Publicat pe

Tratamentele la grau impotriva principalelor boli si daunatori ai acestor cereale

Graul  – Triticum aestivum

grau

Graul este cea mai importanta planta cultivata, cu mare pondere alimentara.  Boabele de grau sunt utilizate indeosebi pentru producerea fainei, destinata fabricarii painii-aliment de baza pentru un numar mare de oameni si furnizeaza circa 20 % din totalul caloriilor consumate de om. De asemenea, boabele de grau sunt folosite pentru fabricarea pastelor fainoase, precum si ca materie prima pentru alte produse industriale foarte diferite.

Tulpinile ramase dupa recoltat au utilizari multiple: materie prima pentru fabricarea celulozei, asternut pentru animale, nutret grosier, ingrasamant organic. Sub aspectul agronomic, cultura graului ofera avantajul ca este integral mecanizata. Totodata, graul este o foarte buna premergatoare pentru majoritatea culturilor, deoarece paraseste terenul devreme si permite efectuarea araturilor inca din vara. Ca urmare, dupa grau poate fi semanata in principiu, orice cultura agricola; dupa recoltarea soiurilor timpurii de grau pot fi amplasate unele culturi succesive.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Mozaicul dungat al grâului – Wheat streak mosaic virus

mozaic-dungat-grau

Simptome:

  • La scurt timp de la răsărire, pe grâul de toamnă apar striuri sau dungi de culoare verde-deschis sau gălbui, care sunt paralele cu nervurile frunzelor.
  • Cu cât boala este într-un stadiu mai avansat, cu atât suprafeţe mai mari de frunză au culoarea galben-aurie, rămânând doar dungi verzi pe acest fond galben .
  • În timpul iernii, simptomele dispar, pentru a reapărea în primăvară.
  • Plantele atacate în toamnă au o creştere redusă, înalţimea lor fiind mai mică (reducere 28 %), în timp ce la plantele infectate în primăvară reducerea înalţimii este doar de 22 %.
  • Plantele bolnave au tufa răsfirată, cu spice mici fără seminţe, pierderile de producţie fiind de 50-80 %, iar făina rezultată din seminţele virozate este de slabă calitate.
  • Virusul se transmite prin acarieni (Aceria tulipae, A. tosichella şi A. tritici) care pot lua virusul, dar nu-l pot transmite de la adulţi la ouă.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Evitarea întârzierii semănării grâului care ar duce la suprapunerea fazei de sensibilitate a grâului cu răspândirea maximă a insectelor şi distrugerea plantelor gazdă, spontane, rezervoare de virusuri.
  • Asolamentele sau rotaţiile recomandate trebuie să fie alcătuite fără culturi ale plantelor gazdă ce ar putea fi infectate de acelaşi virus.
  • Distrugerea samulastrei este o măsură obligatorie, în vederea întreruperii ciclului de transmitere al
    insectelor transmiţătoare.
  • În zonele unde există aceste insecte se vor cultiva soiuri sau hibrizi grâu x pir care s-au dovedit a fi rezistenţi.

 

MICOZE:

1. Făinarea grâului – Blumeria (Erysiphe) graminis f.sp. tritici

fainare-grau

Simptome:

  • În toamnă pe frunze pot să apară pete albe, pâsloase, de mărimi variabile, ce pot fi semnalate pe ambele feţe ale limbului.
  • În primăvară, atacul se extinde, petele albe putând fi semnalate pe frunzele din etajele superioare, pe tecile frunzelor, pe paie şi chiar pe spice.
  • Sub pâsla albă a ciupercii, ţesuturile frunzelor se îngălbenesc apoi devin brune.
  • Petele albe capătă în scurt timp un aspect prăfos, făinos, apoi devin de culoare cenuşie deoarece spre sfârşitul viabilităţii ţesuturilor parazitate, în pâsla ciupercii apar mici puncte negre.
  • Gradul de atac produs de această ciupercă este influenţat de o serie de factori agrotehnici, de specializarea agentului patogen şi de rezistenţa soiurilor.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Dezmiriştirea sau arătura adâncă pentru a distruge resturile vegetale ce au fructificatii de rezistenta şi pentru a evita apariţia samulastrei.
  • Se vor cultiva numai soiuri rezistente şi în cazul în care PED – pragul economic de dăunare (25 pete pe ultimele 3 frunze) este depăşit, se vor recomanda tratamente foliare: Fungicid Bumper, Fungicid Topas, Funigicid Kumulus, Fungicid Mirage, Fungicid Zamir.

 

2. Îngenuncherea plantelor şi şiştăvirea boabelor – Gäumannomyces graminis var. tritici

ingenuncherea-plantelor

Simptome:

  • În toamnă ciuperca produce brunificarea rădăcinilor şi înnegrirea parţială a bazei tulpinii.
  • Plantele atacate până la înspicare, au un ritm mai lent de dezvoltare, din care cauză talia lor este cu 10-15 cm mai mică decât a plantelor sănătoase.
  • Spicele ieşite din burduf sunt albe, fără seminţe iar la baza paiului, se observă că internodurile unu şi doi sunt negre, datorită morţii ţesuturilor şi miceliului ciupercii care este brun.
  • Între teaca frunzelor bazale şi pai, se observă apariţia unor mici puncte negre – organele de rezistenţă- ale ciupercii.
  • În vetrele de atac de formă circulară sau eliptică, plantele sunt culcate la pământ în diverse direcţii, căderea fiind produsă de curenţii de aer puternici ai zilei când baza plantei a fost total putrezită.
  • Plantele din vatra de atac se smulg uşor (pentru că au rădăcinile distruse), iar pe resturile de rădăcini se menţin particule de sol reţinute de miceliul ciupercii.

Masuri de prevenire si combatere:

  • rotaţii de cel puţin 3 ani fără cereale păioase
  • drenarea excesului de umiditate
  • corectarea acidităţii solului
  • arături adânci după recoltare pentru a încorpora resturile de plante bolnave

3. Fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor-Gibberella -zeae, forma conidiană Fusarium roseum f. cerealis

fuzarioza

Simptome:

  • Boala poate fi semnalată pe plantele de grâu în mai multe din etapele lor de dezvoltare.
  • Imediat după germinare, tânăra plantulă poate fi atacată iar ca urmare se îngălbeneşte, se răsuceşte în formă de tirbuşon şi piere înainte de răsărire, aşa încât, încă din toamnă putem să remarcăm goluri în cultură.
  • În faza de înfrăţire se observă o brunificare a rădăcinilor şi bazei tulpinilor la plantele infectate care sunt ceva mai mici şi prezintă spice mici, albe.
  • Cea mai periculoasă fază de îmbolnăvire a plantelor este cea de după înspicare, când se observă spiculeţe răzleţe, porţiuni de spic sau chiar spice întregi atacate, ce prin decolorare devin gălbui, apoi uşor roz, mai ales la călcâiele axului sau chiar pe tot spicul, dacă vremea este umedă.
  • Seminţele ce apar sunt şiştave, cu facultatea germinativă şi masa a 1000 boabe mult scăzută.
  • Umiditatea atmosferică ridicată şi temperaturile de 20-26ºC favorizează atacul fuzariozei pe spice şi în acest caz, pierderile pot fi foarte mari.
  • Excesul de azot este şi în acest caz un factor favorizant al apariţiei bolii.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Se recomandă arături adânci de vară pentru îngroparea resturilor vegetale şi evitarea apariţiei samulastrei ce poate fi atacată şi va constitui o sursă de infecţie pentru culturile semănate în toamnă.
  • În asolament nu trebuie introduse succesiv culturile de cereale păioase, deoarece va creşte puterea de infectie a ciupercii din sol.
  • Tarlalele se vor fertiliza cu doze echilibrate de azot, fosfor şi potasiu.
  • Condiţionarea şi tratarea seminţelor de grâu este obligatorie înainte desemănat, deoarece pe suprafaţa seminţelor se pot găsi spori de Fusarium.
  • Tratamente chimice aplicate in faza de burduf: Fungicid Bumper, Fungicid Zamir.

 

4. Mucegaiul de zăpadă-Micronectriella(Calonectria) graminicola

mucegaiul-de-zapada

Simptome:

  • Ciuperca atacă baza plantelor de grâu sau alte cereale păioase şi frunzele ce sunt dispuse în rozetă la suprafaţa solului.
  • La baza plantelor ciuperca produce zone mici brunificate, alungite de-a lungul tulpiniţei, iar pe frunze se dezvoltă un miceliu alb-cenuşiu cu punctuaţii roz.
  • Atacul se observă în micile porţuni joase ale tarlalelor unde stratul de zăpadă a fost mai gros şi apa din topirea
    zăpezii a băltit mai mult.
  • Vetrele de atac se pot extinde sub zăpadă, frunzele plantelor se îngălbenesc, se usucă şi după topirea zăpezii se observă că frunzele sunt lipite de sol iar cultura prezintă goluri.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Drenarea excesului de umiditate şi nivelarea terenului pentru a se evita depunerile mari de zăpadă sub care plantele sunt debilitate prin sufocare.

 

5. Tăciunele zburător al grâului –Ustilago tritici

taciune-zburator

Simptome:

  • Plantele infectate au o înălţime uşor scăzută şi un aspect rigid.
  • La ieşirea spicului din burduf, se observă că acesta este învelit într-o membrană fină, argintie sub care toate componentele spiculeţelor sunt distruse şi transformate într-o pulbere brună-negricioasă.
  • După ruperea membranei, vântul răspândeşte pulberea de spori şi din fostul spic rămâne doar axul.
  • Atacul se observă uneori numai la spicul tulpinii principale, alteori şi la spicele fraţilor.
  • Ciclul evolutiv al ciupercii se desfăşoară în doi ani agricoli, în primul an are loc infecţia florală iar în anul următor se vor putea observa simptomele de atac.
  • Răspândirea ciupercii în lan se face prin spori duşi de vânt, iar de la o tarla la alta transmiterea ciupercii se face prin intermediul seminţelor infectate.

Masuri de prevenire si combatere:

  • În vederea obţinerii de sămânţă sănătoasă se recomandă izolarea loturilor semincere de loturile grâului de consum.
  • Tratamentul semintei inainte de semant constituie principala metoda de prevenire si combatere: Fungicid Vitavax,  Fungicid Kinto Duo.

 

6. Mălura comună – Tilletia sp.

malura-comuna

Simptome:

  • Plantele atacate se recunosc destul de dificil până la înspicare, deoarece singurele simptome evidente sunt scăderea înălţimii cu 10-20 % şi uşoara colorare în verde-albăstrui a frunzelor.
  • La ieşirea din burduf se constată că spicele mălurate au mai multe boabe în spiculeţe, toate spiculeţele sunt cu seminţe (chiar şi cele de la vârful şi baza spicului) iar poziţia spicului, rămâne dreaptă până la recoltare.
  • Din cauza seminţelor care sunt şi mai lungi şi mai groase decât cele sănătoase, glumele şi paleele sunt îndepărtate, spicele apar zburlite, cu ariste fragile.
  • Seminţele au şanţul ventral puţin pronunţat şi o culoare închisă (cenuşie), deoarece în interiorul lor
    este o masă prăfoasă de spori negri.
  • La treierat seminţele total distruse se sfărâmă uşor iar grâul capătă un puternic miros de peşte stricat .
  • Uneori în interiorul bobului există numai pungi cu spori, din care cauză acestea se sfarmă iar sporii din interior, vor produce infecţii în toamnă, dacă nu se tratează grâul cu fungicide sistemice(cele ce  pot opri evoluţia ciupercii din interior).

Masuri de prevenire si combatere:

  • Arături adânci de vară pe tarlalele ce au avut grâu mălurat
  • Loturile semincere să fie semănate la epoca optimă, la adâncimea optimă şi cu grâu tratat.
  • Tratamentul semintelor inainte de semanat: Fungicid Amiral Proffy,  Fungicid Orius .

 

7. Mălura pitică – Tilletia controversa (sin. Tilletia nanifica)

malura-pitica

Simptome:

  • Plantele mălurate au o culoare verde-albăstruie şi o înălţime mult redusă faţă de a plantelor sănătoase, cu 60-80 % mai mică.
  • Atacul este remarcat în vetre de formă circulară sau eliptică, în care plantele pitice au spice foarte mici, a căror seminţe sunt aproape sferice.
  • Deşi, conţinutul seminţei este transformat în spori, masa acestora este densă şi se sfărâmă greu.
  • Plantele atacate au un număr mai mare de fraţi dar fiecare spic are un număr redus de spiculeţe.
  • Spicele mălurate rămân pe sol iar prin lucrările agricole efectuate, seminţele sunt sfărâmate şi sporii răspândiţi pe o suprafaţă destul de restrânsă (câţiva metri pătraţi), ce va constitui în caz de monocultură, suprafaţa vetrei de atac.
  • În solurile umede sporii rezistă 1-2 ani dar în solurile mai uscate pot rămâne vii, chiar şi 3-8 ani, datorită stratului exterior de gel.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Se recomandă o rotaţie de 4-5 ani
  • Tarlalele unde s-a observat atacul timp de mai mulţi ani nu vor fi repartizate pentru loturi semincere.
  • Tratamentele aplicate impotriva malurei comune sunt eficiente si in cazul celei pitice: Fungicid Amiral Proffy,  Fungicid Orius .

8. Rugina brună a grâului – Puccinia recondita f.sp. tritici

rugina-bruna-a-graului

Simptome:

  • Boala poate apărea încă din toamnă şi continuă în primăvară când se observă pe frunzele atacate puncte eliptice, ovale sau circulare de 1-2 mm lungime şi 0,5-0,8 mm lăţime, de culoare ruginie, răspândite pe ambele feţe ale limbului (toamna punctele apar la baza frunzelor).
  • Cele mai multe puncte de atac se observă însă pe faţa superioară a frunzelor dar, pot apărea şi pe tecile
    frunzelor şi mai rar pe tulpini.
  • Grupurile de spori sunt la început subepidermice, apoi epiderma crapă şi sunt puşi în libertate sporii de culoare gălbui.
  • Atacul se extinde de la frunzele inferioare spre cele superioare şi uscarea lor are loc în aceeaşi ordine.
  • Frunzele soiurilor sensibile au pete de decolorare şi grupuri de spori de vară, în timp ce la soiurile hipersensibile apar doar zone brune fără sporulaţie.
  • Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, pe partea inferioară a limbului frunzelor, pe teci şi pe tulpini apar grupuri negre, subepidermice de spori de rezistenţă.

Masuri de prevenire si combatere:

 

9. Rugina galbenă – Puccinia striiformis

rugina-galbena-1

Simptome: 

  • În toamnă atacul este sporadic şi se manifestă prin apariţia la vârful frunzelor a unor puncte galbene.
  • Primăvara în aprilie, mai şi începutul lunii iunie atacul se observă pe toate organele aeriene, limbul frunzelor, teci, tulpini, glume, rahis, ariste şi chiar pe seminţe.
  • Pe aceste organe apar puncte mici de 0,5-1 x 0,3-0,5 mm, dreptunghiulare, galbene-limonii, dispuse în şiruri paralele între nervuri şi însoţite de zone albicioase liniare.
  • Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie apar dungi scurte, din linii punctate negre, paralele, constituite din grupurile de spori de rezistenţă care străpung epiderma ţesuturilor, mărind suprafaţa de evaporare a apei din plantă, producând uscarea rapidă a frunzelor şi şiştăvirea accentuată a seminţelor.
  • Ciuperca în condiţii de temperaturi moderate şi umiditate atmosferică ridicată, se răspândeşte uşor prin sporii de vară în timpul primăverii şi verii, apoi trece pe samulastră şi de aici pe plantele semănăturilor de toamnă.

Masuri de prevenire si combatere:

 

10. Rugina neagră a cerealelor – Puccinia graminis

rugina-neagra-a-graului

Simptome:

  • Apariţia simptomelor produse de rugina neagră are loc foarte târziu, către sfârşitul perioadei de vegetaţie.
  • În ordine, ruginile apar astfel: toamna – rugina brună şi galbenă, primăvara devreme – rugina brună care iernează la noi ca miceliu de rezistenţă în frunze, apoi rugina galbenă şi mai târziu rugina neagră.
  • Pe tulpini, pe tecile frunzelor şi uneori chiar pe ariste, apar crăpături în care se observă la început un praf roşcat, apoi un praf negru.
  • Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de spori de rezistenţă sau sub formă de miceliu de infecţie în mugurii lăstarilor de dracilă.
  • Sporii rezultaţi din germinarea sporilor de rezistenţă asigură infecţiile primare de pe frunzele de dracilă şi mahonie.
  • Chiar dacă sporii de vară dau infecţii pe samulastră sau pe grâul semănat în toamnă, miceliul de infecţie piere iarna.

Masuri de prevenire si combatere:

 

11. Pătarea brună a frunzelor – Septoria tritici şi Septoria nodorum

septoria-tritici-septorioza

Simptome:

  • Ciuperca Septoria tritici atacă frunzele de grâu încă din toamnă când se observă pe acestea pete ovale, verzi-gălbui, apoi brune, ce se extind şi chiar se pot uni.
  • În centrul zonelor uscate se observă puncte mici negre, fructificaţii (picnidii) cu spori.
  • În timpul primăverii şi verii atacul se extinde de la frunzele inferioare spre cele superioare, pe frunze apărând pete eliptice sau liniare de decolorare, apoi cu aspect cenuşiu, cu puncte mici negre.
  • În cazul unor veri umede şi răcoroase, atacul este foarte puternic şi frunzele se sfâşie.
  • Pe tecile frunzelor şi pe pai apar pete de decolorare alungite care devin apoi dungi brune.
  • Glumele şi rahisul şi pot prezenta, în cazul în care sunt infectate, pete de decolorare pe care apar puncte mici
    negre, dispuse în şiruri scurte.
  • Ciuperca Septoria nodorum produce pete eliptice, cu contur regulat sau sinuos, care au în zona centrală o porţiune de 1- 2,5 mm brună-negricioasă.
  • Ţesuturile parazitate se usucă înainte de apariţia fructificaţiilor cu spori; când sunt atacate tulpinile şi spicele, se observă pete brune închis cu fructificaţii negre, iar uneorispicul poate fi distrus în întregime.

Masuri de prevenire si combatere:

 

12. Pătarea în ochi a bazei tulpinii – Pseudocercosporella herpotrichoides

patarea-in-ochi-a-bazei-tulpinii-de-grau

Simptome:

  • Atacul agentului ciupercii poate fi observat în toamnă când, tinerele plante bolnave au baza tulpinii brunificată, putrezită şi pot pieri formând vetre de atac cu plante uscate.
  • În primăvară, pe primul internod se observă pete brune eliptice paralele cu axul tulpinii.
  • Frunzele plantelor bolnave capătă o culoare brun-roşcată şi se usucă, iar pe pai apar pete mari, eliptic-ovale, lungi de 1-3 cm şi late de 3-6 mm, galben-albicioase, cu marginile brune-măslinii, ce dau simptomul
    cunoscut sub numele de “pătare în ochi” a tulpinilor.
  • În zona centrală a petelor apar puncte negre alcătuite din micelii aglometate cu aspect de perniţe.
  • Zonele de deasupra şi de sub pată se brunifică şi ca urmare tulpina se îndoaie şi se rupe de la locul de atac.
  • În lanurile de grâu puternic atacate apar vetre de atac în care plantele sunt frânte, culcate în diverse direcţii, asemănătoare cu cele produse de îngenuncherea plantelor.
  • Spicele plantelor bolnave sunt mici, albicioase şi dacă nu sunt complet sterile, conţin doar seminţe mici, uşoare, şiştave.

Masuri de prevenire si combatere:

  • semănatul la epoca optimă
  • fertilizările echilibrate
  • evitarea terenurilor acide
  • rotaţii de 4-5 ani fără cereale păioase
  • in caz de atac grav (peste 25 % din plante afecate) se efectueaza tratamente chimice:  Fungicid Mirage, Fungicid Bumper Super.

13. Înnegrirea spicelor – Cladosporium herbarum

innegrirea-spicelor

Simptome:

  • Organele aeriene ale plantelor pot fi invadate de această ciupercă ce produce aglomerări miceliene de culoare brună-negricioasă, la început izolate apoi unite, care acoperă suprafeţe mari din limbul frunzelor, paie sau spic.
  • Pe suprafaţa seminţelor se observă o înnegrire care este mai accentuată în dreptul embrionului şi la vârful bobului .
  • Din seminţele negre, care sunt şi şiştave se obţine o făină mai întunecată la culoare şi de calitate inferioară(miroase urât a mucegai).
  • Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaţiei prin sporii duşi de vânt şi apa de ploaie, iar de la un an la altul rezistă în sol ca miceliu ce se hrăneşte din resturile vegetale, spori sau fructificaţii cu spori de rezistenţă.

Masuri de prevenire si combatere:

  • daca pe o sola se manifesta atacul acestei boli, graul sau alte cereale vor mai revenite pe acel teren dupa minim trei ani.
  • distrugerea buruienilor.
  • aratura corespunzatoare.
  • evitarea terenurilor umede.
  • se va respecta densitatea optima.
  • fertilizare echilibrata.

Principalii daunatori sunt:

1. Tripsul graului (Haplothrips tritici)

tripsul-graului

Prezinta o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de larva de varsta a doua, pe paie, in interiorul paielor, la suprafata solului sau la adancimea de incorporare a miristii. Adultii apar in cursul lunii mai, in perioada inspicarii si pot fi gasiti la baza ultimelor 2 frunze ale plantelor de grau, care inca nu au inspicat. Patrund in spice in momentul desfacerii burdufului.

Consecinta atacului este atrofierea organelor florale (sterilitatea partiala sau totala a spicului atacat), fenomen ce poarta denumirea de „albeata spicelor”. Boabele puternic atacate pierd continutul de gluten, nu se mai dezvolta si devin sistave. Pierderile provocate de atacul tripsilor pot ajunge la 10 – 20%.

Metode de combatere:

 

2. Plosnitele cerealelor (Eurygaster sp.)
eurygaster-plosnita-cerealelor

Plosnitele cerealelor ataca cerealele paioase, indeosebi graul, precum si diferite graminee spontane. Adultii, pentru a se hrani, ca si larvele inteapa toate organele aeriene ale plantei (frunze, tulpini, spice, boabe). Vatamate, tesuturile plantei din zona atacata se distrug. Din cauza atacului, planta intreaga poate pieri sau infrati abundent. Atacul pe tulpina, cand spicul este in burduf produce avortarea spicului.Ovarele intepate inainte sau la scurt timp dupa fecundare se usuca, iar boabele nu se mai formeaza, Boabele intepate in faza avansata de coacere prezinta un punct mic negru in centru unei pete de decolorare.

 Degradarea boabelor de catre plosnite are ca urmare reducerea greutatii hectolitrice si a celei absolute, a energiei si a facultatii germinative, precum si a calitatii de panificatie.

Metode de combatere:

 

3. Gandacul ghebos (Zabrus tenebrioides)

gandacul_ghebos_

Larvele gandacului ghebos sunt oligofage, hranindu-se cu diferite graminee cultivate si spontane. Hrana adultilor o constituie boabele de grau, secara, iar pagubele produse de ei sunt mai mici decat cele produse de larve.

Larvele gandacului ghebos se hranesc numai cu partile aeriene ale plantelor si niciodata cu radacini. Ele trag frunzele in galerii, consuma parenchimul, ramanand doar nervurile care uscandu-se iau aspectul unor ghemotoace fibroase.

 Plantele atacate sunt distruse treptat in intregime. Atacul se poate prezenta sub forma de vetre sau generalizat. In conditiile unei monoculturi pronuntate, a unui regim de precipitatii favorabil speciei si in lipsa tratamentelor chimice s-au semnalat pana la 90 % plante distruse.

Metode de combatere:

 

4. Viespea graului (Cephus pygmaeus)

viespea-graului

Viespea are o preferinta pentru grau. Larva se hraneste in interiorul tulpinii cu tesutul parenchimatic, rozand galerii neregulate, care se umplu curumegus si excrementele sale.

 Ca urmare a atacului, greutatea absoluta a boabelor scade. Se poate produce ruperea paiului si caderea spicului la pamant.

Metode de combatere:

 

5. Nematodul boabelor de grau (Anguina tritici)

nematod-grau

Este un parazit monofag, cresterea si dezvoltarea sa fiind asigurata numai pe plantele de grau. Nematodul provoaca la plantele de grau modificari morfologice importante si perturbari profunde ale principalelor procese fiziologice si biochimice. Tulpinile plantelor infestate au internoduri scurte, talia plantelor micsorandu-se de 2-3 ori comparativ cu plantele neinfestate. Spicele sunt deformate, laxe, de doua ori mai scurte decat spicele sanatoase , iar pe anumite portiuni sunt stirbe din cauza florilor avortate si a lipsei boabelor.

Boabele sunt transformate in gale si se diferentiaza de boabele sanatoase atat prin culoare cat si forma, confundandu-se ca aspect exterior cu boabele malurate.

Metode de combatere:

  • cerealele paioase vor reveni pe acelasi teren dupa 3-4 ani
  • aplicarea ingrasamintelor sub braza, pentru a creste rezistenta plantelor
  • cultivarea soiurilor rezistente
  • folosirea de samanta certificata si conditionata.

 

6. Paduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum)

colonie-paduchi-verzi

Ataca frunzele si tulpinile de ovaz, orz, grau, sorg etc., producand pagube mari mai ales in primele faze de dezvoltare ale plantelor. La noi in tara, cea mai atacata planta este sorgul, numarul de indivizi prezenti pe o planta, putand ajunge pana la 8000. La locul intepaturii apar pete decolorate, care devin apoi rosii, extinzandu-se pe tot limbul frunzei. Frunzele atacate se rasucesc treptat de la varf spre baza apoi se usuca. Frecvent pot fi atacate si spicele. Plantele atacate intarzie in dezvoltare sau chiar pot pieri.

Metode de combatere:

 

7. Viermele rosu al paiului (Haplodiplosis marginata)

viermele-rosu-al-paiului

Plantele atacate prezinta teaca frunzelor umflata la locul de fixare a larvelor, observandu-se umflaturi alungite cu mijlocul puternic adancit, in care se hranesc larvele. In zonele atacate paiul are vasele conducatoare distruse. Acest lucru determina franarea cresterii si inspicarii, coacerea prematura, reducerea numarului de boabe în spic.

Metode de combatere:

 

8. Carabuseii cerealelor (Anisoplia spp)

carabuseii-cerealelor

Dezvolta o generatie la doi ani si ierneaza ca larva. Adultii acesor specii se hranesc cu ovarele florilor si boabele aflate in faza de lapte sau parga. In urma atacului boabele sunt distruse partial sau total. Larvele nu sunt daunatoare.

Metode de combatere:

 

9. Musca de Hessa – Mayetiola destructor

musca-de-hessa-larva musca-hess

Musca de Hessa poate avea în tara noastră, în functie de zona geografică si de conditiile climatice, 2 – 3 generatii pe an. Iernează în stadiul de pupă, în plantele infestate din semănăturile de cereale sau din pajisti. În cursul lunii aprilie, din pupele hibernante apar adultii primei generatii; generatia de primăvară.  Planta preferată de dăunător este grâul, unde produce cele mai mari daune, după care urmează orzul si secara. Atacul larvelor este caracteristic. Acestea subtiază 4 – 5 straturi de celule, cu ajutorul secretiei salivare, deasupra primul nod al plantei si seva care se scurge este absorbită prin osmoză

Metode de combatere:

  • executarea arăturii imediat după recoltarea cerealelor păioase;
  • distrugerea samulastrei, pe care se dezvoltă generatia de vară, prin lucrări cu grapa cu discuri;
  • respectarea epocii optime de semănat, în funcŃie de zona pedoclimatică;
  • folosirea de soiuri rezistente.
  • În cazul unor atacuri puternice se pot folosi si măsuri chimice, cum ar fi executarea de tratamente cu unele produse organofosforice (Acaricid Novadim Proges – 1,5 l/ha).

 

 

Discutii despre articol
0 Comentarii
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *