Telegraf (Tradescantia)
Genul Tradescantia include circa 65 specii erbacee cu crestere erecta, repenta sau pendenta, originare din regiunile tropicale de pe continentul america. Dintre acestea, se intalnesc mai frecvent ca plante de interior speciile: Tradescantia albiflora Kunt., Tradescantia blossfeldiana Mildbr.,Tradescantia fluminensis Vell., Tradescantia spathacea L. si Tradescantia zebrina Loud.
Particularitati biologice
Tradescantia albiflora. Planta are un port pendent, cu tulpini si lastari subtiri, slab ramificati, nodurosi, cu lungimea de la 30 la 150 cm sau chiar mai mult. Frunzele sunt sesile, oval-lanceolate, cu varful acuminat, lungi de 2-3 cm, colorate in verde intens, stralucitor. Florile, putin decorative, sunt mici, albe, alcatuite din 3 petale triunghiulare; sunt grupate in cime laxe terminale si apa de la inceputl verii pana toamna.
Tradescantia blossfeldiana. Este mai viguroasa decat specia precedenta avand lastarii grosi, cu noduri proeminente, lungi de pana la 90 cm; intreaga planta este acoperita de perisori fini, matasosi, densi. Frunzele sunt sesile, eliptice sau oval-alungite, carnoase, lungi de pana la 15 cm, colorate in verde inchis cu reflexe purpurii pe partea superioara si rosu-violaceu pe partea inferioara. Florile albe sau roz, grupate in cime laxe terminale, apa intermitent tot anul.
Tradescantia fluminensis. Tulpinile lungi de pana la 30 cm sunt groase, carnoase, acoperite ca si frunzele de o pubescenta densa, lanoasa, alb-cenusie. Frunzele sunt sesile, ovate, usor canaliculate, carnoase, colorate in verde cenusiu, puternic pubescente. Florile colorate in roz-magenta, sunt grupate in numar par in cime laxe terminale si apar in timpul verii.
Tradescantia spathacea. Planta formeaza lastari foarte vigurosi, neramificati, lungi de pana la 30 cm, garnisiti cu frunze carnoase, sesile, linear-lanceolate, dispuse altern si dens ca intr-o rozeta, lungi de 20-25 cm, colorate in verde intens, lucioase pe partea superioara si rosu violet pe partea inferioara. Florile apar tot anul si sunt albe, inconjurate de bractei purpurii, reunite in cime laxe, axilare.
Tradescantia zebrina. Lastarii sunt subtiri, carnosi, lungi de pana la 30 cm, garnisiti cu frunze ovat-oblonge sau ovat-alungite, colorate in verde cu doua benzi verzi-argintii pe partea superioara si violet pe partea inferioara. Florile, roz-purpurii sau albastre purpurii, apar intermitent tot anul si sunt grupate in cime terminale, laxe.
Exigente ecologice. Tradescantiile sunt plante de sera calda si umeda, avand nevoie in timpul sezonului cald de temperaturi medii de 20-22 grade Celsius si o umiditate atmosferica in jurul valorii de 80 %. Desi sunt capabile sa vegeteze tot anul, iarna, din cauza luminii deficitare, plantele se tin in spatii mai racoroase, cu temperatura de 10-12 grade Celsius si se uda mai rar. Au nevoie de multa lumina insa fara soare direct in timpul verii.
Substratul se mentine permanent reavan, din primavara pana toamna in timp ce iarna se uda mai rar, lasand substratul sa se usuce usor intre doua udari. Solicita spatii bine aerisite, fara curenti reci de aer si substraturi de cultura usoare, fertile, bine drenate. Se adapteaza bine si in substraturi mijlocii daca acestea sunt bine drenate.
Producerea plantelor. Toate speciile de Tradescantia se inmultesc foarte usor prin butasi de varf de lastari cu 3-4 noduri, tot timpul sezonului cald, din martie pana in octombrie-noiembrie. Acestia se planteaza cel mai adesea direct in ghivece cu amestec de pamant, cate 5-10, in functie de marimea ghiveciului.
Ingrijirea plantelor. De obicei plantele de Tradescantia se reinoiesc in fiecare primavara plecand de la butasi, deoarece odata cu imbatranirea au tendinta de a se degarnisi la baza, devenind mai putin atractive. Plantele se intretin foarte usor daca dispun de conditiile optime si daca se uda corect, in functie de sezon.
Pulverizarea plantelor este, de asemenea, benefica, data fiind sensibilitatea plantelor la aerul uscat si cald care determina brunificarea varfului frunzelor. Gratie pubescentei dense, Tradescantia fluminensis este mai rezistenta la aerul uscat, pulverizarea facandu-se in acest caz in aer, fara ca apa sa ajunga direct pe planta. Fertilizarea faziala se face lunar, din primavara pana toamna, cu ingrasaminte minerale complexe cu raportul in favoarea azotului.