Viţa de vie (Vitis Vinifera) este atestată pe teritoriul ţării noaste încă din antichitate.
Se cultivă pentru fructele sale, strugurii, care prin compoziţia lor chimică exercită o influenţă pozitivă asupra organismului îndeplinind un rol energetic, vitaminizant, alcalinizant, diuretic.
Se cultivă pe terenuri improprii altor culturi valorificând superior terenurile în pantă mare şi nisipurile.
Strugurii şi vinul sunt produse deosebit de apreciate atât pe piaţa internă cât şi la export aducând venituri importante unităţilor cultivatoare.
Vita de vie este afectata de un numar insemnat de boli si daunatori; de aceea, masurile de protectie fitosanitara ocupa un loc important in tehnologiile de cultura.
Pe langa masurile de prevenire (efectuarea la timp a lucrarilor solului distrugerea buruienilor,strangerea resturilor vegetale atacate de boli si daunatori, aplicarea lucrarilor si operatiunilor in verde, fertilizarea echilibrata, etc.), un rol important in mentinerea sanatatii plantelor si evitarea pierderilor de recolta, combaterea chimica ramane mijlocul de baza in tratarea bolilor si daunatorilor.
BOLILE VIŢEI DE VIE
1. Mana viţei de vie – Plasmopara viticola
Simptome
- Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viţei de vie: frunze, lăstari ierbacei, cârcei, flori, ciorchini şi boabe
- Atacul pe frunze. Petele de mană pe frunze au aspect variat în funcţie de momentul când se produce infecţia. În primăvară, petele sunt de culoare galbenă-untdelemnie, au un contur difuz, atingând dimensiuni ce variază de la câţiva mm la câţiva cm (stadiul petelor untdelemnii).
- La soiurile cu struguri roşii sau negri, petele de mană sunt înconjurate de un halo vişiniu iar la cele rezistente faţă de această boală petele se necrozează, iau o formă colţurată, sunt limitate de nervuri datorită reacţiilor celulare de apărare a plantei împotriva ciupercii.
- Lăstari ierbacei şi cârceii atacaţi prezintă pete alungite de culoare brună, care pe timp umed, se acoperă cu un puf albicios,
- Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos în anii cu precipitaţii abundente. Infecţia are loc prin pedunculul inflorescenţelor, prin flori sau prin partea mai dezvoltată a pedicelului de la baza boabelor. Aceştia se îngălbenesc şi se acoperă cu sporangiofori şi sporangi de culoare albă pe timp umed (rot-gris) sau se brunifică şi se usucă pe timp secetos. Bobiţele se acoperă cu un puf albicios format din sporangiofori şi sporangi, deoarece bacele tinere prezintă stomatele epidermei deschise, neacoperite de pruină, ceea ce permite ieşirea acestora în exterior.
Epidemiologie
- Numărul sporangilor de vară ce se formează pe un sporangiofor este foarte mare, fiind cuprinse între 200-400. Sporangii sunt luaţi de curenţii de aer şi duşi la distanţe mari. Ei îşi pot păstra viabilitatea 7-8 zile. Ajunşi pe organele viţei de vie, sporangii germinează în picăturile de apă timp de 1,5 ore şi produc filamente de infecţie ce pătrund prin osteolul stomatelor în ţesuturile plantei gazde.
- Uneori, oosporii pot germina de timpuriu, înainte ca viţa de vie să intre în vegetaţie; în acest caz contaminarea primară nu poate avea loc decât după ce apar frunzele, organe ale plantei receptive la mană.
- Manifestarea bolii este marcată de apariţia sporangioforilor ce poartă sporangi. Contaminările secundare cu ajutorul sporangilor de vară se pot repeta de mai multe ori în timpul perioadei de vegetaţie, în funcţie de frecvenţa ploilor ce menţin picăturile de apă pe organele viţei de vie, 1-2 ore. În anii favorabili pentru mană, numărul infecţiilor secundare poate ajunge la 10-20 şi chiar mai multe. Stabilirea momentului când are loc o infecţie secundară şi determinarea duratei perioadei de incubaţie are o mare importanţă în combaterea raţională a manei.
- Tratamentele chimice trebuie aplicate numai în timpul perioadei de incubaţie, pentru ca la apariţia sporangioforilor şi a sporangilor, când în mod real există pericolul unei noi invazii, organele viţei de vie să fie acoperite cu peliculă de fungicid.
- În ceea ce priveşte comportarea soiurilor la atacul de mană, soiurile superioare de masă şi de vin sunt mai sensibile la atac. Printre acestea sunt: Afuz-Ali, Muscat Hamburg, Perlă de Csaba, Chasselas, Cardinal, Regina viilor, Riesling italian, Italia, Fetească regală, Fetească albă, Băbească neagră etc. în timp ce soiurile Negru vârtos şi Crâmpoşie sunt mai rezistente.
Masuri de prevenire si combatere:
- legatul, copilitul cât şi cârnitul se va executa la timp( prin cârnit eliminându-se din vii lăstarii nestropiţi, care sunt foarte receptivi la mană)
- tratamente chimice cu Zeama bordeleza, Dithane M45
2. Făinarea viţei de vie – Uncinula necator
Simptome
- Sunt atacate frunzele, lăstarii ierbacei, ciorchinii şi boabele, din primăvară până toamna târziu.
Pe frunze se observă un miceliu albicios, ectoparazit, fin, cu aspect pulverulent, ce se întinde formând pete pe ambele suprafeţe ale limbului. Sub pâsla de miceliu, ţesuturile se brunifică sau se înroşesc puţin, dar frunzele nu cad decât spre toamnă. - Lăstarii nelignificaţi, prezintă aceleaşi pete albicioase, uneori pulverulente, sunt opriţi din creştere iar frunzele se încreţesc. Atacul pe ciorchini face ca aceştia să se brunifice şi apoi să se usuce pe timp de secetă. Pâsla miceliană acoperă şi bobiţele care, ca urmare a măririi volumului, de multe ori crapă, iar conţinutul acestora se scurge în afară, oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor microorganisme.
- Pe timp secetos, bobiţele se usucă, seminţele ies în evidenţă, iar ciorchinii distruşi în totalitate exală un miros de mucegai. În toamnele ploioase, bobiţele atacate de Oidium sunt supuse infecţiilor cu Botrytis fuckeliana, pagubele putând fi foarte mari.
- Spre toamnă, pe pâsla miceliană şi pe organele parazitate se constată uneori prezenţa cleistoteciilor care apar ca nişte formaţiuni punctiforme mici, de culoare neagră. Atacurile tardive pe bobiţele ajunse la maturitate le depreciază calitativ, la suprafaţa acestora formându-se numeroase pete necrotice.
Epidemiologie
- Principalele forme de iernare a parazitului sunt miceliu de rezistenţă mai ales în mugurii lăstarilor infectaţi şi, în al doilea rând cleistoteciile.
- Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate, în jur de 20-25oC, când şi perioada de incubaţie este de 7-10 zile, fiind des întâlnită în verile secetoase. După ce infecţiile s-au produs, evoluţia bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18-25oC şi de o umiditate relativă moderată a aerului (50-80 %), când atacul pe ciorchini şi boabe produce pagube deosebit de mari.
- Soiurile de viţă de vie cu tegumentul boabelor subţire, cu ciorchini cu boabe dese şi albe sunt mai sensibile ca cele cu pieliţa groasă şi boabe colorate.
- Soiuri sensibile sunt: Riesling italian, Muscat Ottonel, Tămâioasă românească, Cabernet Sauvignon, Băbească neagră, Grasă de Cotnari, Afuz-Ali, Muscat Hamburg, Chasselas rosé, Chasselas d’oré, Regina viilor, Fetească albă, Aligote.
Prevenire şi combatere
- Pentru a reduce sursa de infecţie din plantaţie, se recomandă ca lăstarii atacaţi să fie tăiaţi şi distruşi prin ardere.
- Importanţă mai mare o are de asemenea, aplicarea corectă a lucrărilor de întreţinere (tăiat, legat, copilit, prăşit, combaterea buruienilor) cât şi administrarea îngrăşămintelor în complex cu evitarea azotului în exces.
- Tratamente chimice cu Zeama bordeleza (50 g/ 10 l apa), Shavit F 72 WP (20 g/ 10 l apa) .
3. Putregaiul cenuşiu al strugurilor – Botryotinia fuckeliana
Simptome
- Atacul acestei ciuperci se manifestă cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase, când pagubele pot fi deosebit de mari. În unii ani, în unele podgorii, pagubele s-au ridicat la 70-80 % din recoltă. De asemenea, se înregistrează atacuri puternice în depozitele de forţat viţe altoite precum şi în pepinierele viticole.
- În camerele de forţat viţe, butaşii altoiţi prezintă la nivelul scoarţei un puf cenuşiu, alcătuit din conidioforii şi conidiile ciupercii. Scoarţa este putrezită şi pe suprafaţa acesteia apar numeroşi scleroţi.
Atacul început în serele de forţat poate continua şi în şcolile de viţe, ciuperca împiedicând dezvoltarea normală a frunzuliţelor, a lăstarului şi distrugând calusul ce sudează altoiul şi portaltoiul. - În plantaţiile pe rod, sunt atacaţi ciorchinii, coardele şi lăstarii cu lovituri mecanice (grindină) sau atacaţi de insecte etc.), miceliul şi conidiile constituind o puternică sursă de infecţie a strugurilor spre toamnă.
- Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna, pe struguri, după ce se acumulează suficient zahăr în celule. Pieliţa este brunificată, se desprinde uşor de pulpă şi întreaga boabă putrezită se acoperă cu un puf cenuşiu
Epidemiologie
- Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 22-24oC când perioada de incubaţie este extrem de scurtă (2 zile).
- Pe organele atacate ciuperca formează microscleroţi sub forma cărora iernează. În primăvară, în urma germinării scleroţilor, se formează atât conidii cât şi apotecii cu asce şi ascospori.
- Plantaţiile amplasate în văi umede, unde nu circulă curenţi de aer au mult de suferit de pe urma acestui atac, mai ales în toamnele călduroase şi bogate în precipitaţii.
- Soiurile de viţă cu boabe dese şi pieliţa subţire sunt mai sensibile la această boală decât cele cu boabe rare şi pieliţa groasă.
- Foarte sensibile sunt soiurile: Aligoté, Fetească albă, Riesling italian, Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Galbenă de Odobeşti, Regina viilor, Pinot noir, Pinot gris, Chasselas, Crâmpoşie, Afuz-Ali, Cadarcă.
- Mai rezistente sunt soiurile: Cabernet Sauvignon, Coarnă neagră.
Prevenire şi combatere
- Se recomandă ca în toamnele ploioase, viile să fie culese mai de timpuriu, înainte ca putregaiul să producă pagube.
- În cazul când concentraţia în zahăr a boabelor este mică şi condiţiile climatice favorizează infecţiile şi evoluţia bolii, se vor aplica tratamente chimice.
- Stropirile se vor face cu produse ca: Rovral, Topsin. Teldor.
DAUNATORII VITEI DE VIE
1 . Filoxera viţei de vie – Phylloxera vastatrix Plancth., ordinul Homoptera, familia Phylloxeridae
Plante atacate si mod de daunare:
- Filoxera este un dăunător specific genului Vitis, trăind pe diferite specii sălbatice şi cultivate: Vitis riparia, Vitis rotundifolia, Vitis californica, Vitis candicans, etc
- Formele radicicole înteapă şi sug seva din rădăcini. în locurile atacate, ţesuturile se deformează şi se hipertrofiază apărănd umflături denumite „nodozităti”.
- Nodozitătile sunt produse pe rădăcinile subtiri, iar tuberozitătile apar pe rădăcinile mai groase, avănd 4-10 mm lungime şi 1- 3 mm grosime.
- Rădăcinile cu nodozităti se usucă total, iar în cele cu tuberozităţi, ţesuturile se necrozează şi se rup, formăndu-se porti pentru pătrunderea diferitelor microorganisme.
- Vitele atacate se debititează, au frunze vestejite, dau productii din ce în ce mai mici şi în decurs de cătiva ani se usucă. Atacuri mai puternice se constată la vitele europene, cultivate pe soluri grele, pagubele pot ajunge la 70 – 90%.
- Forma galicolă determină aparitia pe partea inferioară a unor gale, sub forma unei urne neregulate, de mărimea unui bob de măzăriche sau de mazăre, la început de culoare galbenă-verzuie, apoi ruginie.
Masuri de prevenire si combatere:
- Pentru combaterea formei radicole cea mai importantă măsură este altoirea soiurilor de viţă europeană pe portaltoi americani sau pe hibrizii lor.
- în focarele izolate, butucii se scot, iar solul se tratează cu diferite substante gazoase: diclor etan, bromură de metil, etc.
- Ca si tratamente cgimice se pot folosi: Actara, Faster,Decis Mega EW 50.
2. Cărăbuşelul verde al viţei de vie – Anomala solida Er., ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae
Plante atacate si mod de daunare:
- Este un dăunător polifag, atacă: viţa de vie şi pomii (mai ales sâmburoasele), salcâmul, plopul, fasolea, secara, porumbul, floarea-soarelui, etc.
- Adulţii rod frunzele sub formă dantelată, lăsand intacte numai nervurile. Atacul începe cu frunzele de le varful lăstarului, ce capătă o culoare ruginie. La invazii mari se pot întalni pe un lăstar 50-100 de adulti.
- Uneori pot fi atacati si strugurii în formare, precum şi scoarta lăstarilor. Larvele atacă rădăcinile sub forma unor rosături, concave, superficiaie.
Masuri de prevenire si combatere:
- Adunarea şi distrugerea adulţilor manual sau cu diferite aparate de capturat insecteie, în perioada hrănirii suplimentare.
- La apariţia în masă a adultilor se aplică tratamente chimice cu produse organofosforice: Sinoratox 35 CE – 0,1%, Actara, Fastac, Decis Mega EW 50.
3. Molia verde a strugurilor (eudemisul) – Lobesia botrana Den et Schiff., ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae
Molia verde a strugurilor este considerat ca cel mai important dăunător al viţei de vie, fiind răspăndit mai ales în regiunile viticole din Europa Central-Meridională, în Africa de Nord, Asia Mică, India, Japonia, etc. În ţara noastră este frecventă în toate podgoriile, producănd pagube de 30 – 50% la toate cele trei generatii, începănd cu înfloritul viţei de vie şi pănă la recoltatul strugurilor.
Plante atacate si mod de daunare:
- Este un dăunător polifag, care atacă peste 20 specii de plante lemnoase şi ierboase (Cornus mas, Viburnum lantama, Ribes spp., Rhus glabra, Convolvulus arvensis, etc).
- Organele atacate sunt înconjurate cu fire mătăsoase albe, sub forma unor cuiburi. Totodată se creează microleziuni, prin care se scurge sucul zaharat, ce constituie un mediu foarte favorabil pentru dezvoltarea ciupercii Botryotinia fuckeliana.
- Soiuri sensibile la atacul moliei verde a strugurilor s-au dovedit: Perlă de Csaba, Muscat Hamburg, Muscat Ottonel, Chardonay, Riesling italian, Tămăioasă romănească, Pinot gris, etc.
Masuri de prevenire si combatere:
- Noile plantatii să fie înfiintate pe spalieri din beton şi la distanţe corespunzătoare între randuri şi pe rand, pentru o bună aerisire şi iluminare.
- Efectuarea în conditii optime a lucrăriior de întretinere cum sunt: legatul lăstarilor, copilitul, cărnitul, distrugerea buruienilor.
- Tratamentele chimice ( Mospilan, Calypso 460 SC, Decis Mega EW 50) se fac la avertizare prin urmărirea curbei de zbor a adulţilor la capcanele cu feromoni sexuali sintetici de tip Atrabot sau cu ajutorul capcanelor alimentare.
4. Acarianul galicol al viţei de vie – Eriophyes vitis Nal., ordinul Acari, familia Eriophyidae
Plante atacate si mod de daunare:
- Atacă numai viţa de vie. Pagubele mai mari se înregistrează în primăverile si verile secetoase şi călduroase.
- În timpul hrănirii secretă o substantă toxică, care acţionează asupra tesuturilor foliare determinănd hipertrofierea lor si aparitia pe partea superioară a frunzelor a unor umflături sub forma unor gale.
- La începutul atacului, petele sunt subtiri şi de culoare gălbuie-albicioase, apoi devin mai mari, dense şi cafenii, iar spre toamnă cafenii-brunii.
- La infestări puternice, acarienii pot ataca şi petiolul frunzelor, mugurii, cărceii şi ciorchinii. în urma atacului, frunzele se etiolează şi cad; iar florile avortează.
- Soiuri mai sensibile la atacul acarianului galicol sunt: Riesling italian, Caberet Sauvignon, Chasselas dore, Pinot gris, Muscat Hamburg, iar ca rezistent Fetească albă.
Masuri de prevenire si combatere:
- În timpul perioadei de vegetaţie se vor aplica tratamente chimice cu acaricide selective, pentru protejarea acarienilor prădători.
- În general nu se intervine cu tratamente chimice, dacă procentul de frunze ocupate cu acarieni prădători este egal sau superior procentului de frunze ocupate de acrieni.