Levisticum officinale L. – Leușteanul
Originar din regiunea Marii Mediterane si Nordul Africii, leusteanul este foarte cunoscut inca din vremea romanilor, in sudul Europei, unde este foarte raspandit in consum. In tara noastra se cultiva in toate regiunile. Nu este cunoscut in stare spontana. Este folosit mai ales pentru frunze dar si pentru semintele sale puternic aromate, care contin ulei volatile format din terpinol. Frunzele verzi sau uscate servesc la aromatizarea ciorbelor, fripturilor si altor preparate culinare, prezentand interes pentru industria alimentara. Toate partile plantei au proprietati medicinale; uleiul volatil extras din frunze, radacini si seminte au proprietati diuretice si hipotensive, iar ceaiul din seminte de leustean se recomanda in tratarea indigestiilor si a durerilor de stomac. Consumul de leustean favorizeaza eliminarea clorului si compusilor azotati din corp si calmeaza sistemul nervos dupa perioade de stres.
Principalele boli sunt:
1. Pătarea albă sau septorioza leuşteanului – Septoria levistici
Simptome:
- Pe frunze, indiferent de vârstă lor, apar pete circulare de decolorare, de 1- 3 mm în diametru, delimitate de o dungă brună.
- Petele sunt la început izolate dar apoi se pot uni, devin galbene-cafenii, cu puncte mici negre în zona centrală.
- Frunzele se usucă înainte de vreme, de jos în sus .
- În cursul vegetaţiei răspândirea ciupercii se face prin sporii antrenaţi de apa de ploaie sau de vânt, iar de la
un an la altul, ciuperca rezistă în resturi vegetale sub formă de fructificaţii cu spori.
Masuri de prevenire si combatere:
- arătura adâncă
- asolamentul de patru ani
- utilizarea de sămânţă sănătoasă limitează posibilele pagube
- in culturile semincere se impun tratamentele la avertizare cu fungicide sistemice: Topsin M 70 WP- 0,1 %, Metoben 70 PU- 0,1 % în alternanţă cu produse de contact: fungicid Dithane M 45-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 %.
2. Plasmopora umbelliferarum – Mana
Simptome:
- Pe faţa superioară a frunzelor apar pete de decolorare, acoperite pe partea inferioară de un puf fin, alb-cenuşiu (conidioforii şi conidiile ciupercii).
- Conidioforii, dispuşi în fascicule, sunt incolori, monopodial ramificaţi în jumătatea superioară, de 118-195 x 6-11 μm. Conidiile sunt ovoide, de 15-24 x 14-19 μm, unicelulare, incolore.