, care formeaza croana mare, larga, rotunjita, cu ramuri groase, lujerii maro- inchis- rosietici si scoarta trunchiului gri- deschis; frunzele sunt mari, subrotunde, la baza adanc cordate, mucronat dintate, pana la 12 cm lungime, pe fata verde inchis iar pe dos verde albicios, uniform des paroase.
Florile sunt mari, verzi- galbui, cu smocuri de peri albiciosi, dispuse cate cca. 9 in corimbe pendente, sunt placut mirositoare si infloresc mai devreme decat la ceilalti tei.
Fructul este globulos, ovoidal sau piriform, tomentos.
Particularitati biologice si ecologice
Dintre varietatile ornamentale: var. aurea- are frunzele galbene, var. laciniata- are frunze laciniate si var. rubra- cu lujerii rosii- portocalii.
Alte specii de tei, care mai sunt folosite in cadrul spatiilor verzi, sunt:
Tilia x vulgaris Hayne- Teiul comun
Caracterizare morfologica
Arbore de maxim 40 m, cu coroana ovoidala pana la rotunjita. Frunzele sunt cordifrme, scurt- petiolate, verzi- inchis si glabre pe partea superioara iar pe dos verzi- deschis si pubescente, iar florile sunt galbui, parfumate, dispuse in cime la varful unui peduncul lung, apar vara, mai tarziu. Fructul este o achena rotunjita, costata si pubescenta.
Tilia x euchlora K. Koch- Teiul cu frunza lucioasa
Caracterizare morfologica
Arbore de talia a II a, cu coroana ovoidal- globuloasa, lastarii pendenti si chiar ramurile bazale pendente.
Frunzele au o forma oval- rotunjita, sunt cordate la baza, scurt acuminate la varf, de culoare verde inchis, lucioase, cu reversul verde- deschis. Florile sunt galbui, mai putin numeroase si apar in iulie.
Tilia americana L.- Teiul american
Caracterizare morfologica
Arbore de pana la 40 m, cu frunze mari, lat-ovate, la baza cordate, de pana la 20 cm lungime, verzi- deschis, glabre, pe margini dintate; florile sunt mari, dispuse pana la 15, in raceme pendente, apar la inceputul verii.
Particularitati biologice si ecologice
Teii sunt specii care, desi prefera soluri bogate, conditii stationale cu suficienta umiditate si fara geruri puternice, se adapteaza totusi la diferite conditii de mediu, fiind mult intrebuintati pe marginea arterelor de circulatie, la formarea masivelor cat si in mod izolat. Cresc destul de incet in primii ani, apoi cresterea devine mai activa. Lastaresc viguros din zona coletului si drajoneaza. Longevitatea estimata pentru zona urbana este de maxim 200 de ani.
Teiul cu frunza mica este rezistent la ger si cere o clima mai racoroasa si mai umeda, teiul argintiu necesita un climat mai cald si este adaptat la seceta iar teiul cu frunza mare are un comportament intermediar. Teiul cu frunza mica tolereaza mai bine umbra decat ceilalti tei, cel mai pretentios fata de lumina fiind teiul argintiu. Aceste specii sunt pretuite pentru portul lor compact, umbra deasa si mirosul placut al florilor.
Inmultire
Se inmultesc prin seminte, marcotaj si altoire.
Semanaturile se fac toamna, cu seminte in parga, sau primavara, cu seminte stratificate. Se cunoaste faptul ca semintele ajunge la maturitate nu germineaza bine, motiv pentru care se impune stratificarea lor. Marcotajul se aplica prin musuroire. Altoirea se practica primavara in despicatura, copulatie sau in coaja, iar toamna in oculatie.
Pentru obtinerea formelor pletoase, teii se altoiesc in coronament. Arborii de alei se formeaza in pepiniere, prin recepare si alegerea unui lastar, care se conduce pentru formarea coroanei la 2,2-2,5 m inaltime. Pentru obtinerea plantelor de talie mare se foloseste transplantarea repetata, pana cand se realizeaza o grosime de circa 15 cm la baza tulpinii. Se transplanteaza la loc definitiv cu balot de pamant la radacina, in special iarna cand pamantul este inghetat.
Folosire
Teii pot fi folositi astfel:
- in masive, in grupari sau solitari;
- in aliniamente stradale si pentru aleile parcurilor cu inconvenientul ca prin drajonare pot ridica asfaltul sau pavajul.